Ispășirea lui Isus Hristos oferă salvarea supremă

Ispășirea lui Isus Hristos oferă salvarea supremă de la încercările cu care ne confruntăm în această viață. Președintele Russell M. Nelson mi-a oferit însărcinarea de a dedica Templul Casper, Wyoming, la sfârșitul anului trecut. A fost o experiență profundă, emoționantă și spirituală. Aceasta a adus în centrul atenției rolul pe care îl au templele în salvarea copiilor lui Dumnezeu prin ispășirea Salvatorului.

Pe teritoriul țărușilor din districtul Templului Casper, Wyoming, se află o porțiune a traseului parcurs de pionierii sfinți din zilele din urmă între anii 1847 și 1868. Pregătindu-mă pentru dedicarea templului, am recitit o parte din istoria traseului urmat de-a lungul râului Platte, lângă Casper, și continuând până în orașul Salt Lake. Traseul respectiv a fost o cale de acces pentru sute de mii de emigranți din vest. M-am concentrat mai ales asupra celor peste 60.000 de pionieri sfinți din zilele din urmă care au parcurs acel traseu.

Cei mai mulți dintre pionierii noștri au venit cu căruța, însă aproximativ 3.000 au călătorit în cadrul a 10 companii de cărucioare. Opt dintre aceste companii de cărucioare au făcut impresionanta călătorie cu un succes remarcabil și cu puține persoane decedate. Compania de cărucioare a lui Willie și cea a lui Martin, din anul 1856, au fost excepția.

Am recapitulat relatările despre compania de cărucioare a lui Willie și cea a lui Martin din momentul în care au început condițiile meteorologice îngrozitoare. Am devenit foarte conștient de încercările cu care s-au confruntat la traversarea râului Sweetwater, la Martin’s Cove, Rocky Ridge și Rock Creek Hollow.

Between Storms (Între furtuni), de Albin Veselka.

Nu fusesem în interiorul Templului Casper înainte de dedicare. Când am intrat în holul principal, atenția mi-a fost captată imediat de o pictură originală cu un cărucior, intitulată Between Storms (Între furtuni). În mod clar, pictura nu era menită să descrie tragediile care au avut loc. În timp ce mă uitam la ea, m-am gândit: „Această pictură este corectă; marea majoritate a pionierilor care au făcut parte din companiile de cărucioare nu au trecut prin tragedii”. Nu am putut să nu simt că așa este viața în general. Uneori, ne aflăm între furtuni și, alteori, între nori și cer senin.

Heaven’s Portal (Portalul cerului), de Jim Wilcox.

Când m-am întors către pictura originală de pe celălalt perete, intitulată Heaven’s Portal (Portalul cerului), mi-am dat seama că această pictură frumoasă de vară reprezentând ceea ce se numea „Poarta diavolului”, cu râul Sweetwater calm și limpede curgând, prezenta frumusețea creației Domnului, nu doar încercările cu care s-au confruntat pionierii în acea iarnă oribilă.

Apoi, m-am uitat în față, dincolo de recepția unde se prezintă recomandarea, și am văzut o pictură frumoasă cu Salvatorul. Aceasta m-a făcut să am imediat sentimente copleșitoare de recunoștință. Într-o lume de mare frumusețe, există și încercări enorme. Pe măsură ce ne întoarcem către Isus Hristos, Salvatorul lumii, El ne salvează din furtunile vieții prin ispășirea Sa, în acord cu planul Tatălui.

Pentru mine, acel hol principal a fost pregătirea perfectă pentru camerele pentru rânduieli din templu care ne permit să primim rânduielile necesare exaltării, să facem legăminte sacre și să acceptăm și să avem parte, pe deplin, de binecuvântările ispășirii Salvatorului. Planul fericirii întocmit de Tatăl are la bază salvarea ispășitoare a Salvatorului.

Experiența pionierilor le oferă sfinților din zilele din urmă o tradiție istorică unică și o moștenire spirituală colectivă puternică. Pentru unii, migrarea a durat ani de zile după ce au fost alungați atât din Missouri, cât și din Nauvoo. Pentru alții, ea a început după ce președintele Brigham Young a anunțat planul privind cărucioarele, care era menit să facă emigrarea mai accesibilă. Cărucioarele costau mult mai puțin decât căruțele și boii.

Când a fost anunțat planul privind cărucioarele, un misionar din Anglia, Millen Atwood, a spus că „a fost așa cum mistuie o limbă de foc miriștea, iar inimile sărmanilor sfinți au tresărit de bucurie și veselie”. Mulți se „rugaseră și postiseră zi după zi și noapte după noapte pentru ca să poată avea privilegiul de a se uni cu frații și surorile lor în munți”.

