„Mă iubești?”
Dacă vrem să ne arătăm dragostea față de Dumnezeu, trebuie să înțelegem cum recunoaște El dragostea noastră.
În pilda fiului risipitor, fratelui mai mare i-a fost greu, inițial, să sărbătorească atunci când fratele său mai mic s-a întors acasă după o perioadă de alegeri greșite în care „și-a risipit averea, ducând o viață destrăbălată”. Mândria și aroganța fratelui mai mare l-au împiedicat să se bucure de întoarcerea motivată de pocăință a fratelui său. La fel și noi am putea lăsa ocaziile să treacă fără să le arătăm celor dragi, prin cuvintele și faptele noastre, dragostea sinceră față de ei.
În scripturi, sunt multe exemple puternice de dragoste sinceră împărtășită și primită: Naomi și Rut, Amon și regele Lamoni, fiul risipitor și tatăl său, Salvatorul și ucenicii Săi.
Când dragostea este oferită fără reținere și primită sincer, se dezvoltă un ciclu virtuos, cu o creștere a dragostei atât pentru cel care o dăruiește, cât și pentru cel care o primește.
Dragostea lui Dumnezeu este perfectă, infinită, trainică și „[cea] mai dulce”. Ne umple sufletul cu „o bucurie foarte mare”. Cu toate acestea, uneori ne poate fi greu să recunoaștem dragostea Lui Dumnezeu în viața noastră. Totuși, Tatăl nostru Ceresc care ne iubește în mod perfect, dorește atât de mult ca noi să simțim dragostea Sa, încât „[ne] vorbește după… înțelegerea [noastră]”. El Își va exprima dragostea față de noi în moduri pe care noi, în mod individual, le putem recunoaște. Putem simți dragostea lui Dumnezeu față de noi când observăm frumusețile naturii, când primim răspunsuri la rugăciuni, când ne vin gânduri inspirate chiar în momentul în care avem nevoie de ele sau când trăim momente plăcute de bucurie. Cea mai mare manifestare a dragostei Tatălui Ceresc față de noi, percepută atât în minte, cât și în inimă, a fost când I-a permis Fiului Său Preaiubit să Se ofere ca Cel care ispășește.
Asemenea fratelui mai mare al fiului risipitor, atenția noastră este adesea concentrată asupra propriei persoane. Suntem atât de preocupați să căutăm dovezi ale dragostei lui Dumnezeu față de noi și devenim frustrați când nu le vedem. Dar frumosul paradox este că, pe măsură ce ne concentrăm mai mult asupra faptului de a ne arăta dragostea față de Dumnezeu, cu atât mai ușor vom recunoaște dragostea Sa față de noi. Poate că de aceea a răspuns Salvatorul la întrebarea: „Care este cea mai mare poruncă?” cu următoarea invitație simplă și importantă: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău”.
Uneori, modul în care ne arătăm dragostea față de cei dragi nu este neapărat modul în care ei recunosc acea dragoste. Acest lucru poate fi frustrant atât pentru cel care o oferă, cât și pentru cel care o primește. Ar putea fi util să îi întrebăm pe cei dragi în ce moduri recunosc dragostea exprimată. Tot așa, dacă vrem să ne arătăm dragostea față de Dumnezeu, trebuie să înțelegem cum recunoaște El exprimările noastre individuale de dragoste. Din fericire, El a subliniat, în mod clar, în scripturi mai multe moduri în care ne putem arăta dragostea față de El.
„Mă iubești tu mai mult decât [pe] aceștia?”
Din dialogul instructiv dintre Petru și Domnul înviat de la Marea Tiberiadei, învățăm moduri în care ne putem arăta dragostea față de Domnul.
„Isus a zis lui Simon Petru: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât [pe] aceștia?». «Da, Doamne», I-a răspuns Petru, «știi că Te iubesc».”
Propoziția cheie din acest verset este: „Mă iubești tu mai mult decât [pe] aceștia?”. Îi arătăm Domnului dragostea noastră când Îl punem mai presus de „aceștia”, iar „aceștia [sau acestea]” pot fi orice persoană, orice activitate sau orice lucru care Îl înlocuiește din poziția de cea mai importantă influență din viața noastră.
Nu va fi niciodată suficient timp într-o zi, o săptămână, o lună sau un an pentru a realiza tot ce avem nevoie sau dorim să realizăm. O parte a testului din viața muritoare constă în folosirea resursei prețioase numită timp pentru ceea ce este cel mai important pentru binele nostru etern și în renunțarea la lucrurile care sunt mai puțin importante.
Președintele Russell M. Nelson a spus: „Întrebarea adresată fiecăruia dintre noi este aceeași… Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă cea mai importantă influență în viața dumneavoastră? Veți permite cuvintelor Sale, poruncilor Sale și legămintelor Sale să influențeze ce faceți în fiecare zi? Veți permite glasului Său să aibă prioritate asupra oricărui altuia? Sunteți dornici să lăsați orice are El nevoie ca dumneavoastră să faceți să aibă întâietate în fața oricărei alte ambiții? Sunteți dornici ca voința dumneavoastră să fie înghițită în voința Sa?”. Ne demonstrăm calitatea de ucenici și dragostea față de Dumnezeu când Îl facem prioritatea noastră numărul unu.
„Paște oițele Mele”
În versetul următor al aceleiași discuții dintre Petru și Salvator, aflăm despre un alt mod în care Domnul recunoaște exprimările noastre de dragoste: „[Domnul] i-a zis a doua oară: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?». «Da Doamne», I-a răspuns Petru, «știi că Te iubesc». Isus i-a zis: «Paște oițele mele»”.
