Nu îndepărtați îndurarea de la dumneavoastră

O învățătoare a spus odată că o balenă – chiar dacă este mare – nu poate înghiți un om, deoarece balenele au gâtul mic. O fată a obiectat: „Dar Iona a fost înghițit de o balenă”. Învățătoarea a răspuns: „Este imposibil”. Încă neconvinsă, fata a spus: „Ei bine, când voi ajunge în rai, îl voi întreba”. Învățătoarea a spus în batjocură: „Și dacă Iona a fost un păcătos și nu s-a dus în rai?”. Fata i-a răspuns: „Atunci dumneavoastră îl veți putea întreba”.

Râdem, dar nu trebuie să pierdem din vedere puterea pe care povestirea despre Iona o oferă celui care „caută cu umilință fericirea”, îndeosebi celor care se confruntă cu greutăți.

Dumnezeu i-a poruncit lui Iona să se „[ducă] la Ninive” și să predice pocăința. Dar Ninive era dușmanul crâncen al lui Israel din vechime – așa că Iona s-a îndreptat imediat cu corabia exact în direcția opusă, spre Tars. În timp ce se îndepărta pe mare de chemarea sa, s-a iscat o furtună care putea distruge corabia. Convins că nesupunerea lui era cauza, Iona se oferă voluntar să fie aruncat peste bord. Acest lucru calmează marea furioasă, ceea ce îi salvează pe ceilalți de pe corabie.

În mod miraculos, Iona scapă de moarte când un „pește mare”, „[trimis]” de Domnul, îl înghite. Însă se chinuie în acel loc incredibil de întunecat și de rău mirositor timp de trei zile până când, în cele din urmă, este aruncat pe pământ uscat. Atunci, el își acceptă chemarea de a se duce la Ninive. Însă, când cetatea se pocăiește și este cruțată de distrugere, lui Iona îi displace îndurarea arătată dușmanilor săi. Cu răbdare, Dumnezeu îl învață pe Iona că El îi iubește pe toți copiii Săi și caută să-i salveze.

Poticnindu-se de mai multe ori în îndatoririle sale, Iona oferă o mărturie vie despre faptul că, în viața muritoare, „toți sunt căzuți”. Nu vorbim des despre mărturia despre cădere. Dar faptul de a avea o înțelegere doctrinară și o mărturie spirituală despre motivul pentru care fiecare dintre noi se confruntă cu încercări morale, fizice și conjuncturale este o mare binecuvântare. Aici, pe pământ, cresc buruieni urâte, chiar și oasele puternice se rup și toți „sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Dar această stare muritoare – rezultatul alegerilor făcute de Adam și Eva – este esențială pentru însuși motivul pentru care existăm: „Ca să [putem] avea bucurie”! Așa cum au învățat primii noștri părinți, numai gustând amărăciunea și simțind durerea unei lumi decăzute am fi putut concepe și să ne bucurăm de fericirea adevărată.

Mărturia despre cădere nu scuză păcatul sau o abordare lipsită de seriozitate a îndatoririlor vieții, care necesită întotdeauna sârguință, virtute și responsabilitate. Însă ea ar trebui să ne tempereze frustrările atunci când lucrurile merg prost sau când vedem un neajuns din punct de vedere moral la un membru al familiei, un prieten sau un conducător. Prea des astfel de lucruri ne fac să ne complăcem în critici conflictuale sau resentimente care ne fură credința. Însă o mărturie fermă despre cădere ne poate ajuta să fim mai asemănători lui Dumnezeu, așa cum este descris de Iona, și anume „[miloși], îndelung [răbdători], și [bogați] în bunătate” cu toți – inclusiv cu noi înșine – în starea noastră inevitabil imperfectă.

Dincolo de a arăta efectele căderii, istorisirea despre Iona ne îndreaptă cu putere către Cel care ne poate elibera de acele efecte. Sacrificiul de sine al lui Iona pentru a-i salva pe ceilalți oameni de pe corabie este într-adevăr asemănător celui al lui Hristos. Și, de trei ori, când Isus este presat să dea un semn miraculos privind caracterul Său divin, El a spus cu putere că „nu… se va da alt semn, decât semnul [lui Iona]”, declarând că, așa cum Iona a stat „trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului”. Ca simbol al morții ca sacrificiu și al învierii glorioase ale Salvatorului, Iona ar putea fi imperfect. Dar aceasta este, de asemenea, ceea ce face ca mărturia sa personală despre Isus Hristos și devotamentul său față de El, oferite în burta balenei, să fie atât de emoționante și pline de inspirație.

