Sufletele umile la altare îngenunchează
Pe măsură ce facem legăminte și le cinstim, ne legăm de Salvator, dobândind acces mai mare la mila, protecția, sfințirea, vindecarea și odihna Sa.
Mulțumesc celor din cor pentru mărturia depusă prin acel imn nou!
Noul imn de împărtășanie „Pâinea vieții, apa vie” îmi umple sufletul. Un vers al imnului spune: „Vin acum în fața altarului oferindu-I inima mea frântă”.
Înțelegerea mea privind aceste cuvinte a devenit mai profundă la scurt timp după ce familia noastră a plecat din Newbury Park, California, pentru a sluji în Misiunea Ogden, Utah, în anul 2015. Am primit invitația de a vizita Baza aeriană Hill de lângă Layton, Utah. Nu mai fusesem într-o bază militară, nici nu mai întâlnisem un capelan militar sau bărbați și femei care lucrează pentru a asigura siguranța și protecția țării lor.
Capelanul Harp, asemenea altor mii de capelani voluntari și profesioniști care slujesc în închisorile, spitalele și unitățile noastre militare din întreaga lume, m-a inspirat și m-a înălțat spiritual. Ultima noastră oprire în interiorul bazei a fost la locul pentru preaslăvire. L-am întrebat pe capelan dacă oficia servicii religioase pentru toți oamenii care doreau să cugete, să se roage, să mediteze și să preaslăvească. S-a dus la zidul din față al capelei și a scos o cruce din spatele draperiilor. A spus că obișnuia să folosească crucea pentru serviciile religioase protestante și catolice. L-am întrebat ce folosea pentru frații noștri și surorile noastre evrei, iar el s-a dus în partea cealaltă a zidului din față și a scos o stea a lui David.
Apoi, l-am întrebat: „Ce faceți în cazul serviciilor religioase pentru sfinții din zilele din urmă?”. El a îndepărtat acele simboluri și a arătat spre altarul mare de lemn din mijlocul locului pentru preaslăvire. Mi-a spus că membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pregătesc și binecuvântează pâinea și apa pe altar. Am întrebat dacă altarul mare, aparent fix, era îndepărtat înainte de serviciile religioase ale fraților noștri și surorilor noastre evrei, musulmani, catolici sau protestanți. El a spus că altarul rămâne la locul său, deoarece mai multe dintre aceste religii folosesc, de asemenea, altarul într-un fel sau altul.
Avraam a construit un altar, l-a legat pe Isaac și era gata să-și sacrifice singurul fiu, dar mâna lui a fost oprită și a declarat, așa cum a declarat Domnul: „Iată-mă!”. De câte ori Marele Eu Sunt sau unul dintre profeții Săi s-a oferit voluntar spunând: „Iată-Mă”?
În timpul cuvântării Sale de pe munte, Salvatorul ne-a invitat să ne împăcăm cu frații și surorile noastre înainte de a veni la altar. Pavel ne-a învățat că suntem „sfințiți” la altar prin ispășirea lui Isus Hristos.
Profetul Lehi „și-a părăsit casa… și lucrurile sale de preț… [Apoi] a construit un altar… și a oferit o jertfă… și a mulțumit Domnului”.
Biblia și Cartea lui Mormon ne învață să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu la altare. De ce?
Primii noștri părinți, Adam și Eva, au construit altare și au preaslăvit la ele. După ce au fost alungați din Grădina Edenului și au preaslăvit „multe zile”, un înger a apărut și a adresat o întrebare cutremurătoare care putea fi adresată fiecăruia dintre noi: „De ce oferi tu sacrificii Domnului?”.
Adam a răspuns: „Eu nu știu”.
Răspunsul îngerului la umila mărturisire a lui Adam este uimitor: „[Aceasta]… este o reprezentare a sacrificiului Singurului Născut al Tatălui… De aceea, tu vei face tot ceea ce vei face în numele Fiului și tu te vei pocăi și-L vei chema, întotdeauna, pe Dumnezeu în numele Fiului”.
Masa pentru împărtășanie și altarele din temple simbolizează sacrificiul lui Isus Hristos și ispășirea sa infinită.
Pe măsură ce facem legăminte și le cinstim, primind rânduiala împărtășaniei la biserică și pe cele ale înzestrării și pecetluirii în templu, ne legăm de Salvator, dobândind acces mai mare la mila, protecția, sfințirea, vindecarea și odihna Sa.