Cei mai mulți dintre sfinții care au făcut parte din companiile de cărucioare au avut parte de greutăți, dar au evitat evenimente adverse majore. Dar, cei din două companii de cărucioare, din compania lui Willie și din compania lui Martin, s-au confruntat cu foamete, expunere la ger și multe decese.

Cei mai mulți dintre acești călători au plecat din Liverpool, Anglia, în luna mai a anului 1856 la bordul a două vapoare. Au ajuns la locul de pregătire a cărucioarelor din Iowa City în lunile iunie și iulie. În pofida avertizărilor, ambele companii au plecat spre Valea Salt Lake prea târziu în acel anotimp.

Președintele Brigham Young a aflat pentru prima dată de situația periculoasă a acestor companii în data de 4 octombrie 1856. A doua zi, el a stat în fața sfinților în orașul Salt Lake și a spus: „Mulți dintre frații și surorile noastre sunt cu cărucioare pe câmpii… și trebuie să fie aduși aici; trebuie să le trimitem ajutoare… înainte ca iarna să se instaleze”.

El le-a cerut episcopilor să le pună la dispoziție 60 de atelaje cu catâri, 12 sau mai multe căruțe și 12 tone (10.886 kg) de făină și a spus: „Duceți-vă și aduceți-i pe oamenii aceia care sunt acum pe câmpii”.

Numărul total de pionieri din compania de cărucioare a lui Willie și din cea a lui Martin era de aproximativ 1.100. Aproximativ 200 dintre acești sfinți prețioși au murit de-a lungul traseului. Fără salvarea sosită la timp, mulți alții ar fi pierit.

Viscolele au început la aproape două săptămâni după ce primii salvatori au plecat din orașul Salt Lake. Relatările membrilor din compania de cărucioare a lui Willie și din cea a lui Martin descriu încercările devastatoare de după începerea viscolelor. Aceste relatări descriu, de asemenea, marea bucurie de la sosirea salvatorilor.

Descriind scena sosirii, Mary Hurren a spus: „Lacrimile au curs pe obrajii bărbaților, iar copiii au dansat de bucurie. De îndată ce oamenii și-au putut controla sentimentele, au îngenuncheat cu toții în zăpadă și au mulțumit lui Dumnezeu”.

Două zile mai târziu, compania lui Willie a trebuit să parcurgă cea mai grea parte a traseului, trecând peste Rocky Ridge, în viscol și pe un ger năprasnic. Ultimul cărucior nu a ajuns în tabără până la ora 5:00 a dimineții următoare. Treisprezece oameni au murit și au fost îngropați într-o groapă comună.

În data de 7 noiembrie, compania lui Willie se apropia de Valea Salt Lake, dar, în acea dimineață, au mai avut loc trei decese. Două zile mai târziu, compania lui Willie a ajuns, în cele din urmă, la Salt Lake, unde au fost întâmpinați cu bucurie și au fost primiți în casele sfinților.

În aceeași zi, compania lui Martin mai avea de parcurs 523 de kilometri, continuând să sufere din cauza frigului și a hranei insuficiente. Cu câteva zile înainte, ei traversaseră râul Sweetwater pentru a ajunge la ceea ce acum se numește Martin’s Cove, unde sperau să se protejeze de intemperii. Unul dintre pionieri a spus: „A fost cea mai dificilă traversare de râu din întreaga călătorie”. Unii dintre salvatori – cum ar fi străbunicul meu, David Patten Kimball, care avea doar 17 ani, împreună cu tinerii lui prieteni, „George W. Grant, Allen Huntington, Stephen Taylor și Ira Nebeker – au petrecut ore întregi în apa înghețată”, ajutând în mod eroic compania să traverseze râul Sweetwater.

Deși acestui eveniment i s-a acordat multă atenție, pe măsură ce am aflat mai multe despre salvatori, am înțeles că toți îl urmau pe profet și aveau un rol vital în salvarea sfinților aflați în impas. Toți salvatorii au fost eroi, la fel și emigranții.

Studiind povestea lor, am apreciat relațiile prețioase dintre emigranți și viziunea pe termen lung privind eternitatea pe care o aveau. John și Maria Linford și cei trei fii ai lor au fost membri ai companiei lui Willie. John a murit cu câteva ore înainte de sosirea primilor salvatori. El i-a spus Mariei că era bucuros că făcuseră călătoria. „Nu voi trăi să ajung în Salt Lake”, a spus el, „dar tu și băieții veți ajunge, iar eu nu regret nimic din cele prin care am trecut dacă băieții noștri pot crește și își pot întemeia familiile în Sion”.