Ne arătăm dragostea față de Tatăl Ceresc când slujim copiilor Săi, îi ascultăm, îi iubim, îi ridicăm sau îi păstorim. Acest lucru poate fi atât de simplu precum faptul de a-i privi pe ceilalți fără a-i judeca. În secțiunea 76 din Doctrină și legăminte, ni se dezvăluie o frântură despre caracterul celor care vor moșteni gloria celestială: „Ei văd așa cum sunt văzuți și cunosc așa cum sunt cunoscuți”. Ei îi văd pe ceilalți așa cum îi vede Dumnezeu, iar El îi vede așa cum pot deveni, cu un potențial divin glorios.
După ce m-am întors acasă din misiune, am preluat afacerea de îngrijire a gazonului pe care frații mei și cu mine o începuserăm când eram adolescenți. De asemenea, eram ocupat cu studiile universitare. Într-o săptămână de primăvară, ploaia torențială și examenele finale care se apropiau m-au copleșit și m-au făcut să rămân în urmă cu lucrările de îngrijire a gazonului.
La mijlocul săptămânii, cerul s-a înseninat și am plănuit ca, după cursuri, să mă ocup de munca de îngrijire a gazonului. Dar, când am ajuns acasă, camioneta și echipamentul meu dispăruseră. Fiind curios, m-am dus la locurile cu gazon care erau programate pentru a le curăța; fiecare dintre ele erau deja frumos îngrijite. La ultimul loc de pe program, l-am văzut pe fratele meu mai mic mergând în spatele mașinii de tuns iarba. M-a văzut, mi-a zâmbit și mi-a făcut cu mâna. Copleșit de recunoștință, l-am îmbrățișat și i-am mulțumit. Gestul său însemnat de slujire mi-a întărit profund dragostea și loialitatea față de el. Faptul de a ne sluji unul altuia este un mod cert prin care ne arătăm dragostea față de Dumnezeu și de Fiul Său Preaiubit.
„[Mărturisește] mâna Lui în toate lucrurile”
De asemenea, ne arătăm dragostea față de Dumnezeu având o inimă recunoscătoare. Domnul a spus: „Și cu nimic nu Îl supără omul pe Dumnezeu… decât… aceia care nu mărturisesc mâna Lui în toate lucrurile”. Ne arătăm dragostea față de Dumnezeu recunoscându-L ca sursă a tuturor lucrurilor bune din viața noastră.
În primele zile de la înființarea unei companii, partenerul meu de afaceri și cu mine ne rugam cu ardoare înaintea întâlnirilor importante, cerând ajutorul Tatălui Ceresc. De fiecare dată, Dumnezeu ne-a răspuns la rugăciuni, iar întâlnirile noastre au decurs bine. După o anumită întâlnire, partenerul meu de afaceri mi-a atras atenția că am fost prompți în a cere ajutor, dar lenți în a mulțumi. De atunci, ne-am format obiceiul de a rosti rugăciuni sincere de recunoștință, recunoscând mâna Domnului în succesele noastre. Ne arătăm dragostea față de Dumnezeu printr-o „atitudine de recunoștință”.
„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”
Un alt mod în care ne arătăm dragostea față de Tatăl Ceresc și de Fiul Său Preaiubit este acela de a alege să ne supunem Lor. Salvatorul a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele”. Acest tip de supunere nu este nici oarbă, nici obligatorie, ci este o exprimare sinceră și voluntară a dragostei. Tatăl Ceresc dorește ca noi să dorim să fim supuși. Sora Tamara W. Runia a numit aceasta „[supunere] cu dragoste”. Dânsa a spus: „Deși nu suntem perfect supuși încă, încercăm să ne supunem acum cu dragoste, alegând să rămânem, din nou și din nou, pentru că Îl iubim“.
Tatăl Ceresc ne-a dat libertatea de alegere pentru a ne inspira să vrem să-L alegem. Lucrarea și slava Sa nu se limitează doar la realizarea vieții noastre veșnice, includ și speranța că cea mai mare dorință a noastră este să ne întoarcem la El. Cu toate acestea, El nu ne va forța niciodată să ne supunem. În imnul „Know This, That Every Soul Is Free”, cântăm:
În calitate de conducători de misiune, soția mea, Christina, și cu mine am fost inspirați de atât de mulți misionari care au ales să fie supuși, nu numai pentru că acesta era un standard al misionarilor, ci și pentru că doreau să-și arate dragostea față de Domnul alegând cu umilință să-L reprezinte.
Vârstnicul Dale G. Renlund a spus: „Obiectivul Tatălui nostru Ceresc în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor Săi nu este ca ei să facă ceea ce este drept, ci să aleagă să facă ceea ce este drept și, în cele din urmă, să devină ca El. Dacă El Și-ar fi dorit doar să fim supuși, ar fi folosit recompense și pedepse imediate pentru a ne influența comportamentul“. Ne arătăm dragostea față de Dumnezeu când alegem să ne supunem Lui.
Tatăl nostru Ceresc și Salvatorul nostru recunosc exprimările noastre de dragoste față de Ei atunci când Îi punem pe primul loc în viața noastră, ne slujim unii altora, recunoaștem cu recunoștință fiecare binecuvântare de la Ei și alegem să ne supunem Lor și să-I urmăm.
Depun mărturie că fiecare dintre noi este cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, iar El ne iubește în mod perfect. Depun mărturie că El dorește ca noi să simțim dragostea Sa în moduri pe care să le recunoaștem și să le înțelegem. De asemenea, depun mărturie că vom simți și mai puternic dragostea Sa față de noi pe măsură ce ne arătăm dragostea față de El. În numele lui Isus Hristos, amin.