Împăcați-vă cu Dumnezeu

Când studiez din scripturi, întâlnesc cuvinte care chiar îmi captează atenția, în primul rând pentru că au un sens special datorită experiențelor pe care le-am trăit în timpul vieții. Am avut o carieră de expert contabil. Având în vedere acest context, cuvântul împăcare mi-a captat atenția în timp ce citeam din scripturi. Treaba mea era să fac ca sumele raportate să corespundă cu înregistrările financiare punând în practică abilități contabile, de audit și de investigare. Cu alte cuvinte, obiectivul meu era să aliniez rapoartele financiare la documentele financiare justificative pentru a asigura acuratețea și validitatea acestora. Am depus eforturi sârguincioase pentru a rezolva discrepanțele și era normal să aloc mult timp rezolvării chiar și a celor mai mici discrepanțe.

Apostolul Pavel i-a implorat pe corinteni să se „[împace] cu Dumnezeu”. A fi împăcați cu Dumnezeu înseamnă a fi din nou în armonie cu Dumnezeu sau a restaura o relație cu Dumnezeu care a fost tensionată sau ruptă din cauza păcatelor sau faptelor noastre. Simplu spus, să fim împăcați cu Dumnezeu înseamnă să ne aliniem voia și faptele la voia lui Dumnezeu sau, așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson, să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră.

Așa cum suntem învățați în scripturi, suntem liberi să acționăm noi înșine, „să [alegem] calea morții nepieritoare sau calea vieții veșnice”. Dar, dacă nu suntem sârguincioși, această libertate de a acționa noi înșine ar putea duce la pierderea alinierii la voia lui Dumnezeu.

Profetul Iacov ne-a învățat că, atunci când nu suntem în armonie cu Dumnezeu sau nu suntem aliniați la voia Sa, singurul mod prin care putem ajunge la împăcare este să fim „împăcați cu [Dumnezeu] prin ispășirea lui Hristos”. Trebuie să înțelegem că împăcarea depinde de milă, ceea ce înseamnă că actul plin de har al ispășirii lui Isus Hristos face posibilă împăcarea.

Când cugetați asupra propriei vieți, gândiți-vă la un moment în care v-ați simțit distanți de Tatăl Ceresc pentru că v-ați îndepărtat de El. De exemplu, poate că ați devenit mai puțin sârguincioși în rugăciunile dumneavoastră către El sau în ținerea poruncilor Sale. Așa cum alegem să ne distanțăm de Dumnezeu, tot așa trebuie să alegem să începem efortul de a ne împăca. Domnul a subliniat responsabilitatea noastră când a spus: „Apropiați-vă de Mine și am să Mă apropii de voi; căutați-Mă cu toată sârguința și Mă veți găsi; cereți și veți primi; bateți și vi se va deschide”.

Cum ne ajută Salvatorul să restaurăm această relație importantă și să ne împăcăm? În ceea ce mă privește, fac progrese mari în călătoria mea de împăcare cu Dumnezeu atunci când urmez sfatul propovăduit de președintele Nelson și mă pocăiesc în fiecare zi. Motivul este acela că împăcarea înseamnă restaurarea unei relații rupte, în special între Dumnezeu și omenire, prin îndepărtarea barierei reprezentate de păcat.

Una dintre cele mai mari împăcări despre care citim în scripturi este aceea a lui Enos. Ceva din viața lui nu se alinia la voia lui Dumnezeu. El a fost un exemplu de bizuire pe ispășirea lui Isus Hristos pentru împăcarea cu Dumnezeu. El a explicat dorința sa de a se pocăi, umilința sa, obiectivul său și hotărârea sa. Împăcarea sa cu Dumnezeu a fost confirmată când un glas a venit către el spunând: „Enos, păcatele tale îți sunt iertate, iar tu vei fi binecuvântat”. Enos a recunoscut efectul pe care l-au avut pocăința și împăcarea asupra lui când a spus: „Iar eu, Enos, am știut că Dumnezeu nu putea să mintă; prin urmare, vina mea a fost ștearsă”.

Împăcarea aduce cu sine nu doar alinare de la sentimentele de vinovăție, ci și pace lăuntrică și cu ceilalți. Ea vindecă relații, înmoaie inimi și ne întărește ucenicia aducând cu sine încredere crescută înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce îmi aduce speranță și încredere este un alt rod al împăcării descris de Enos când a spus: „Și după ce eu, Enos, am auzit aceste cuvinte, credința mea în Domnul a devenit de neclintit”.

Când eram copil, bunicul meu din partea mamei avea o livadă mare de cireși. Am avut ocazia să lucrez în livadă, mai ales vara, în timpul culesului cireșelor. Când eram foarte mic, mi-am dat seama că implicarea mea se rezuma la faptul de a primi o găleată și de a fi trimis să mă urc în pom pentru a culege cireșe.