Președintele James E. Faust, a oferit următorul rezumat minunat: „Prin efortul eroic al pionierilor care au făcut parte din companiile de cărucioare, noi învățăm un adevăr important. Toți trebuie să trecem prin focul topitorului, iar lucrurile neînsemnate și neimportante din viața noastră se pot topi ca zgura și ne pot face credința strălucitoare, intactă și puternică. Se pare că toată lumea are parte de mult chin, de multă întristare și, adesea, de dezamăgiri, inclusiv cei care caută cu sinceritate să facă bine și să fie credincioși. Însă, aceasta face parte din purificarea necesară pentru a ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeu”.

Prin ispășirea și învierea Sa care au modelat eternitatea, Salvatorul a rupt „legăturile morții, câștigând victoria asupra morții” pentru toată lumea. Pentru cei care s-au pocăit de păcate, El a „[luat] asupra Sa nedreptatea și încălcările lor, mântuindu-i pe ei și satisfăcând cerințele dreptății”.

Fără ispășire, nu ne putem salva de păcat și moarte. Deși păcatul poate avea un rol important în încercările noastre, adversitățile vieții sunt intensificate de greșeli, hotărâri greșite, fapte rele ale altora și de multe lucruri care nu depind de noi.

Predicați Evanghelia Mea ne învață: „Pe măsură ce ne bizuim pe Isus Hristos și ispășirea Sa, El ne poate ajuta să ne îndurăm încercările, boala și durerea. Putem fi plini de bucurie, pace și consolare. Tot ce este nedrept în legătură cu viața poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos”.

În această perioadă de Paște, ne concentrăm asupra Salvatorului și sacrificiului Său ispășitor. Ispășirea oferă speranță și lumină într-o perioadă care, pentru mulți, pare întunecată și mohorâtă. Președintele Gordon B. Hinckley a declarat: „După ce istoria a fost examinată… [nimic nu este]… atât de minunat, de maiestuos, de extraordinar ca acest act de îndurare”.

Vă împărtășesc trei recomandări care cred că sunt deosebit de relevante pentru zilele noastre.

Prima, să nu subestimăm importanța faptului de a face tot ce putem pentru a-i salva pe alții de încercările fizice și, în special, de cele spirituale.

A doua, să acceptăm, cu recunoștință, ispășirea Salvatorului. Noi, toți, trebuie să ne străduim să dăm dovadă de bucurie și fericire chiar și atunci când ne confruntăm cu încercările vieții. Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a trăi cu optimism pe partea însorită a străzii. Am observat-o pe scumpa mea parteneră, Mary, făcând acest lucru întreaga ei viață. Am apreciat abordarea ei sclipitoare și înălțătoare, chiar și atunci când ne-am confruntat cu probleme de-a lungul anilor.

Al treilea meu sfat este acela de a aloca, în mod consecvent, timp pentru a contempla cu credință la ispășirea Salvatorului. Sunt multe moduri de a face acest lucru în cadrul practicilor noastre religioase personale. Cu toate acestea, participarea la adunarea de împărtășanie și luarea din împărtășanie sunt deosebit de importante.

La fel de important este și mersul cu regularitate la templu, acolo unde este posibil. Templul oferă un memento continuu despre ispășirea Salvatorului și despre ceea ce aceasta biruie. Și, chiar mai important, mersul la templu ne permite să oferim salvare spirituală celor dragi decedați și strămoșilor noștri mai îndepărtați.

În cadrul ultimei noastre conferințe, președintele Russell M. Nelson a subliniat acest principiu și a adăugat: „[Binecuvântările templului] ajută, de asemenea, la pregătirea unui popor care va ajuta la pregătirea lumii pentru a Doua Venire a Domnului!”.

Nu trebuie să uităm niciodată sacrificiile și exemplele generațiilor anterioare, dar admirația, aprecierea și preaslăvirea noastră trebuie să fie concentrate asupra Salvatorului lumii și sacrificiului Său ispășitor. Eu depun mărturie că cheia planului fericirii întocmit de Tatăl este ispășirea înfăptuită de Salvatorul nostru, Isus Hristos. El trăiește și îndrumă Biserica Sa. Ispășirea lui Isus Hristos oferă salvarea supremă de la încercările cu care ne confruntăm în această viață. În numele lui Isus Hristos, amin.