Du-te de fă și tu la fel
Aș dori să vă vorbesc în mod special despre acei misionari care sunt chemați să îndeplinească însărcinări de deservire. Ei sunt exemple pentru noi.
În timp ce Salvatorul călătorea prin Betsaida, niște oameni au adus un om orb la El. Poate că sperau să vadă un miracol cu ochii lor. Salvatorul „a luat pe orb de mână, și l-a scos afară din sat” pentru a-l vindeca în privat. Inițial, vindecarea a părut mai puțin eficientă. Omul „s-a uitat, și a zis: «Văd niște oameni umblând, dar mi se par ca niște copaci»”. Isus, cu multă compasiune, „[Și-a] pus din nou mâinile [peste ochii lui]; i-a spus să se uite țintă”. Cu acea atingere suplimentară a mâinilor Salvatorului, orbul „a văzut… deslușit”.
Acesta este doar un exemplu al modului în care viața Salvatorului este caracterizată de acte umile de slujire. El ne amintește că „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” și, apoi, ne invită să urmăm exemplul Său mergând acea milă în plus, dând celor care ne cer și iubindu-ne aproapele. Când a fost întrebat: „Cine este aproapele meu?”, Hristos a împărtășit pilda bunului samaritean cu îndemnul: „Du-te de fă și tu la fel”.
Misionarii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă sunt exemplificări din zilele noastre ale bunului samaritean, ceea ce Hristos ne invită să devenim. Aș dori să vorbesc în mod special despre acei misionari care sunt chemați să îndeplinească însărcinări de deservire. Ei sunt exemple pentru noi despre cum slujirea 1) deschide inimile către Evanghelia lui Isus Hristos, 2) ne permite tuturor să păstorim indiferent de circumstanțele noastre și 3) aduce puterea lui Hristos în viața noastră.
În primul rând, slujirea deschide inimile către Evanghelia lui Isus Hristos
În jurul anului 91 î.H., Amon, un misionar din Cartea lui Mormon, s-a prezentat regelui Lamoni spunând: „Doresc să locuiesc cu acest popor un timp… [și] voi fi slujitorul tău”. Datorită slujirii sale oferite regelui, lui Amon i s-a acordat ocazia să „[vorbească] cu curaj și [să-i spună regelui Lamoni]… prin ce putere” își înfăptuise slujirea. În schimb, regele a promis: „[Amon,] orice dorești eu îți voi da”. Singura cerere a lui Amon era ca împăratul să asculte mesajul Evangheliei lui Isus Hristos. Slujirea lui Amon a făcut ca „mii de suflete [să fie aduse] către pocăință”.
În zilele noastre, slujirea continuă să-i conducă pe alții la Evanghelie. Sora Bevan slujea în calitate de misionară care propovăduiește când a început să aibă probleme de sănătate, care au obligat-o să se întoarcă acasă pentru tratament. În loc să fie eliberată, ea a putut continua să slujească de acasă în calitate de misionară care deservește.
În timp ce se aflau într-un parc, sora Bevan și o prietenă au simțit îndemnul să vorbească cu o mamă care avea patru copii mici, dar au ezitat și familia a plecat. A doua zi, ele s-au întors în parc, rugându-se ca acea familie să fie acolo. În mod miraculos, mama stătea exact în același loc ca în ziua precedentă. De data aceasta, sora Bevan și prietena ei s-au apropiat de mamă, au făcut cunoștință cu ea și au aflat că avea nevoie disperată de ajutor temporal. Ele i-au oferit ajutorul și, apoi, au invitat-o să afle despre Evanghelie.
Datorită acelui act de slujire și invitației făcute, mama și copilul ei cel mai mare au fost botezați, urmați de următorul copil ca vârstă, un an mai târziu. Ei sunt membri activi și în prezent. Sora Bevan știa că această experiență a fost inspirată de Divinitate și „i-a dovedit că se afla exact acolo unde Dumnezeu avea nevoie de ea”.
Asemenea lui Amon și surorii Bevan, pe măsură ce le slujim altora, „le [arătăm] lor un exemplu bun” și ei vor dori să afle motivul „[nădejdii] care este în [noi]”.
Isus ne invită pe fiecare: „Du-te de fă și tu la fel”.
În al doilea rând, slujirea ne permite tuturor să păstorim indiferent de circumstanțele noastre
Președintele Russell M. Nelson a făcut apel la „[fiecare] tânăr băiat demn și capabil să se pregătească și să slujească în misiune” și la fiecare soră tânără și capabilă „[să se roage] pentru a ști dacă Domnul dorește ca [ea] să [slujească] în misiune”. Dânsul a promis: „Hotărârea voastră de a sluji în misiune, fie că este una de prozelitism, fie de deservire, vă va binecuvânta pe voi și pe mulți alții”. Misiunile de deservire au schimbat definiția cuvântului capabil. Acum, fiecare tânăr băiat și fiecare tânără fată care sunt demni și care doresc să slujească în misiune cu timp deplin pentru Domnul o pot face, cu foarte puține excepții.
Vârstnicul Holgado este un exemplu al faptului că se poate sluji indiferent de circumstanțele personale. El s-a născut cu o boală genetică rară care l-a împiedicat să slujească într-o misiune de propovăduire. Vârstnicul Holgado a fost chemat în calitate de misionar care deservește și a fost voluntar în magazia episcopului, unde a ajutat mulți oameni să primească ajutorul de care aveau nevoie. A aprovizionat rafturile, a ambalat legume și a strivit cutii de carton.
