Proclamația despre familie – cuvinte de la Dumnezeu

Această conferință generală din luna octombrie a anului 2025 marchează cea de-a 30-a aniversare a anunțului despre „Familia: proclamație către lume”. Prin plan divin, această proclamație, conținând cuvinte revelatoare, a fost creată „să mențină și să întărească familia ca unitate fundamentală a societății”.

Fiecare face parte dintr-o familie, fie că sunteți mamă, tată, fiică, fiu, nepot, bunic, mătușă, unchi, frate, soră sau văr. Cel mai important, fiecare dintre noi este, așa cum se afirmă în proclamație, „un fiu iubit sau o fiică iubită de spirit ai unor Părinți Cerești… [cu] o natură și un destin divine”.

Când am fost chemat să slujesc în apostolatul sfânt în anul 2015, am fost sfătuit: „Această proclamație este acum a ta. Numele tău [indicând cuvintele „Consiliul celor Doisprezece Apostoli” din titlu] este chiar aici. Simte învățăturile ei și propovăduiește-le ca și cum ar fi ale tale”.

Îmi place proclamația despre familie. Am depus mărturie în întreaga lume, din Africa până în Australia și peste tot, despre rolul familiei în planul etern al lui Dumnezeu. Proclamația are o origine divină, așadar trebuie s-o tratăm cu pioșenia pe care o merită cuvintele de la Dumnezeu.

Aduceți-vă aminte, dragi frați și surori, așa cum am spus la o conferință generală anterioară, chiar de la acest pupitru: „Cuvintele contează”.

Permiteți-mi să vă ofer câteva informații generale despre proclamație ca mesaj central al crezurilor noastre.

În anul 1994, cu un an înainte ca proclamația să fie prezentată, membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au discutat despre modul în care societatea și guvernele se îndepărtau de legile lui Dumnezeu privind familia, căsătoria și genul. „Dar acestea nu au fost toate lucrurile pe care le-am văzut”, a explicat președintele Russell M. Nelson mai târziu. „Puteam vedea eforturile diferitelor comunități de a se dezice de toate standardele și limitările cu privire la activitatea sexuală. Am putut vedea confuzia cu privire la gen. Am putut vedea că toate acestea vor fi din ce în ce mai prezente.”

Cei Doisprezece au hotărât să pregătească un document, o proclamație oficială, care să rezume poziția Bisericii cu privire la familie. În timpul acelui an, acești apostoli, văzători chemați de Dumnezeu, au pregătit o declarație despre familie. Președintele Dallin H. Oaks și-a amintit că ei s-au întors către Domnul, rugându-se, pentru a ști „ce să [spună] și cum să o [spună]”. Ei au prezentat-o Primei Președinții – președinților Howard W. Hunter, Gordon B. Hinckley și Thomas S. Monson – pentru a o lua în considerare.

Câteva luni mai târziu, în luna martie a anului 1995, președintele Hunter a decedat și președintele Hinckley a devenit al 15-lea președinte al Bisericii. Acum, proclamația era în mâinile sale. Când avea să fie momentul potrivit pentru a face această declarație Bisericii? Acel moment a venit șase luni mai târziu.

Cu câteva zile înainte de Adunarea generală a Societății de Alinare din data de 23 septembrie, care a precedat conferința generală, președintele Hinckley și consilierii lui s-au sfătuit cu Președinția generală a Societății de Alinare. Surorile, asemenea apostolilor, erau îngrijorate cu privire la femei și familii. Ele stabiliseră ca la adunarea următoare să se concentreze asupra familiilor.

Președintele Hinckley trebuia să se adreseze femeilor la adunare. Se gândise la mesajul cuvântării lui. Pe măsură ce discuția a progresat, el s-a referit pe nume la proclamația creată recent care nu fusese încă făcută publică, „Familia: proclamație către lume”. Era această adunare a femeilor cadrul potrivit pentru a face declarația decisivă despre familie?