Implorarea lui Iona este aceea a unui om bun aflat în criză, criză pe care, în mare parte, și-a provocat-o singur. Pentru un sfânt, atunci când catastrofa este provocată de un obicei, comentariu sau o hotărâre regretabilă, în pofida atâtor alte intenții bune și a eforturilor sincere de neprihănire, aceasta poate fi deosebit de zdrobitoare și-l poate lăsa cu un sentiment de îndepărtare. Dar, indiferent de cauza sau amploarea dezastrului cu care ne confruntăm, există întotdeauna pământ uscat pentru a avea parte de speranță, vindecare și fericire. Ascultați-l pe Iona:

„În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul… din mijlocul locuinței morților am strigat…

Și totuși mă aruncasei în adânc, în inima mării…

[Și] ziceam: «Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea templul Tău cel sfânt».

Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.

M-am pogorât până la temeliile munților… dar Tu m-ai scos viu din groapă…

Când îmi tânjea sufletul… mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns… în templul Tău cel sfânt.

Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei.

Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul”.

Deși s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, vă pot spune exact unde stăteam și exact ceea ce simțeam când, adânc în mijlocul iadului meu personal, am descoperit aceste versete. Pentru oricine se simte astăzi așa cum m-am simțit eu atunci – că sunteți izolați, scufundându-vă în apele cele mai adânci, cu alge înfășurate în jurul capului și munți uriași prăbușindu-se peste tot în jurul dumneavoastră – rugămintea mea, inspirată de Iona, este: Nu îndepărtați îndurarea de la dumneavoastră. Aveți acces imediat la ajutor divin și vindecare, în pofida imperfecțiunilor dumneavoastră omenești. Această îndurare impresionantă vine în și prin Isus Hristos. Deoarece El vă cunoaște și vă iubește în mod perfect, El v-o oferă ca fiind „a dumneavoastră”, ceea ce înseamnă că este perfect potrivită pentru dumneavoastră, menită să vă aline agoniile personale și să vă vindece durerile pe care le aveți. Așadar, de dragul cerului și al dumneavoastră, nu-i întoarceți spatele. Acceptați-o. Începeți prin a refuza să ascultați „idolii deșerți” ai dușmanului care dorește să vă ispitească să credeți că alinarea se găsește îndepărtându-vă de responsabilitățile dumneavoastră spirituale. În schimb, urmați exemplul lui Iona, care s-a pocăit. Chemați-L pe Dumnezeu. Întoarceți-vă către templu. Țineți-vă strâns de legămintele dumneavoastră. Slujiți Domnului, Bisericii Sale și altora făcând sacrificii și fiind recunoscători.

Făcând aceste lucruri, veți dobândi o viziune asupra dragostei speciale prin legământ a lui Dumnezeu pentru dumneavoastră – ceea ce Biblia ebraică numește hesed. Veți vedea și simți puterea „îndurării blânde” plină de loialitate, neobosită și inepuizabilă a lui Dumnezeu care vă poate „întări… [până la izbăvirea]” de orice păcat sau poticnire. La început, suferința intensă și prematură vă poate încețoșa această viziune. Dar, pe măsură ce veți continua să „[împliniți] juruințele pe care [le-ați] făcut”, o astfel de viziune va străluci din ce în ce mai puternic în sufletul dumneavoastră. Și, cu această viziune, nu numai că veți găsi speranță și vindecare, dar, în mod surprinzător, veți găsi bucurie, chiar și în mijlocul celor mai grele încercări ale dumneavoastră. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat atât de bine: „Când țelul principal al vieții noastre este să trăim potrivit planului salvării… și să-L urmăm pe Isus Hristos și Evanghelia Sa, putem simți bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viață. Bucuria vine de la El și datorită Lui”.

Fie că ne confruntăm cu o catastrofă profundă, asemănătoare celei a lui Iona, fie cu încercările de zi cu zi ale lumii noastre imperfecte, invitația este aceeași: Nu îndepărtați îndurarea de la dumneavoastră. Priviți la semnul lui Iona, Hristosul cel Viu, Cel care S-a ridicat din mormântul Său după trei zile, biruind totul – pentru dumneavoastră. Întoarceți-vă către El! Credeți în El! Slujiți-I! Zâmbiți! Căci în El, și numai în El, se găsește vindecarea deplină și fericită de cădere, vindecare de care noi, toți, avem nevoie atât de urgent și pe care o căutăm cu umilință. Depun mărturie că acest lucru este adevărat. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.