Milă și protecție prin legăminte
Când aveam 15 ani, l-am întrebat pe tatăl meu dacă puteam să lipsesc de la adunarea de împărtășanie – doar o singură duminică din ianuarie, pentru un meci special de fotbal american. El a spus că sunt destul de mare pentru a face singur această alegere și m-a rugat să iau în considerare un singur sfat. El a spus: „Dacă alegi să lipsești de la împărtășanie o dată, îți va fi mult mai ușor să alegi să lipsești din nou”.
Dacă Salvatorul este Cel care ne apropie, atunci dușmanul este cel care ne îndepărtează. El, Satana, ne ispitește să ne îndepărtăm de locurile noastre de preaslăvire consacrate și de protecția lui Isus Hristos. Când Îl preaslăvim pe Salvator, primim „puterea de a merge împotriva cursului firesc al lumii”. Când petrecem timp în comuniune cu El, avem promisiunea de a fi „eliberați de Satana”. „Apoi, când ne ținem legămintele, El ne înzestrează cu puterea Sa… întăritoare.” O, cât de mult prețuiesc experiența de a fi în comuniune cu Salvatorul prin legăminte făcute la altarele sfinte!
Clădirea înțelegerii despre ispășirea eternă a Salvatorului rând după rând, precept după precept, asigură o protecție spirituală împotriva uneltirilor dușmanului. Este mult mai probabil ca tânărul vârstnic Jaggi din Mexic, Zuster Jaggi din Belgia și alți misionari din întreaga lume să-și vadă prietenii cerând binecuvântările botezului și primind darul Duhului Sfânt dacă prietenii lor participă la adunarea de împărtășanie în prima săptămână de la contactare.
Este mult mai probabil ca un tânăr adult din Tonga sau Samoa să fie pecetluit în casa Domnului dacă s-a pregătit pentru înzestrare și și-a primit-o la scurt timp după absolvirea școlii. În cadrul înzestrării, membrii sunt invitați să trăiască, să se supună și să țină cinci legi care le insuflă în viață putere și protecție. Când facem legăminte cu Domnul, se formează o relație reciprocă. Noi ne arătăm loialitatea și dragostea față de El. Tăria și puterea noastră cresc odată cu fiecare promisiune făcută și ținută.
Cugetare și sfințire
Când îngenunchem cu umilință, în mod simbolic, la altarele Domnului, avem ocazia de a cugeta, „[de a fi] puși la încercare în legătură cu mândria din [inima noastră]… [umilindu-ne] înaintea lui Dumnezeu”. Înainte de a ieși cu prietenii mei când eram tânăr, mama îmi spunea adesea: „Nu uita cine ești și vino să vorbim când ajungi acasă”. În unele seri, nu am vorbit cu ea pentru că am ajuns acasă prea târziu. Regret că am ratat acele discuții importante cu mama.
Astăzi, aștept cu nerăbdare să vorbesc cu Tatăl Ceresc. În cadrul tiparului meu zilnic de preaslăvire personală, îngenunchez în rugăciune, lângă patul meu sau laolaltă cu familia și mă văd îngenunchind în fața altarelor, cugetând asupra vieții mele și analizând-o. Mă gândesc la împărtășanie, la bucățile de pâine frânte și rupte pentru noi, fiecare fiind un simbol al trupului frânt al Salvatorului nostru. Îmi amintesc învățătura președintelui Dallin H. Oaks că „fiecare bucată de pâine este unică, tot așa cum sunt și persoanele care se împărtășesc din ea”. Când îngenunchez în rugăciune, mă gândesc cum Îi pot oferi lui Dumnezeu voia mea.
Vârstnicul David A. Bednar ne-a învățat că „rânduiala împărtășaniei este o invitație sfântă, adresată în mod repetat, de a ne pocăi în mod sincer și a fi reînnoiți spiritual. Actul în sine de a lua din împărtășanie nu ne purifică de păcate. Însă, pe măsură ce ne pregătim cu sârguință și participăm la această rânduială sfântă având o inimă frântă și un spirit smerit, promisiunea este că putem avea totdeauna Spiritul Domnului cu noi. Și, prin puterea care sfințește a Duhului Sfânt, care ne este însoțitor permanent, putem să păstrăm pentru totdeauna iertarea păcatelor noastre”.