Când vârstnicul Holgado a vorbit în cadrul adunării de împărtășanie după misiunea lui, el a împărtășit că „Dumnezeu are nevoie de misionari care deservesc. El are nevoie de oameni care să-i iubească pe ceilalți și să le slujească. Acești oameni stivuiesc hârtia igienică, ambalează broccoli, fac mobilă și sunt buni cu oamenii”.
Nu este nevoie să ai o însărcinare de slujire sau să porți un ecuson pentru a face bine. Fiecare act de slujire este recunoscut de Salvator. Noi, toți, suntem capabili să-i ajutăm pe alții să vină la Hristos slujind cu bunătate plină de dragoste. Noi, toți, îl putem păstori, în numele lui Hristos, pe acela care are nevoie, prin puterea Duhului Sfânt, și putem trăi fiind exemple de credință în Isus Hristos. Slujirea ne permite să ne oferim drept jertfe vii, plăcute lui Dumnezeu.
Isus ne invită pe fiecare: „Du-te de fă și tu la fel”.
În al treilea rând, slujirea aduce puterea lui Hristos în viața noastră
Un tânăr misionar care a fost transferat de la o însărcinare de propovăduire la o însărcinare de deservire s-a confruntat cu unele încercări personale care l-au făcut să aibă nevoie de puterea vindecătoare a lui Hristos. Slujirea devotată a adus acea putere în viața lui. El a spus: „Am simțit că, atunci când mă confruntam cu încercări, Hristos mă ridica. Este ceva special în faptul de a-L vedea binecuvântând oamenii prin intermediul unei cantine sociale, în templu și prin Evanghelia Sa”.
Vârstnicul a început să simtă o bucurie mai profundă, iar entuziasmul pe care și l-a regăsit i-a binecuvântat pe el și pe întreaga sa familie. Spiritul a fost mult mai prezent în casa lor, ei au început să se ducă împreună mai des la templu, iar familia lor a început să se concentreze mai mult asupra lui Hristos. Acest misionar crede că Hristos i-a salvat viața și i-a binecuvântat familia prin intermediul slujirii.
Președintele Nelson ne-a învățat: „Dorința de a le sluji altora și de a-i întări reprezintă un indicator al pregătirii unei persoane de a fi tămăduită” prin puterea ispășitoare a Salvatorului.
Isus ne invită pe fiecare: „Du-te de fă și tu la fel”
Misionarii care deservesc sunt exemple de ucenici devotați ai lui Isus Hristos
Când dumneavoastră sau un membru al familiei dumneavoastră sunteți sau este binecuvântat cu chemarea de a sluji în calitate de misionar care deservește, acela este un moment de sărbătoare. Familia dumneavoastră va avea acum un reprezentant pus deoparte al Domnului Isus Hristos care va locui în casa dumneavoastră. Aceasta vă va schimba pe toți în bine. Nu ar trebui să existe nicio dezamăgire în legătură cu nicio chemare de a sluji. Noi cântăm: „Voi merge unde vei vrea Tu” și „Așa cum dorești, eu voi fi”. Aceasta este o ocazie de a demonstra că ceea ce spunem este sincer!
Pe toți cei care slujiți, și în special pe cei peste 4.000 de tineri misionari care deservesc, vă iubim! Dacă misionarii care propovăduiesc sunt gura Domnului, atunci misionarii care deservesc sunt mâinile Domnului și nu sunteți misionari de mâna a doua. Fiecare dintre dumneavoastră este esențial pentru adunarea lui Israel. Președintele Nelson ne învață că „oricând facem orice care ajută pe oricine… să facă legăminte cu Dumnezeu și să le țină, noi ajutăm la adunarea lui Israel”.
Dumneavoastră, misionarii care deservesc, îl adunați pe Israel în fiecare zi în atât de multe moduri, iar slujirea dumneavoastră schimbă vieți. Adesea nu știți cine este beneficiarul slujirii dumneavoastră, dar Dumnezeu știe. Amintiți-vă întotdeauna că „ori de câte ori [slujiți] unuia dintre acești foarte neînsemnați… [Lui Îi slujiți]”. Vă auzim glasurile când faceți voluntariat în centrele telefonice ale Bisericii; vă vedem zâmbetele când ajutați în organizațiile comunitare; și vă simțim lumina când slujiți în temple. Hrăniți pe cei flămânzi, îmbrăcați pe cei goi și dați de băut celor însetați.
Noi, toți, trebuie să urmăm îndemnul: „Du-te de fă și tu la fel”.
Slujirea este forța vitală a ucenicilor lui Hristos
Slujirea are puterea de a deschide inimile către Evanghelie și ne permite tuturor să ne dăruim sufletul întreg lui Hristos. Ne schimbă inima pentru a deveni mai asemănători Lui și, în acest proces, îi ridicăm pe ceilalți. Președintele Nelson a întrebat odată: „În această lume lovită de decădere spirituală, pot persoanele individuale… să aducă o schimbare?”. Răspunsul său: „Da! «Poporul de legământ al Domnului… [înarmat]… cu puterea lui Dumnezeu în mare slavă»… poate îmbunătăți viața întregii omeniri”. Prin slujire schimbăm inimi – și lumea.
Hristos „umbla din loc în loc, și făcea bine”. El i-a vindecat pe cei bolnavi, a redat vederea celor orbi și i-a vizitat pe cei asupriți. El a pregătit mâncare, a ajutat la nuntă și a hrănit mii de oameni flămânzi. Pe măsură ce slujim, în numele lui Hristos, celui aflat la nevoie, devenim din ce în ce mai sfinți și mai demni de darul vieții eterne. Isus Hristos trăiește. El este Salvatorul meu și al dumneavoastră. El este Mântuitorul nostru. El este exemplul nostru măreț de păstorire. Invit pe fiecare dintre noi să ne ducem să facem la fel. În numele lui Isus Hristos, amin.