Prețuirea vieții
Viața este cea mai prețioasă parte a planului perfect al Tatălui nostru și, prin hotărârea Sa, noi prețuim și menținem viața.
Salvatorul nostru, Isus Hristos ne-a învățat: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”.
Un episcop din Utah mi-a împărtășit recent despre o revărsare de dragoste în episcopia sa pentru o tânără fată și familia ei. Printr-o serie de evenimente frumoase, părinții au hotărât să se întoarcă la Salvator și la Biserica Sa. În perioada în care s-au îndepărtat de Biserică, fiica lor adolescentă a avut o relație cu un tânăr. Întorcându-se, această fiică prețioasă a simțit o dragoste imensă din partea Tatălui ei Ceresc în timpul unei adunări de mărturii a Tinerelor Fete. S-a hotărât să trăiască ținând poruncile mai pe deplin. Ea a scris: „Am început procesul de pocăință cu episcopul meu”.
La scurt timp, ea s-a îmbolnăvit. Acestea sunt cuvintele ei: „[Un] test a arătat… că eram însărcinată. Eu… am început să plâng… Tatăl meu m-a îmbrățișat și m-a asigurat că totul [avea] să fie bine… Iubitul meu… mi-a cerut să scap de copil… Am refuzat.”
Să avem grijă de cei aflați la nevoie.
Ea a continuat: „Am primit atât de multă dragoste și sprijin din partea membrilor episcopiei noastre, care ne sunt ca o familie. A fost impresionant. Episcopul [meu] și președinta Tinerelor Fete au depășit orice așteptări în a-și arăta dragostea și sprijinul… Am văzut mâna Domnului… îndrumându-ne pe mine și pe familia mea… O episcopie ca a mea este familia de care toată lumea are nevoie, mai ales o tânără fată în situația mea”.
Ea, familia ei și familia reprezentată de episcopia ei au așteptat cu dragoste venirea pe lume a băiețelului ei în luna februarie a acestui an.
Președintele Russell M. Nelson a spus: „O caracteristică a Bisericii adevărate și vii a Domnului va fi mereu efortul organizat… de a sluji fiecărui copil în parte al lui Dumnezeu… [slujind cu bunătate și dragoste] fiecăruia în mod individual, la fel cum a făcut El”.
Înlesnirea alegerilor neprihănite
Când o femeie necăsătorită descoperă că așteaptă un copil neașteptat, îngrijorările legate de sănătate, tulburările spirituale, rușinea, grijile financiare, întrebările legate de educație, incertitudinea unei căsătorii și tristețea provocată de visurile spulberate pot, într-un moment de durere și nedumerire, să determine o femeie grijulie să ia măsuri care îi vor aduce durere și regret profunde.
Pe toți aceia care ascultați și care ați trăit durerea și regretul profunde de a fi avortat sau de a fi fost implicați într-un avort, vă rog să vă amintiți: Deși noi nu putem schimba trecutul, Dumnezeu poate vindeca trecutul. Iertarea poate veni prin miracolul harului Său ispășitor, pe măsură ce vă întoarceți către El cu inima umilă și cu dorința de a vă pocăi.
Două cuvinte sunt, de regulă, asociate caracterului sacru al nașterii în viața muritoare: viață și alegere. Viața este cea mai prețioasă parte a planului perfect al Tatălui nostru și, prin hotărârea Sa, noi prețuim și menținem viața; și alegem continuarea vieții odată concepută. De asemenea, prețuim darul de a alege, al libertății morale de a alege – ajutând la sprijinirea alegerile neprihănite aprobate de Dumnezeu care aduc fericire eternă.
Când o femeie și un bărbat se află într-un moment atât de delicat, confruntându-se cu o alegere crucială, cuvintele noastre, mâinile noastre, inima noastră – din punct de vedere spiritual, emoțional și financiar – îi pot binecuvânta să simtă dragostea Salvatorului și, așa cum a spus președintele Henry B. Eyring, le pot corecta ochii spirituali, de la „ceea ce ei cred că văd” la „ceea ce ei încă nu văd”.
