Dragostea ispășitoare a lui Isus Hristos

Dacă ați comis păcate grave și sunteți în procesul de a vă pocăi sau aveți această dorință de a vă pocăi pe deplin și de a simți bucuria inexprimabilă a iertării, vă rog să știți că acest miracol vă așteaptă. Salvatorul ne cheamă neîncetat: „Veniți la Mine!”.

Întărirea credinței dumneavoastră în Salvatorul nostru, Isus Hristos, vă va învigora dorința sufletului de a-L cunoaște, de a crede în El și de a vă supune inima Lui. Enos a întrebat despre propria iertare: „Doamne, cum se face asta?”. Domnul i-a răspuns: „Datorită credinței tale în Hristos pe care tu niciodată nu L-ai auzit sau văzut până acum”.

Iar Moroni a adăugat: „Dacă voi vă veți lepăda de orice necredință și-L veți iubi pe Dumnezeu cu toată puterea, mintea și tăria voastră, atunci harul Lui este destul pentru voi”.

Faptul de a vă îndepărta de păcat, de a vă întoarce către Dumnezeu și de a vă întări credința în Isus Hristos reprezintă un început minunat. Faptul de a vă supune, cu umilință, voinței lui Dumnezeu include recunoașterea păcatelor grave în fața episcopului sau președintelui dumneavoastră de ramură, dar iertarea dumneavoastră completă vine de la Salvator. Iertarea este un dar divin oferit prin harul lui Isus Hristos.

Dorința de a vă întoarce cu adevărat la Dumnezeu este însoțită de hotărârea de a fi complet sinceri cu Tatăl dumneavoastră Ceresc, cu dumneavoastră înșivă, cu cei care au fost răniți și cu propriul conducător al preoției. Tatăl dumneavoastră Ceresc Se bucură pentru hotărârea dumneavoastră de a veni la El cu inima frântă și spiritul smerit. Să ai spiritul smerit înseamnă să te încredințezi, cu umilință, în mâinile lui Dumnezeu; să ai inima frântă aduce cu sine ceea ce apostolul Pavel a descris ca fiind „[întristare] după voia lui Dumnezeu”, o dorință puternică a sufletului de a te întoarce la El, indiferent de sacrificii.

Dorința dumneavoastră vă determină să doriți să reparați ceea ce ați stricat. Însă, dându-vă seama că unele lucruri nu vă stau în putere să le reparați, vă rugați cu ardoare ca Domnul, prin harul Său, să ajute la vindecarea celor care au fost răniți ca urmare a faptelor dumneavoastră.

Efectele păcatelor grave asupra celorlalți sunt, adesea, dureros de greu de biruit. Urmați dumneavoastră exemplul fiilor lui Mosia, care „[se străduiau] cu zel să repare toate relele pe care le făcuseră”? Vorbiți cu cei pe care-i respectați despre ceea ce poate că nu vedeți.

În timp ce pregăteam această cuvântare, am primit un e-mail neașteptat de la cineva aflat în proces de pocăință care-și dorește să se întoarcă la Biserică. Fosta lui soție încă suferea din cauza pierderii „căsniciei [lor] eterne, [a greutăților cu copiii], pierderii stabilității financiare… a faptului că nu putea face față cheltuielilor [și] a sentimentelor profund sufocante de a fi fost înșelată”.

El mi-a împărtășit cum conducătorul său al preoției „a simțit îndemnul [să-i ceară] să se roage și să se gândească la ce [ar mai putea face pentru fosta sa soție și pentru copiii lui]”. Având permisiunea, împărtășesc o parte din e-mailul său:

„[La început], am crezut că suma [de bani] pe care am fost obligat s-o plătesc în urma divorțului a fost mai mult decât generoasă, dar președintele meu de ramură m-a încurajat să postesc și să mă rog în legătură cu acest lucru…

Inițial, nu mi-a plăcut ideea că încă trebuie să îndrept lucrurile. Pentru că păcatele mele nu erau de natură financiară, m-am întrebat ce însemna cu adevărat o «îndreptare generoasă»… [însă], în scurt timp, mi-am dat seama că nu era vorba de bani.