Culesul cireșelor s-a schimbat semnificativ când bunicul meu a cumpărat un utilaj numit scuturător de cireși. Acest utilaj prinde trunchiul pomului și îl scutură, făcând ca cireșele să cadă din pom pe plasele care sunt folosite pentru strângerea lor. Am observat că, atunci când utilajul începea să scuture pomul, aproape toate cireșele cădeau din pom în câteva secunde. Am observat, de asemenea, că nu conta dacă pomul era scuturat 10 secunde sau un minut întreg, unele cireșe nu cădeau. Ele chiar erau de neclintit.

Scuturarea cireșelor dintr-un pom este posibilă din cauza secreției de etilenă. Acest hormon determină slăbirea stratului de celule dintre codița cireșei și pom. Prin urmare, codița unei cireșe coapte se desprinde mai ușor de pom din cauza legăturii slăbite.

În scripturi, aflăm că tulpina lui Isai este o metaforă pentru Mesia, Isus Hristos, despre care s-a profețit că urma să provină din seminția lui Isai, tatăl împăratului David. Așa cum etilena slăbește legătura codiței unei cireșe coapte, tot așa nesupunerea, îndoielile și temerile ne pot slăbi legătura cu tulpina lui Isai, sau Isus Hristos, făcându-ne să fim ușor de scuturat și de despărțit de El. Oricât de credincioși am fi, trebuie să ne ferim de slăbirea legăturii noastre cu Isus Hristos.

În Doctrină și legăminte, chiar și cei credincioși sunt avertizați: „Dar există o posibilitate ca omul să cadă din har și să se despartă de Dumnezeul cel Viu”. Domnul continuă: „Da… chiar cei care sunt sfințiți să ia în considerare, de asemenea”. Pentru a evita căderea, Domnul ne sfătuiește: „De aceea, Biserica să fie atentă și să se roage întotdeauna, ca să nu cadă în ispită”.

Starea de a fi ușor de scuturat ar putea fi echivalată cu ceea ce scripturile descriu ca fiind copți pentru distrugere, cu consecințele iminente ale acțiunilor. Expresia poate fi folosită și într-un sens mai larg pentru a indica o stare de degradare, corupere sau declin care face ca ceva să fie predispus la prăbușire sau ruină.

Ce înseamnă această coacere? Înseamnă că putem ajunge într-un punct în care nu mai suntem capabili să ne schimbăm? Nu, cred că înseamnă că putem ajunge într-un moment în care nu mai suntem dornici să ne schimbăm. Antidotul pentru a nu ajunge copți pentru distrugere este să facem acele lucruri care ne vor întări legătura cu Isus Hristos. Așa cum s-a menționat, pocăința l-a condus pe Enos către punctul în care a avut credință de neclintit. Există tărie în pocăire – pocăirea cu regularitate, promptă și frecventă. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Nimic nu este mai eliberator, mai nobil sau mai crucial pentru progresul nostru personal decât concentrarea cu regularitate, zilnică, asupra pocăinței”.

Pe lângă propovăduirea pocăinței, profetul Iacov ne-a învățat că a fi conștienți de mâna lui Dumnezeu în viața noastră, a căuta și a primi revelație și a-L asculta pe Dumnezeu când vorbește, toate acestea ne ajută să nu fim scuturați. Iacov ne-a mai învățat: „Prin urmare, îi cercetăm pe profeți și avem multe revelații și spiritul profeției; și având toate aceste mărturii, noi căpătăm o speranță și credința noastră devine [de neclintit]”. Ascultarea și punerea în practică a cuvintelor și invitațiilor profeților și apostolilor ne poate umple de speranță, încredere și tărie, făcându-ne credința de neclintit.

Am învățat că dorința de a fi împăcat cu Dumnezeu trebuie însoțită de dorința de a mă pocăi. Pocăirea și trăirea binecuvântărilor ispășirii lui Isus Hristos duc la o credință de neclintit. Credința de neclintit duce la dorința de a fi întotdeauna împăcați cu Dumnezeu. Acesta este un tipar ciclic sau iterativ.

Dragi frați și surori, vă invit să vă împăcați cu Dumnezeu prin ispășirea lui Isus Hristos. Depun mărturie că faptul de a face legăminte și de a le ține face ca legătura noastră cu Salvatorul să fie puternică, evitând astfel să ajungem să fim copți pentru distrugere. Depun mărturie că această împăcare cu Dumnezeu, prin ispășirea lui Isus Hristos, duce la credință de neclintit.

Știu că Tatăl Ceresc ne iubește, pe dumneavoastră și pe mine, și că L-a trimis pe Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, să fie Salvatorul și Mântuitorul nostru și Marele Împăciuitor. Depun mărturie despre Isus Hristos și fac aceasta în numele lui Isus Hristos, amin.