Întregi spiritual în El
Întregimea nu înseamnă neapărat restaurare fizică și emoțională în această viață. Întregimea rezultă din credința în Isus Hristos și din convertirea la El.
Zece leproși și-au ridicat glasul către Salvator: „Ai milă de noi”. Și Isus a avut. El le-a spus să se arate preoților și, pe când se duceau, au fost curățați de boală.
Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas tare. El s-a întors la Salvator, a căzut la picioarele Sale și și-a exprimat recunoștința.
Iar Salvatorul i-a spus celui care a fost recunoscător: „Credința ta te-a mântuit”.
Isus Hristos vindecase zece leproși. Dar unul, întorcând-se la Salvator, a primit ceva în plus. El a fost făcut întreg.
Nouă leproși au fost vindecați fizic.
Unul dintre ei a fost vindecat fizic și făcut întreg spiritual.
Cugetând asupra acestei istorisiri, m-am întrebat dacă opusul este adevărat. Dacă vindecarea și întregimea nu sunt același lucru, poate o persoană să fie făcută întreagă spiritual de El, dar să nu fie încă vindecată fizic și emoțional?
Învățătorul tămăduitor ne va vindeca suferințele – fizice și emoționale – la timpul Său. Dar în timp ce așteaptă să fie vindecată, poate o persoană să fie făcută întreagă?
Ce ar putea însemna să fii întreg spiritual?
Noi suntem întregi în Isus Hristos când ne exercităm libertatea de a alege pentru a-L urma cu credință, ne oferim inima Lui pentru ca El să poată produce o schimbare în ea, ținem poruncile Sale și intrăm într-o relație de legământ cu El, îndurând cu umilință încercările acestei stări pământești și învățând din ele, până când ne întoarcem în prezența Sa și suntem vindecați în fiecare fel. Eu pot fi întreagă în timp ce aștept vindecarea dacă sunt pe deplin devotată relației mele cu El.
Credința în Hristos naște speranță. Găsesc speranță străduindu-mă să fiu întreagă – întregime născută din credința în Isus Hristos. Credința în El îmi mărește speranța de vindecare, iar acea speranță îmi întărește credința în Isus Hristos. Este un ciclu plin de putere.
Domnul i-a spus lui Enos că a lui credință l-a făcut „întreg”. Întregimea a rezultat pe măsură ce Enos cugeta asupra cuvintelor tatălui său, profetul Iacov, în timp ce flămânzea să înțeleagă șansa de a avea viață eternă și a strigat către Dumnezeu în rugăciune fierbinte. Și, când se afla în acea stare de dorință și umilință, glasul Domnului a venit la el anunțându-L că păcatele îi erau iertate. Enos L-a întrebat pe Domnul: „Cum se face asta?”. Și Domnul a răspuns: „Datorită credinței tale în Hristos… du-te; credința ta te-a făcut întreg”.
Prin credința noastră în Isus Hristos, putem căuta să fim întregi spiritual în timp ce așteptăm și sperăm la vindecarea fizică și emoțională.
Prin virtutea sacrificiului Său ispășitor și când ne pocăim cu sinceritate, Salvatorul ne vindecă de păcat, așa cum a făcut cu Enos. Ispășirea Sa infinită cuprinde și durerile și tristețile noastre.
Dar este posibil ca El să nu ne ofere vindecare de boli – durere cronică, tulburări autoimune, cum ar fi scleroza multiplă, cancerul, anxietatea, depresia și altele de felul acesta. Acel fel de vindecare are loc la timpul Domnului. Și, între timp, putem alege să fim făcuți întregi exercitându-ne credința în El!
Să fim întregi înseamnă să fim compleți și deplini. Asemenea celor cinci fecioare înțelepte care au avut candelele pline cu untdelemn când mirele a venit, noi putem fi întregi în Isus Hristos pe măsură ce ne umplem candelele cu untdelemnul hrănitor reprezentat de convertirea noastră la El. În acest mod, noi suntem pregătiți pentru ospățul de nuntă simbolic, a Doua Sa Venire.
În pildă, toate cele zece fecioare erau la locul potrivit, așteptându-L pe mire. Fiecare dintre ele a venit cu o candelă.
Dar când El a venit, la ora neașteptată a miezului nopții, cele cinci nechibzuite nu au avut suficient untdelemn pentru candelele lor. Ele nu au fost descrise ca ticăloase, ci ca nechibzuite. Cele nechibzuite au eșuat să se pregătească în mod corespunzător pentru a-și menține candelele arzând cu ajutorul untdelemnului convertirii.
Și, astfel, ca răspuns la rugămintea lor de a li se permite să intre în odaia de nuntă, mirele a răspuns: „Voi nu mă cunoașteți”.
Ceea ce înseamnă, așadar, că cele cinci fecioare înțelepte Îl cunoșteau cu adevărat. Ele erau întregi în El.
Candelele lor erau pline cu prețiosul untdelemn al convertirii, ceea ce le-a permis fecioarelor înțelepte să intre la ospățul de nuntă și să stea la dreapta mirelui.
Salvatorul a spus: „Fiți credincioși, rugați-vă totdeauna, ținând lămpile pregătite și aprinse și untdelemnul cu voi, pentru a fi gata la venirea Mirelui”.
Cinci fecioare înțelepte, de Ben Hammond.
Un grup statuar magnific, înfățișându-le pe cele cinci fecioare înțelepte, a fost amplasat recent în Piața Templului, chiar în fața ușilor clădirii Societății de Alinare și în umbra Templului Salt Lake.