Principiul doctrinar privind viața muritoare
Președintele Dallin H. Oaks a spus: „Atitudinea noastră față de avort nu se bazează pe cunoașterea revelată a momentului în care începe viața muritoare… Ea este determinată de cunoașterea noastră că… toți copiii de spirit ai lui Dumnezeu trebuie să vină pe acest pământ pentru un scop glorios și că identitatea individuală a început cu mult înainte de concepere și va continua în toate eternitățile care vor urma.
Cuvântul Domnului cu privire la cei nenăscuți, transmis prin Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, nu a diferit niciodată și reiterează cuvintele profeților din toate timpurile, oferind claritate divină în legătură cu ceea ce Domnul ne-a cerut.
„Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă crede în caracterul sacru al vieții umane. Așadar, Biserica se opune avortului bazat pe alegere din motive personale sau sociale și își sfătuiește membrii să nu se supună, să nu înfăptuiască, să nu încurajeze, să nu plătească sau să nu facă aranjamente pentru astfel de avorturi.
[Domnul] permite excepții… când:
-
sarcina este rezultatul unui viol sau incest;
-
sau un doctor competent stabilește că viața sau sănătatea mamei este în mare pericol;
-
sau un doctor competent stabilește că fătul are malformații grave care nu-i vor permite bebelușului să supraviețuiască după naștere.”
Prima Președinție continuă: „Avortul este o chestiune foarte serioasă. [Chiar și în aceste situații rare], trebuie luat în considerare numai după ce persoanele responsabile au primit confirmare prin rugăciune” și s-au sfătuit cu alții.
În urmă cu treizeci de ani, profeții Domnului au emis o proclamație către lume. Aceasta includea următoarele cuvinte:
„Declarăm… că Dumnezeu a poruncit ca sacrele puteri de procreare să fie întrebuințate numai între bărbat și femeie, căsătoriți legal ca soț și soție.
Declarăm că mijlocul prin care este creată viața muritoare este stabilit de Divinitate. Noi afirmăm caracterul sacru al vieții și al importanței ei în planul etern al lui Dumnezeu”.
Îngrijirea și protejarea vieții copiilor nenăscuți încă nu este o poziție politică. Este o lege morală confirmată de Domnul prin profeții Săi.
Să vorbim mult mai deschis
O declarație a președintelui J. Reuben Clark jr., care a slujit în Prima Președinție, îi descrie foarte frumos pe tinerii noștri din zilele noastre: „Tinerii din Biserică sunt înfometați după lucrurile Spiritului; sunt dornici să învețe Evanghelia și o doresc așa cum este, nediluată. Ei doresc să știe despre… crezurile noastre; doresc să dobândească mărturii despre [adevăr]. Ei sunt… investigatori, căutători ai adevărului”. Fie ca noi să vorbim mai des, cu credință și compasiune, cu tinerii noștri în căminele noastre și între noi în adunările Societății de Alinare și ale cvorumului vârstnicilor, despre legea castității dată de Domnul, despre caracterul sacru al vieții și grija față de copiii nenăscuți și mamele lor!
O soră dragă mi-a scris despre o experiență trăită cu decenii în urmă: „Fiind în vârstă de 17 ani… m-am trezit însărcinată, având puțin sprijin sau chiar deloc din partea iubitului meu. M-am simțit rușinată și singură, [dar] nu m-am gândit niciodată [să fac avort]… [Aveam] o familie iubitoare și pe episcopul meu, cu care mă întâlneam cu regularitate pentru îndrumare… M-am întors către Dumnezeu. Am studiat scripturile… și m-am rugat [și] am găsit tărie prin intermediul Salvatorului meu și al procesului de pocăință… Am primit un răspuns [la rugăciunile mele] pe care nu l-am putut nega… A fost sfâșietor, dar știam că îmi voi da fiica spre adopție… M-am rugat să am curaj [și] am simțit dragostea Salvatorului atât de clar prin pocăință; știu că Dumnezeu… răspunde rugăciunilor și ne întărește”.
Un cuplu plin de dragoste a adoptat fetița și a învățat-o Evanghelia. Ea este acum măritată și are propria familie frumoasă.
Uneori, incertitudinea extrem de grea și de chinuitoare poate însoți protejarea vieții.
