Puterea de a-l păstori pe cel aflat la nevoie

Dragi surori și frați, vă mulțumesc pentru devotamentul dumneavoastră plin de credință în a veni la Isus Hristos în aceste vremuri pline de încercări. Sunteți minunați, sunteți frumoși, fiecare dintre dumneavoastră este un copil al lui Dumnezeu. Rugăciunea mea este ca noi să recunoaștem influența Duhului Sfânt pe măsură ce devenim și ne ajutăm reciproc să devenim ucenici devotați ai lui Isus Hristos și să simțim bucuria Sa când preaslăvim în casa Domnului.

Președintele Russell M. Nelson a declarat: „Acum este timpul în care dumneavoastră și cu mine să ne pregătim pentru a Doua Venire a Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos. Acum este timpul în care trebuie să facem din ucenicia noastră cea mai mare prioritate. Într-o lume plină de distrageri amețitoare, cum putem face acest lucru?”.

Dânsul ne-a oferit răspunsul: „Preaslăvirea cu regularitate în templu ne va ajuta. În casa Domnului, ne concentrăm asupra lui Isus Hristos… Ajungem să-L cunoaștem… Fiecare persoană care Îl caută sincer pe Isus Hristos Îl va găsi în templu.”

Deci, cum devenim și cum ne ajutăm reciproc să devenim ucenici devotați ai lui Isus Hristos? Îl păstorim pe cel aflat la nevoie. Păstorirea în modul Salvatorului implică dragoste fără a judeca pe cineva, compasiune, bunătate și răbdare. Pe măsură ce îl păstorim pe cel aflat la nevoie, îl invităm să vină la Hristos și să preaslăvească în casa Domnului pentru a primi puterea Sa ispășitoare. Cu alte cuvinte, ne ajutăm reciproc să devenim ucenici devotați pe măsură ce îl păstorim pe cel aflat la nevoie în moduri care ne conduc la casa Domnului.

Învățăm de la Isus Hristos despre puterea de a-l păstori pe cel aflat la nevoie cu dragoste și fără a-l judeca. Vă amintiți de femeia samariteancă de la fântână. Este posibil ca această femeie să se fi simțit neimportantă, singură, descurajată și ignorată. Poate că simțea că locul ei nu era acolo. De-a lungul vieții, ea a avut cinci soți, iar bărbatul cu care locuia nu era soțul ei. Alții ar fi putut să o judece pe nedrept, fără să cunoască circumstanțele vieții ei. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care a venit singură la fântână în cea mai călduroasă parte a zilei. Și totuși, ea a fost una dintre primele persoane cărora Isus Hristos le-a declarat că El este Mesia. Pentru El, această femeie era o fiică a lui Dumnezeu.

Isus Hristos a învățat-o pe acea femeie că, prin El, putem primi viața eternă bând din apa vie. El a declarat: „Oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface… într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică”.

Femeia din Samaria a simțit dragostea Salvatorului și a primit, prin Spirit, mărturia că El este Mesia. După această mărturie, ea s-a întors în cetate, i-a invitat pe alții să vină să vadă și mulți au crezut că Isus „este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”. Hristos i-a păstorit pe cei aflați la nevoie cu dragoste; drept rezultat, mulți au devenit ucenicii Săi devotați.

Învățăm despre puterea de a-l păstori pe cel aflat la nevoie cu compasiune de la apostolii lui Hristos, Petru și Ioan. Vă amintiți de un anumit om, olog din naștere, care zăcea zilnic la poarta templului cerând bani. Este posibil ca acest om să se fi simțit neimportant, singur, descurajat și ignorat. Poate că simțea că locul lui nu era acolo.

„Atunci Petru i-a zis: «Argint și aur, nu am; dar ce am, îți dau: În numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!»”

Petru l-a luat pe om de mâna dreaptă, l-a ridicat, iar omul a fost vindecat. Imediat după acest miracol, omul a intrat în templu împreună cu Petru și Ioan „umblând, sărind, și lăudând pe Dumnezeu”. Petru și Ioan l-au păstorit pe cel aflat la nevoie în moduri care l-au condus la casa Domnului, iar omul a devenit un ucenic devotat al lui Hristos.

Dragii mei prieteni, au fost momente în viața mea în care și eu m-am simțit neimportant, singur, descurajat și ignorat. Am avut sentimentul că locul meu nu era acolo. Am fost botezat și confirmat membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă când aveam 19 ani. Un an mai târziu, am acceptat chemarea de a sluji în calitate de misionar cu timp deplin, dar erau multe lucruri pe care nu le învățasem încă despre istoria Bisericii.

La începutul slujirii mele în misiune, am aflat că a existat o perioadă în care persoanelor de culoare de origine africană nu li se permitea să se bucure de toate binecuvântările preaslăvirii în casa Domnului. Când am aflat aceste lucruri pentru prima dată, am simțit mânie, confuzie, îndoială și teamă. Aceste sentimente erau atât de intense încât, pentru o perioadă, mi-am pierdut capacitatea de a-L recunoaște pe Duhul Sfânt.