Este un loc propice pentru ilustrarea pildei. Deoarece, atunci când facem și ținem legăminte, în special cele disponibile în casa Domnului, ne umplem candelele cu untdelemnul convertirii.
Deși femeile care le reprezintă pe cele cinci fecioare înțelepte nu-și împărtășesc untdelemnul convertirii, ele își împărtășesc lumina în timp ce țin înălțate candelele care sunt pline de untdelemn și ard strălucitor. În mod semnificativ, ele sunt înfățișate sprijinindu-se una pe cealaltă – umăr la umăr, cu brațul uneia în jurul brațului celeilalte, privindu-se în ochi și chemându-i pe alții să vină la lumină.
Într-adevăr, „[noi suntem] lumina lumii”. Salvatorul a declarat:
„Eu vă dau vouă să fiți lumina acestui popor. Un oraș care este zidit pe un deal nu poate fi ascuns.
[Aprindem noi] o candelă și o [punem] sub o baniță? Nu, ci [noi o punem] pe un postament, iar ea dă lumină tuturor acelora care se află în casă;
De aceea, lăsați lumina voastră să lumineze în fața acestui popor pentru ca ei să poată vedea lucrările voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”.
Ni s-a poruncit să împărtășim lumina Sa. Așadar, păstrați-vă candela plină cu untdelemnul convertirii la Isus Hristos și fiți pregătiți să vă mențineți candela îngrijită și capabilă să ardă strălucitor. Apoi, lăsați acea lumină să strălucească. Când ne împărtășim lumina, aducem altora alinarea lui Isus Hristos, convertirea noastră la El este mai profundă și putem fi întregi chiar și în timp ce așteptăm vindecarea. Și, pe măsură ce ne lăsăm lumina să strălucească, putem fi plini de bucurie chiar și în timp ce așteptăm.
Un exemplu din scripturi este util pentru a întări principiul potrivit căruia putem fi întregi pe măsură ce ne convertim la Isus Hristos și primim tărie de la El, chiar și în timp ce așteptăm vindecarea.
Apostolul Pavel a avut un fel de suferință – pe care a descris-o ca fiind un „țepuș în carne”, pe care L-a rugat de trei ori pe Domnul să i-l ia. Și Domnul i-a zis lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”. Ca răspuns la aceasta, Pavel a declarat:
„Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
De aceea simt plăcere în slăbiciuni… în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare”.
Exemplul situației lui Pavel sugerează că, până și în slăbiciunea noastră, tăria noastră în Isus Hristos poate fi făcută perfectă – și anume, completă și întreagă. Cei care se luptă cu încercările din viața muritoare și se întorc către Dumnezeu cu credință asemenea lui Pavel, pot primi binecuvântările faptului de a-L cunoaște pe Dumnezeu.
Pavel nu a fost vindecat de suferința sa, dar el a fost întreg spiritual în Isus Hristos. Și chiar în adversitățile sale, lumina convertirii sale la Isus Hristos și tăria lui de la Isus Hristos au fost strălucitoare și el a fost plin de bucurie. În Epistola sa către filipeni, el a exclamat: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!”.
Dragi surori și frați, răspunsul este da, putem să fim întregi spiritual, chiar în timp ce așteptăm vindecarea fizică și emoțională. Întregimea nu înseamnă neapărat restaurare fizică și emoțională în această viață. Întregimea rezultă din credința în Isus Hristos și din convertirea la El și din faptul de a lăsa lumina acelei convertiri să strălucească.
„Mulți sunt chemați, dar puțini [aleg să fie] aleși.”
La înviere, toți vom fi vindecați fizic și emoțional. Dar veți alege dumneavoastră acum să fiți întregi în El?
Declar, cu bucurie, că eu sunt convertită la Domnul Isus Hristos. Mă străduiesc să fiu întreagă în El. Sunt sigură că toate lucrurile vor fi restaurate și că vindecarea va veni, la timpul Său, deoarece El trăiește.
Maria Magdalena a fost o femeie vindecată de Isus Hristos. Iar ea a fost o femeie întreagă în Isus Hristos. În calitate de ucenică a Sa, ea L-a urmat pe Salvator prin Galilea și I-a slujit.
Ea a fost prezentă la baza crucii, martoră a morții Sale.
Ea s-a dus la mormântul Său pentru a termina pregătirile de înmormântare și a văzut că piatra care acoperea mormântul fusese îndepărtată, că trupul Domnului dispăruse. Maria era la mormânt plângând când a fost întrebată, mai întâi de îngeri și, apoi, de Însuși Salvatorul: „Femeie… de ce plângi? Pe cine cauți?”.
Maria a spus plângând: „Au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus”.
Iar Isus i-a spus cu blândețe pe nume: „Marie!”. Ea L-a recunoscut și a răspuns cu pioșenie: „Rabuni… Învățătorule!”.
Profețind despre Salvator, Isaia a spus: „[El] nimicește moartea pe vecie; Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele”.
Învierea Sa a permis ca lacrimile Mariei să fie șterse. Cu siguranță, El le va șterge și pe ale dumneavoastră.
Maria a fost prima martoră a Salvatorului înviat. Și a fost prima care a mărturisit altora ce a văzut.
Cu umilință, adaug mărturia mea la mărturia Mariei. El a înviat. Isus Hristos trăiește. În cele din urmă, toți vom fi vindecați, fizic și emoțional, în El. Și, în timp ce așteptăm acea vindecare, credința în Învățătorul tămăduitor ne va face întregi spiritual. În numele lui Isus Hristos, amin.