Conducătorii mei ai preoției s-au întâlnit cu [fosta mea soție] și cu copiii mei și au constatat că încă le era greu și că nu se vindecaseră…

Noul meu obiectiv era să merg înainte cu credință… Mi-am exprimat pur și simplu dorința de a ajuta, fără nicio pretenție… Am hotărât să [trimit fostei soții o anumită sumă] din fiecare salariu, ceea ce reprezenta o parte semnificativă din salariul meu net. Chiar înainte de a face prima plată, Domnul [mi-a pus în minte gândul că trebuia] să plătesc [dublul acelei sume].

Am învățat că îndreptarea lucrurilor nu are legătură doar cu banii. Are legătură cu faptul de a-mi dedica viața, cu umilință, Domnului… Banii sunt pentru a ajuta la înlocuirea a ceea ce am luat de la familia mea din cauza alegerilor mele neînțelepte. Este vorba despre faptul de a face promisiuni și de a le ține fără a aștepta nimic în schimb și de a o ajuta să nu-și facă griji în legătură cu facturile, astfel încât ea să poată căuta Spiritul”.

Este posibil ca eforturile dumneavoastră de a repara ceea ce ați stricat să nu aibă nimic de-a face cu banii, dar, pe măsură ce vă consultați cu umilință cu Domnul, ați putea afla că sunt multe lucruri pe care le puteți face.

Când căutați iertarea Domnului, aveți răbdare pe măsură ce așteptați aprobarea Sa deplină. Gândiți-vă la următoarele versete:

„Ei s-au umilit chiar până în adâncurile umilinței; și L-au implorat cu putere pe Dumnezeu; da, chiar ziua întreagă… [Dar] Domnul a fost încet în a le auzi strigătul, din cauza nedreptăților lor”.

„Cu toate acestea, Domnul a auzit strigătele lor și a început… să ușureze povara lor… și… ei au început să prospere treptat.”

Aveți răbdare pe măsură ce Domnul vă oferă treptat binecuvântarea și aprobarea Sa.

La timpul ales de Domnul, veți simți glasul Său spunându-vă: „Să nu mai lași aceste lucruri să te tulbure”. Într-o zi, pe măsură ce veți continua să vă întoarceți către Salvator, Tatăl dumneavoastră Ceresc va „[șterge] vinovăția din [inima dumneavoastră] prin meritele Fiului Său”.

Dumneavoastră, celor care ați fost răniți atât de nedrept de păcatele grave ale altcuiva, doresc să vă împărtășesc dragostea și compasiunea Salvatorului, alinarea și pacea Sa.

Tristețea pe care ați simțit-o, suferința, pierderea, sentimentul sufocant de a fi fost înșelați, bulversarea în totalitate a vieții dumneavoastră – vă asigur că Salvatorul vă cunoaște și vă iubește. Îndreptați-vă către El. El vă este alinarea și tăria; El va trimite îngerii Săi pentru a vă susține. Când vă va dispărea durerea, când vi se va potoli suferința, când veți uita amintirile nedorite? Eu nu știu. Dar știu următoarele: El are puterea de a face din cenușa suferinței dumneavoastră o cunună împărătească.

Preaiubiții noștri frați și preaiubitele noastre surori din Grand Blanc, Michigan, cu credința lor neclintită în Isus Hristos, cu altruismul și curajul lor, au primit și vor primi din abundență, în săptămânile și lunile care vor urma, din dragostea și harul incomparabile ale Salvatorului.

Pe măsură ce veți continua să vă puneți încrederea în El, norii dumneavoastră de întuneric și suspinele dumneavoastră pline de durere din timpul nopții se vor transforma în lacrimi de bucurie și pace în lumina dimineții. „Întristarea voastră se va preface în bucurie… Și nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.” Acel moment va veni. Depun mărturie că va veni.

