Nu vă împietriți inima

Restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos a început când Dumnezeu Tatăl și Fiul Său Preaiubit i S-au arătat tânărului Joseph Smith, răspunzând la rugăciunea sa umilă. Ca parte a restaurării, Joseph Smith a tradus o cronică străveche prin darul și puterea lui Dumnezeu. Această cronică conține „legăturile lui Dumnezeu cu vechii locuitori ai Americilor și conține plenitudinea nepieritoarei Evanghelii”.

Când eram tânăr băiat, în timp ce citeam Cartea lui Mormon, mă întrebam adesea de ce Laman și Lemuel nu au crezut adevărurile care le-au fost date, chiar și atunci când un înger al Domnului a apărut și le-a vorbit direct. De ce nu au putut Laman și Lemuel să fie mai umili și supuși învățăturilor tatălui lor, Lehi, și ale fratelui lor mai mic, Nefi?

Am găsit unul dintre răspunsurile la această întrebare în 1 Nefi, unde spune că Nefi a fost „îndurerat din cauza împietririi inimilor lor”. Nefi i-a întrebat pe frații săi mai mari: „Cum de sunteți așa de împietriți în inimile voastre și așa de orbiți în cugetul vostru?”.

Ce înseamnă a avea o inimă împietrită?

Traducerea din limba coreeană a cuvântului „împietrit” în Cartea lui Mormon este 완악 (Wan-Aak: 頑惡). Această expresie folosește caracterul chinezesc „Wan” (頑), care înseamnă „încăpățânat”, și „Aak” (惡), care înseamnă „ticălos”. Când avem inima împietrită, suntem orbiți și lucrurile bune nu pot ajunge în inima și cugetul nostru. Devenim încăpățânați și începem să ne concentrăm mai mult pe dorințele lumești, închizându-ne inima față de lucrurile lui Dumnezeu. Alegem să ne concentrăm exclusiv pe propriile gânduri, fără să acceptăm opiniile și îndrumările altora. Alegem să nu ne deschidem inima în fața lucrurilor lui Dumnezeu, ci în fața influenței lucrurilor lumii și ale dușmanului. Când avem inima împietrită, ne împotrivim influenței Duhului Sfânt. Suntem „înceți în a [ne] aduce aminte de Domnul” și, cu timpul, devenim „lipsiți de sentimente” față de cuvintele Sale.

Alma i-a învățat pe oamenii din Amoniha că unii dintre ei „au respins Spiritul lui Dumnezeu din cauza tăriei inimilor lor și a orbirii minților lor”. El i-a învățat, de asemenea, că „aceia care își împietresc inimile, lor le este dată partea cea mai mică a cuvântului până când ei nu cunosc nimic despre tainele Lui”. În cele din urmă, Spiritul Se retrage și Domnul „[va] lua cuvântul [Său]” de la cei care și-au împietrit inima, asemenea lui Laman și Lemuel. Deoarece Laman și Lemuel și-au împietrit inimile în mod continuu, s-au împotrivit influenței Duhului Sfânt și au ales să nu accepte cuvintele și învățăturile tatălui lor și ale lui Nefi, în cele din urmă au respins adevărurile eterne de la Dumnezeu.

Spre deosebire de Laman și Lemuel, Nefi s-a umilit continuu, căutând îndrumare din partea Spiritului Domnului. În schimb, Domnul i-a înmuiat inima lui Nefi. Nefi ne relatează că el „[L-a] implorat pe Domnul; și iată că El [l-a] vizitat și [i-a] înmuiat inima într-atât, încât [el a] crezut toate cuvintele care fuseseră spuse de tatăl [său]”. Domnul l-a ajutat pe Nefi să accepte, să înțeleagă și să creadă toate tainele și cuvintele lui Dumnezeu. Nefi a putut avea însoțirea constantă a Duhului Sfânt.

Ce putem face pentru a nu ne împietri inima?

În primul rând, putem să ne pocăim zilnic.

Salvatorul nostru ne-a învățat: „Oricine se va pocăi și va veni la Mine ca un copil mic, pe acela Eu îl voi primi”. Preaiubitul nostru profet, președintele Russell M. Nelson, ne-a învățat:

Pocăința este cheia către progres. Credința pură ne face să înaintăm pe cărarea legămintelor.

„Vă rog să nu vă temeți de pocăință și să n-o amânați! Satana se bucură de nenorocirea dumneavoastră… Începeți astăzi să trăiți bucuria de a înlătura omul firesc! Salvatorul ne iubește întotdeauna, dar îndeosebi când ne pocăim”.

Pe măsura ce simțim bucuria de a ne înmuia inima și de a veni la Domnul, devenim „ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste, dornic să se supună tuturor lucrurilor pe care Domnul are grijă să i le trimită, tot așa cum un copil se supune tatălui său”.

În al doilea rând, putem fi umili.

Pocăința zilnică ne va aduce umilință în inimă. Vrem să devenim umili înaintea Domnului, asemenea unui copilaș care ascultă de tatăl său. Atunci vom avea întotdeauna Spiritul Sfânt cu noi, iar inima noastră se va înmuia.