Președinta generală a Societății de Alinare, Elaine Jack, a explicat mai târziu: „Noi nu știam, la momentul respectiv, ce era proclamația despre familie… Ne puteam da seama după titlu, dar simțeam că orice învățătură despre familie… era un lucru pozitiv… Aveam un sentiment puternic că aveam membri ai Cvorumului celor Doisprezece care primeau revelație”.

Adunarea Societății de Alinare din acea sâmbătă a fost una istorică. Președintele Hinckley a prezentat proclamația despre familie cu aceste cuvinte importante: „Cu atât de multe sofisme care sunt prezentate drept adevăr, cu atât de multă înșelăciune cu privire la standarde și valori, cu atât de multă tentație și ademenire de a ne păta încet asemenea lumii, am simțit că trebuie să avertizăm și să prevenim… despre standardele, principiile doctrinare și practicile referitoare la familie pe care profeții, văzătorii și revelatorii acestei Biserici le-au afirmat în mod repetat de-a lungul istoriei sale”.

Apoi, a citit proclamația în întregime. Salvatorul a spus: „Fie prin propriul Meu glas, fie prin glasul slujitorilor Mei, este același lucru”.

În proclamație se afirmă: „Familia este rânduită de Dumnezeu”. Îmi place claritatea acestei afirmații. Proclamația este un apel pentru ca noi să trăim în viața muritoare, fiind mereu conștienți de divinitatea din noi și de viitorul etern care se află înaintea noastră. Președintele Nelson ne-a învățat: „Sunteți literalmente copii de spirit ai lui Dumnezeu… Nu vă înșelați în legătură cu aceasta: potențialul [dumneavoastră] este divin. Căutând cu sârguință, Dumnezeu vă va face să întrezăriți cine ați putea deveni”.

Când a fost prezentată, proclamația nu a fost în acord cu punctele de vedere ale multora din lume. Nu a fost atunci. Nu este acum. Există persoane care se simt ofensate de declarația privind familia, căsătoria și genul. Unii sugerează Bisericii să retragă proclamația, să o revizuiască sau chiar să o lase deoparte.

Proclamație despre familie face parte, după cum a declarat președintele Hinckley, din doctrină, dragii mei frați și surori. Principiile nu sunt deplasate, ci perfect aliniate la căile Domnului și cărarea legămintelor Sale. Învățăturile din proclamație au fost revelate de Domnul nostru Isus Hristos apostolilor Săi de atunci și de acum. Aceasta este Biserica Sa; El a stabilit adevărurile potrivit cărora trăim.

Unii dintre dumneavoastră se gândesc la proclamație și spun: „Aceasta nu se aplică în cazul meu”. „Pare lipsită de considerație.” „Familia mea nu arată așa.” „Nu rezonez cu ea.”

Cei care au îngrijorări, să știți că sunteți un copil al unor Părinți Cerești, parte a familiei Tatălui dumneavoastră Ceresc. Nimeni nu vă cunoaște mai bine sau nimănui nu-i pasă mai profund de dumneavoastră decât Lui. Întoarceți-vă către El, revărsați-vă inima Lui, încredeți-vă în El și în promisiunile Sale. Aveți o familie în Salvatorul dumneavoastră, Isus Hristos, care vă iubește. El a venit pe pământ pentru a ispăși pentru păcatele noastre și pentru a purta povara greșelilor și zilelor noastre foarte rele. El înțelege cu ce vă confruntați și ce simțiți. Întoarceți-vă către El, aveți încredere că El Îl va trimite pe Duhul Sfânt să fie cu dumneavoastră, să vă înalțe și să vă îndrume. Simțiți dragostea Lor care „se răsfrânge în inimile copiilor oamenilor… este de dorit mai presus de toate lucrurile… și cea mai plăcută sufletului”.