Dragostea ispășitoare a lui Isus Hristos poate fi găsită în cele mai grele situații, însă noi, toți, avem nevoie, în mod constant, de harul ispășitor al Salvatorului nostru. Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat: „Datorită experienței Sale ispășitoare din viața muritoare, Salvatorul nostru poate să aline, să vindece și să întărească toți oamenii de pretutindeni, bărbați și femei deopotrivă, dar eu cred că El face aceasta doar pentru cei care-L caută și care-I cer ajutorul. Apostolul Iacov ne-a învățat: «Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța» (Iacov 4:10). Suntem demni de acea binecuvântare când credem în El și ne rugăm pentru a primi ajutorul Său”.

Am primit permisiune din partea dragului meu prieten și autoritate generală-Cei Șaptezeci emerită, vârstnicul Robert E. Wells, acum în vârstă de 97 de ani, să împărtășesc experiența pe care a trăit-o în urmă cu peste 60 de ani.

În timp ce locuia în Paraguay, în anul 1960, și lucra ca bancher internațional, Robert Wells, pe atunci în vârstă de 32 de ani, și soția sa, Meryl, pilotau amândoi câte un avion către casă, din Uruguay către Paraguay. Din cauza norilor groși, Robert și Meryl au pierdut contactul vizual și radio unul cu celălalt. Robert a aterizat repede și a aflat că avionul soției sale se prăbușise. Nici soția sa și nici cei doi prieteni care au zburat cu ea nu au supraviețuit. Copiii săi, aflați acasă în Asunción, aveau vârsta de șapte, cinci și doi ani.

Vârstnicul Wells a vorbit despre mâhnirea sa:

„Cuvintele vor fi mereu insuficiente pentru a exprima durerea care m-a copleșit, mistuindu-mi emoțiile și amorțindu-mi simțurile. Lacrimile profunde de tristețe pur și simplu nu se opreau. Pentru a agrava și mai mult lucrurile, în timp ce mintea mea încerca să facă față conștientizării devastatoare a decesului soției mele, m-am găsit cuprins de un sentiment copleșitor de vinovăție, pentru că mă simțeam responsabil pentru accident”.

Robert s-a învinovățit că nu a inspectat avionul mai amănunțit și că nu i-a dat soției sale instrucțiuni mai bune privind instrumentele de la bordul avionului. Se simțea vinovat de neglijență.

Robert a spus:

„Mintea mi s-a întunecat… Doar existam – [pentru binele copiilor], nimic mai mult.

Mi-am… pierdut dorința de a continua să trăiesc”.

Odată cu trecerea timpului, Robert a fost binecuvântat să aibă parte de o experiență spirituală puternică. El a povestit:

„Într-o seară, după aproximativ un an, în timp ce eram în genunchi rugându-mă, a avut loc un miracol. În timp ce mă rugam și-L imploram pe Tatăl meu Ceresc, am simțit de parcă Salvatorul a venit lângă mine și am auzit un glas spunând următoarele cuvinte sufletului și urechilor mele: «Robert, sacrificiul Meu ispășitor a plătit pentru păcatele și greșelile tale. Soția ta te iartă. Prietenii tăi te iartă. Eu voi ridica povara ta…».

Din acel moment, povara vinovăției [și disperării] a fost ridicată, în mod uimitor, de pe umerii mei. Fusesem salvat! Am înțeles imediat puterea cuprinzătoare a ispășirii Salvatorului și… că aceasta a avut efect direct în cazul meu… Am… avut parte de o lumină și bucurie pe care nu le mai cunoscusem vreodată… Mi s-a dat un dar nesperat – darul constând în harul Domnului… Nu l-am meritat – nu am făcut nimic pentru a-l merita, dar El mi l-a dat oricum”.

Dragi frați și surori, fie ca noi, fiecare în parte, să fim „sfințiți în Hristos prin harul lui Dumnezeu, prin vărsarea sângelui lui Hristos… [devenind] sfinți, fără de pată”.

Depun mărturie despre dragostea, mila și harul Salvatorului și Mântuitorului nostru. El trăiește. Suntem ai Săi; suntem copii ai legământului. Pe măsură ce credem în El, Îl urmăm și ne încredem în El, El ne va ridica din tristețile și păcatele noastre. Apoi, după această viață muritoare, în casa Tatălui nostru, vom trăi alături de El în vecii vecilor. În numele lui Isus Hristos, amin.