Soția mea, Sue, și cu mine cunoaștem un cuplu minunat de patru ani. Când i-am întâlnit pentru prima dată, soțul era membru nou al Bisericii, iar soția sa se întâlnea cu misionarii pentru a studia Evanghelia. Mulți misionari s-au întâlnit cu ea să o ajute să vină la Hristos. Noi simțeam că ea avea o mărturie puternică despre Evanghelie și știa că Biserica este adevărată. În timpul vizitelor noastre, ea simțea deseori Spiritul și participa activ la toate întâlnirile. Îi plăcea să interacționeze cu membrii minunați ai episcopiei. Totuși, îi era greu să se hotărască să intre în apele botezului. Într-o zi, ea citea Moroni 7:43-44, în care se spune:

Și iarăși, iată vă spun eu vouă că nimeni nu poate să aibă credință și nădejde dacă nu are blândețe și inima smerită.

Dacă este așa, atunci credința și nădejdea [ta] sunt zadarnice, niciunul nu este primit înaintea lui Dumnezeu în afară de cel blând și cu inima smerită”.

După ce a citit aceste versete, ea a înțeles ce trebuia să facă. Ea credea că înțelesese ce înseamnă să fii blând și umil. Totuși, înțelegerea ei nu a fost suficient de profundă pentru a avea credința și speranța necesare pentru a se supune poruncilor lui Dumnezeu. Ea trebuia să renunțe la încăpățânarea ei și la propria ei înțelepciune. Ea a început să se umilească prin pocăință sinceră. Ea a început să înțeleagă ce înseamnă umilința din perspectiva lui Dumnezeu. Ea s-a bizuit pe Tatăl Ceresc și s-a rugat pentru ca inima ei să se înmoaie. Prin aceste rugăciuni, ea a simțit cum Spiritul i-a depus mărturie că Tatăl Ceresc dorea ca ea să fie botezată.

Atât soțul, cât și soția au împărtășit că, pe măsură ce au devenit mai umili, au înțeles mai bine cuvintele lui Dumnezeu, iar inimile lor s-au înmuiat pentru a urma învățăturile Domnului nostru Isus Hristos.

În al treilea rând, putem avea încredere în Salvatorul nostru și ne putem bizui pe El.

Nefi a fost un exemplu minunat deoarece a permis ca inima sa să fie înmuiată încrezându-se în Domnul. El ne-a învățat: „M-am încrezut în Tine și mă voi încrede în Tine întotdeauna. Nu îmi voi pune încrederea în brațul omului”. În mod similar, într-o revelație dată profetului Joseph Smith, Domnul a spus: „Pune-ți încrederea ta în acel Spirit care conduce spre a face bine – da, de a acționa drept, de a umbla în umilință”. Pe măsură ce ne punem încrederea în Domnul și ne bizuim pe El, El ne va înmuia inima și vom fi sprijiniți în încercările, necazurile și suferințele noastre.

Dacă ne pocăim cu sinceritate, ne umilim și ne încredem în Domnul și ne bizuim pe El, inimile noastre vor fi înmuiate. El va revărsa atunci Spiritul Său și ne va arăta tainele cerului. Vom crede toate cuvintele pe care le-am învățat de la El, iar înțelegerea noastră se va mări.

Salvatorul nostru Isus Hristos a fost exemplul suprem de blândețe. În 2 Nefi 31:7, citim: „Dar, cu toate că El era sfânt, El le arată copiilor oamenilor că, în ce privește trupul, El Se umilește în fața Tatălui și poartă mărturie înaintea Tatălui că El va fi supus Lui în ținerea poruncilor Lui”. Chiar dacă a fost sfânt și perfect, El S-a umilit înaintea Tatălui și S-a supus Lui fiind botezat.

La sfârșitul vieții Sale muritoare, Isus Hristos Și-a supus voia Tatălui Său bând din cupa amară. Această suferință L-a făcut „să [tremure] de durere și să [sângereze] din fiecare por și să [sufere] atât în trup, cât și în spirit”. Salvatorul S-a rugat să „nu [fie] obligat să [bea] paharul amar și apoi să [dea] înapoi”. „Cu toate acestea”, a spus El, „slavă Tatălui, am băut și am terminat tot ce am pregătit pentru copiii oamenilor”.

Dragi frați și surori, nouă ni s-a dat libertatea morală de a alege. Putem alege să ne împietrim inima sau putem alege să ne înmuiem inima. În viața noastră de zi cu zi, putem alege să facem lucruri care invită Spiritul Domnului să vină și să locuiască în inima noastră. Știu că în aceste alegeri găsim pace și bucurie.

Haideți să urmăm exemplul Salvatorului nostru, Isus Hristos, care a urmat voia Tatălui. Pe măsură ce facem aceasta, Domnul ne-a promis: „Căci iată, Eu îi voi aduna precum își adună găina puii sub aripile ei, dacă nu își împietresc inima”. În numele lui Isus Hristos, amin.