Recent, membrii unui cuplu tânăr pe care Kathy și cu mine îl iubim mi-au scris despre copilul prețios pe care îl așteptau.
Tatăl a scris: „[Când soția mea era] însărcinată în 10 săptămâni, am aflat că bebelușul nostru, miracolul nostru, suferă de afecțiunea genetică Trisomia 21, cunoscută sub numele de sindromul Down. Am simțit presiunea… din partea cadrelor medicale să luăm în calcul întreruperea sarcinii. După câteva săptămâni am află că… fetița noastră nenăscută… urma să aibă nevoie de mai multe intervenții chirurgicale pe cord în primul an de viață. De-a lungul acestui proces, în timp ce ne-am rugat cu ardoare pentru ajutor divin… am simțit Spiritul alinându-ne. Am primit revelație și am înțeles că fiica noastră este un copil de elită al Tatălui Ceresc și are o dorință imensă de a fi în familia noastră și de a veni pe pământ”.
Mama bebelușului a scris: „[Noi] am fost complet șocați, confuzi și, sincer, devastați de veste… Când eram însărcinată în 14 săptămâni, am aflat că bebelușul nostru avea multiple malformații cardiace congenitale, una dintre ele putându-i fi fatală. În săptămânile 10-18 ale sarcinii, am fost la nenumărați medici și specialiști… La fiecare dintre consultațiile noastre, am fost întrebați dacă doream să continuăm sarcina sau să o întrerupem… Salvatorul mi-a vindecat inima și mi-a dat un sentiment de pace și entuziasm în legătură cu fetița noastră… [Tatăl Ceresc] mi-a arătat de nenumărate ori că El are un plan perfect pentru mine [și] am încredere în El”.
Ei și-au întâmpinat cu bucurie fetița pe lume în urmă cu exact o săptămână. Ea este a lor și ei sunt ai ei pentru totdeauna.
Credința neînfricată și curajul remarcabil sunt caracteristicile distinctive ale ucenicilor lui Isus Hristos.
Un remarcabil exemplu de credință
De-a lungul anilor, am avut privilegiul de a întâlni bărbați și femei care au căutat cu umilință să se întoarcă pe cărarea legămintelor și la binecuvântările lor ale preoției și la cele asociate templului, la mulți ani după ce și-au pierdut calitatea de membri.
Odată, trebuia să intervievez un bărbat, în numele Primei Președinții, pentru a-i fi restaurate preoția și binecuvântările asociate templului.
După ce s-a căsătorit în templul sfânt și după ce a avut trei copii minunați, bărbatul a fost infidel soției sale și legămintelor sacre pe care le făcuse. O femeie necăsătorită a rămas însărcinată și a dorit să facă avort.
Soția sfântă a soțului a implorat-o pe femeie să păstreze copilul și i-a promis că, odată ce sa va naște, îl va crește cu propriii copii.
Femeia necăsătorită a fost de acord să nu întrerupă sarcina.
Trecuseră deja 10 ani. Sora umilă care stătea în fața mea îl iubea pe băiat ca pe propriul copil și mi-a vorbit despre eforturile soțului ei de a repara răul făcut, de a o iubi și de a avea grijă de ea și de familie. În timp ce ea vorbea, tatăl plângea.
Cum a putut această femeie nobilă a lui Dumnezeu să accepte ca al ei un copil care ar putea fi un memento zilnic al infidelității soțului ei? Cum? A putut, pentru că ea a găsit putere prin Isus Hristos și a crezut în caracterul sacru al vieții, în caracterul sfânt al vieții. Ea știa că pruncul nenăscut era un copil al lui Dumnezeu, inocent și pur.
Dragii mei frați și dragile mele surori, diminuarea dragostei pentru copiii nenăscuți, la nivel mondial, constituie o îngrijorare serioasă. Dumnezeu prețuiește viața. Este lucrarea Sa și slava Sa să aducă nemurirea și viața eternă copiilor Săi. În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, noi prețuim viața. „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” Fie ca noi să ne împărtășim dragostea și mai din abundență celor care au nevoie disperată de noi! Îmi exprim dragostea față de dumneavoastră și exprim dragostea Tatălui nostru Ceresc pentru copiii Săi care vin pe pământ. În numele lui Isus Hristos, amin.