Din fericire, am avut un coleg misionar minunat, Kevin Vick, care m-a păstorit cu dragoste, răbdare și bunătate. În fiecare seară, fiind martor la sentimentele mele de îndoială și incertitudine, el îmi spunea pur și simplu: „Vârstnice Johnson, te iubesc”. După aproximativ două săptămâni, mi-am permis să simt dragostea lui Kevin. Am căpătat curajul să mă rog Tatălui Ceresc în numele lui Isus Hristos. În timp ce mă rugam, m-am simțit îndrumat către secțiunea 6 din Doctrină și legăminte, versetele 21-23, în care se afirmă:

„Iată, Eu sunt Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu… Eu sunt lumina care strălucește în întuneric…

Îndreaptă-ți gândurile spre noaptea în care M-ai invocat în inima ta, pentru a cunoaște adevărul privind aceste lucruri.

Nu ți-am transmis Eu pace în sufletul tău cu privire la acest subiect? Ce mărturie mai mare decât aceea de la Dumnezeu poți avea?”.

În timp ce citeam, mi-am amintit. Mi-am amintit de ziua în care am postit și m-am rugat pentru a ști că scriptura Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu, și că Joseph Smith este profetul restaurării. Mi-am amintit legămintele făcute în casa Domnului, care mă leagă de Isus Hristos într-un mod atât de personal și apropiat. Am simțit dragostea Salvatorului, mila Sa și asigurarea Sa că Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este împărăția Sa pe pământ și este necesară pentru a ne pregăti pentru a Doua Sa Venire. Pentru că mi-am amintit, am putut din nou să-L recunosc pe Duhul Sfânt și să înțeleg mai pe deplin că Isus este Hristosul și că eu sunt ucenicul Său.

Uneori, vom avea întrebări fără răspuns și ne vom simți neimportanți, singuri, descurajați și ignorați. Totuși, dragii mei prieteni, trebuie să înaintăm cu credință în Isus Hristos și să ne amintim cuvintele Sale:

„Să nu vi se tulbure inima”;

„În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”.

Sunt martor al acestei realități și al binecuvântării promise de Salvator.

Deci, ce putem face pentru a ne asigura că-l păstorim pe cel aflat la nevoie în cel mai eficient mod asemănător Salvatorului? Trăirea potrivit doctrinei lui Hristos ne va ajuta. „Trăirea potrivit doctrinei lui Hristos”, așa cum ne descrie președintele Nelson, „poate avea ca rezultat cel mai puternic, virtuos tipar repetitiv, creator al avântului spiritual în viața noastră.

Pe măsură ce ne străduim să trăim potrivit legilor superioare ale lui Isus Hristos… Salvatorul ne ridică deasupra influenței acestei lumi decăzute binecuvântându-ne cu mai multă dragoste, umilință, generozitate, bunătate, autodisciplină, pace și odihnă”.

„Avântul spiritual rezultat din trăirea potrivit doctrinei lui Hristos”, după cum explică vârstnicul Dale G. Renlund, „nu numai că alimentează cu putere transformarea naturii noastre divine în destinul nostru etern, ci ne și motivează să-i ajutăm pe alții în moduri potrivite”. Vârstnicul Renlund ne amintește că „sarcina Salvatorului este să [ne facă întregi]. Sarcina noastră este să iubim – să iubim și să păstorim în așa fel, încât alții să fie atrași către Isus Hristos”.

Capacitatea noastră de a trăi potrivit doctrinei lui Hristos va fi îmbunătățită prin studiul zilnic din Cartea lui Mormon și prin luarea săptămânală din împărtășanie. Președintele Nelson a declarat că scriptura Cartea lui Mormon „ne învață doctrina lui Hristos… [și] ne oferă cea mai completă și [clară] înțelegere despre ispășirea lui Isus Hristos”. Iubesc această carte. Participarea, cu ajutorul rugăciunii, la rânduiala împărtășaniei în fiecare săptămână ne va mări înțelegerea despre ispășirea lui Isus Hristos și ne va oferi reînnoire spirituală, alinare și puterea divinității în viața noastră. Amintiți-vă că „puterea divinității se manifestă în rânduielile [preoției]”, iar această putere care vine de la Isus Hristos, ne întărește dorința și capacitatea de a-l păstori pe cel aflat la nevoie.

Studiul meu din Cartea lui Mormon și luarea din împărtășanie minimizează sentimentele de descurajare, mă ajută să fac din ucenicie prioritatea mea principală și îmi amplifică hotărârea de a-l păstori pe cel aflat la nevoie în modul Salvatorului.

Dragii mei prieteni, vă promit că, pe măsură ce trăim potrivit doctrinei lui Hristos și-l păstorim pe cel aflat la nevoie în moduri care conduc la casa Domnului, vom putea înainta cu credință în Isus Hristos chiar și în mijlocul întrebărilor fără răspuns și când ne vom simți neimportanți, singuri, descurajați și ignorați. Îl vom invita pe cel aflat la nevoie să vină la Isus Hristos și să preaslăvească în casa Domnului pentru a primi puterea Sa ispășitoare și dragostea Sa. În casa Domnului, vom „simți mila [Salvatorului]. [Vom] găsi răspunsuri la cele mai supărătoare întrebări ale [noastre]. [Și vom] înțelege mai bine bucuria Evangheliei Sale”. În numele lui Isus Hristos, amin.