Toți apostolii Domnului vă iubesc mult. Ne rugăm pentru dumneavoastră și căutăm îndrumarea Domnului pentru dumneavoastră. Rămâneți alături de noi. Trăiți în vremuri de încercare în care dușmanul caută să vă facă ai lui. Nu vă îndepărtați. Și, dacă v-ați îndepărtat, întoarceți-vă. Brațele noastre sunt întinse către dumneavoastră, la fel ca ale celor care vă iubesc.

În proclamație se spune: „Părinții au datoria sacră de a-și crește copiii cu dragoste și neprihănire”. Cartea lui Mormon oferă o a doua mărturie a acestui adevăr. În primul verset al primului capitol, citim: „Eu, Nefi, fiind născut din părinți de seamă”. Câți dintre noi nu am început Cartea lui Mormon din nou și din nou și, în acest proces, am memorat acele cuvinte? Păstrați-le în inimă.

Una dintre afirmațiile mele preferate din proclamație este aceasta: „Fericirea în viața de familie este cel mai probabil obținută când este zidită pe învățăturile [lui] Isus Hristos”.

Cine nu dorește să fie fericit?

Și care sunt învățăturile lui Isus Hristos? Din nou, citim în proclamație: „[Credința, rugăciunea, pocăința, iertarea, respectul, dragostea, compasiunea, munca și activitățile] de recreere sănătoase”.

Viața cui nu va fi mai bună dacă pune în practică aceste principii cheie? Niciunul dintre noi nu se va descurca perfect; dar putem urma cuvintele înțelepte ale președintelui Hinckley: „Faceți tot ce puteți”.

Citim în proclamație: „Tații trebuie să prezideze… cu dragoste și neprihănire” și „mamele sunt, în primul rând, responsabile pentru îngrijirea copiilor lor”. A prezida nu înseamnă a domina, iar a îngriji nu înseamnă a avea un rol secundar. Dumnezeu le-a dat bărbaților și femeilor roluri diferite, dar egale și esențiale, care se completează reciproc.

Permiteți-mi să vă împărtășesc o poveste personală.

Soția mea și cu mine am învățat să lucrăm mai bine la a fi parteneri egali după o zi în care am hotărât să iau o decizie importantă fără să o consult. Acțiunea mea a surprins-o, a luat-o pe nepregătite și a pus-o într-o situație foarte dificilă. După aceea, și-a pus mâinile pe umerii mei și mi-a spus cu fermitate: „Ron, te rog să nu-mi mai faci aceasta niciodată”. De atunci suntem cam pe aceeași lungime de undă.

Citim în proclamația despre familie: „Tații și mamele sunt obligați să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali”.

Egali este cuvântul care contează. De-a lungul anilor, în timp ce sora Rasband și cu mine am lucrat împreună la ceea ce proclamația descrie ca fiind „responsabilitățile noastre sacre”, am clădit o căsnicie în care fiecare este înjugat în mod egal. Pentru că fiecare dintre copiii noștri este căsătorit, sora Rasband și cu mine i-am sfătuit pe ei și pe soții sau soțiile lor cum să fie parteneri egali.

Când trăim cu ochii îndreptați numai către slava lui Dumnezeu, ne respectăm unii pe alții și ne susținem unii pe alții. Acele modele divine de neprihănire ne conduc la stabilitate în viața noastră personală, în familia noastră și în societate.

Tatăl nostru din Cer ne-a oferit proclamația despre familie pentru a ne ajuta să ne îndrume acasă la El, pentru a ne ajuta să învățăm și să fim plini de dragoste, putere, scop și înțelegere eternă. Vă implor din tot sufletul să trăiți aproape de El și de Fiul Său Preaiubit. Vă promit că, dacă veți face astfel, Spiritul vă va inspira și îndruma și vă va ajuta să simțiți în inima dumneavoastră pacea promisă de Ei, care „întrece orice pricepere”. În numele lui Isus Hristos, amin.