Când Amy și cu mine ne analizăm cu atenție experiențele trăite, sărbătorim darul reprezentat de dragostea și sacrificiul perfecte ale lui Isus Hristos. Vedem, de asemenea, cum furia iadului a început să se dezlănțuie. Cum putem birui privirile critice, anxietatea, depresia, cancerul, diabetul, hărțuirea online, furtul de identitate, pierderile de sarcină, pierderea unui copil, a unui frate și a unui tată? Pentru că Isus a băut paharul amar care L-a făcut să tremure, paharul furiei – pentru mine, pentru familia mea, pentru noi toți!
Gethsemane (Ghetsimani), de Adam Abram, prin amabilitatea altusfineart.com © 2025.
„Paharul amar” pe care El l-a băut în Grădina Ghetsimani și suferința Sa „[care] a fost și mai mare” pe crucea de pe Căpățâna ne permit să așternem pe altarele Domnului ceea ce este greu, insolent, violent, furios și cutremurător și să fim „sfințiți prin primirea Duhului Sfânt”.
Sora Patricia Holland a spus: „Rugăciunea mea cea mai profundă pentru dumneavoastră și pentru mine astăzi este ca noi să acceptăm în totalitate voia lui Dumnezeu, să ne așezăm la altarul promisiunilor și păcii lui Dumnezeu, indiferent unde ne aflăm și indiferent de ceea ce am făcut”.
Un loc de vindecare și odihnă
Când venim la altar, nu câștigăm o răsplată; învățăm despre Cel care oferă darul. Prin acea învățare și legarea prin legământ rezultă vindecarea. Nefi a spus: „El m-a umplut pe mine cu iubirea Lui, chiar până la mistuirea totală a trupului meu”. Iar Salvatorul nostru iubitor ne-a invitat: „Nu vă veți întoarce voi acum către Mine și nu vă veți pocăi voi de păcatele voastre și nu vă veți converti voi pentru ca Eu să vă pot vindeca?”.
Când fiicele noastre cele mai mari, Mackenzie și Emma, erau mici, una dintre poveștile lor preferate era Cronicile din Narnia – Leul, vrăjitoarea și Dulapul. Toți l-am îndrăgit pe leul Aslan. Am avut parte de una dintre cele mai memorabile seri atunci când am citit partea din carte în care mărețul leu și-a dat viața pentru Edmund. Memorabilă pentru că părinții și fiicele au vărsat lacrimi în timp ce viața leului a fost luată pe masa de piatră a vrăjitoarei. Memorabilă pentru că speranța a dăinuit, în pofida tragediei, până când a avut loc ceva spectaculos. Strigăte de bucurie au răsunat în acel dormitor mic când Aslan a înviat și a spus: „Dacă [vrăjitoarea ar fi știut adevăratul sens al sacrificiului]… ea ar [fi știut] că [dacă] o victimă voluntară care nu a comis nicio trădare [ar muri] în locul unui trădător, masa [de piatră] ar crăpa, iar moartea însăși [ar începe să-și piardă puterea]”.
Isus Hristos vindecă toate rănile. Isus Hristos face posibil să trăim din nou.
În cuvântarea sa din cadrul Conferinței Generale din luna octombrie a anului 2022, președintele Russell M. Nelson a descris un grup care a participat la casa deschisă pentru un templu. Un băiețel a fost acolo. Președintele Nelson ne-a învățat:
„Când grupul a intrat într-o cameră pentru înzestrare, băiatul a arătat spre altar, unde oamenii îngenunchează pentru a face legăminte cu Dumnezeu, și a spus: «O, aici este bine. Acesta este locul în care oamenii se odihnesc în călătoria lor prin templu»…
El, probabil, nu avea nicio idee despre legătura directă dintre facerea unui legământ cu Dumnezeu în templu și promisiunea uimitoare a Salvatorului:
«Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine… și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară» [Matei 11:28-30, subliniere adăugată]”.
„Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul”, și totuși El i-a invitat pe ucenicii Săi, pe dumneavoastră și pe mine, la masa pentru împărtășanie pentru a se odihni cu El acolo. Când „sufletele umile la altare îngenunchează”, pacea abundă. Brațele Salvatorului nostru sunt întinse; masa Lui este pusă. Veniți să-L preaslăviți pe Fiul lui Dumnezeu la altarele Sale sfinte! În numele lui Isus Hristos, amin.