„[Întoarceți-vă] către Mine… pentru ca Eu să vă pot vindeca”

La un moment dat, am locuit într-o casă înconjurată de copaci maiestuoși. Lângă intrare era o salcie frumoasă. Într-o noapte tristă, a bătut o furtună puternică și salcia s-a prăbușit. Era doborâtă la pământ cu rădăcinile smulse și era o priveliște jalnică.

Eram gata să pornesc drujba și să tai copacul pentru lemne de foc când vecinul nostru a ieșit alergând să mă oprească. M-a mustrat pentru că renunțam la copac și ne-a îndemnat insistent să nu scăpăm de el. Apoi, ne-a arătat o rădăcină care era încă în pământ și a spus că, dacă susținem copacul să stea drept, îi tăiem ramurile și îl îngrijim, rădăcinile se vor prinde din nou în pământ.

Eram sceptic și mă îndoiam cum ar putea un copac, evident căzut și cu probleme, să supraviețuiască și să revină la viață. M-am gândit că, dacă ar începe cumva să crească din nou, cu siguranță nu ar supraviețui următoarei furtuni. Dar, știind că vecinul nostru credea că acel copac mai avea un viitor, am urmat planul.

Rezultatul? După ceva timp, am văzut semne de viață pe măsură ce copacul a început să prindă rădăcini. Acum, 12 ani mai târziu, copacul este ferm și plin de viață, cu rădăcini puternice și contribuie din nou la frumusețea peisajului.

În timp ce mă întâlnesc cu sfinți din întreaga lume, îmi aduc aminte de această salcie și de faptul că există speranță chiar și când totul pare pierdut. Unii au avut, odată, mărturii despre Evanghelie care erau puternice și ferme precum salcia. Apoi, din motive personale unice, acele mărturii s-au diminuat, ducând la pierderea credinței. Alții sunt ancorați în pământul Evangheliei prin cea mai subțire rădăcină.

Totuși, din nou și din nou, sunt inspirat de povestirile atât de multora care au ales să-și reînnoiască ucenicia și să se întoarcă la căminul lor din Biserică. În loc să scape de credința și crezul lor ca de niște lemne de foc fără valoare, ei au răspuns îndemnurilor spirituale și invitațiilor pline de dragoste de a se întoarce.

Am participat la o conferință de țăruș în Coreea, în cadrul căreia un membru care s-a întors la Biserică a împărtășit: „Le mulțumesc fraților pentru bunăvoința lor de a accepta lipsa mea de credință și slăbiciunea mea, pentru că m-au contactat și pentru membrii care sunt întotdeauna atât de buni cu mine. Încă am mulți prieteni în jurul meu care sunt mai puțin activi. Este amuzant, dar își spun unul altuia să se întoarcă la Biserică pentru a-și recăpăta credința. Cred că poate ei, toți, tânjesc după credință”.

Pe toți aceia care tânjiți după credință, vă invităm să reveniți. Vă promit că, pe măsură ce preaslăviți din nou alături de sfinți, credința dumneavoastră poate fi întărită.

Un fost misionar din Africa i-a scris unui conducător senior al Bisericii, cerându-și scuze și căutând iertare pentru că s-a simțit jignit de învățăturile lui despre o anumită tradiție a culturii, care, apoi, l-au determinat să părăsească Biserica. El a spus cu umilință: „Din păcate, faptul că m-am simțit jignit acum 15 ani m-a făcut să plătesc un preț extrem de greu. Am pierdut atât de mult – mult mai mult decât mi-am imaginat vreodată. Sunt profund jenat de răul pe care l-am provocat de-a lungul drumului, dar, mai presus de toate, sunt mulțumit că am găsit drumul înapoi”.

Pe toți cei care recunoașteți ceea ce ați pierdut, vă invităm să vă întoarceți pentru a putea gusta din nou fructul plin de bucuria binecuvântărilor Evangheliei.

O soră din Statele Unite nu mai fusese la biserică de mulți ani. Povestea despre întoarcerea ei include lecții puternice pentru părinții și membrii familiei care suferă din cauza celor dragi care se îndepărtează. Ea a scris:

„Aș putea enumera o multitudine de motive pentru care m-am îndepărtat de Biserică, de Evanghelie și, într-un fel, de familia mea. Dar ele chiar nu contează. Nu am luat o singură hotărâre importantă de a părăsi Biserica – probabil că am făcut o mie de alegeri. Dar un lucru pe care l-am știut întotdeauna este că părinții mei au luat o hotărâre importantă și s-au ținut de ea. Au hotărât să mă iubească.

Nu am cum să știu câte lacrimi au fost vărsate, câte nopți au fost nedormite și câte cuvinte sincere au fost rostite în rugăciune pentru mine. Ei nu m-au arătat cu degetul pentru păcatele mele; mai degrabă, m-au chemat din păcătoșenia mea. Nu m-au făcut să mă simt nedorită în casa lor și la adunările de familie; oricare au fost sentimentele pe care le-am trăit și pentru care eu am fost responsabilă. În schimb, au continuat să mă întâmpine cu bucurie. Trebuie să fi văzut că lumina mea s-a estompat cu timpul. Dar ei au știut că persoana care eram atunci era doar o umbră a ceea ce urma să devin.

Așa cum drumul meu departe de Biserică a fost complex, tot așa a fost și drumul meu înapoi. Dar un lucru pentru care nu mi-a fost greu să mă întorc a fost că am avut sentimentul că mă întorceam acasă, acolo unde îmi este locul”.

Mesajul meu de astăzi este special pentru toți cei care au simțit cândva Spiritul, dar se întreabă dacă există o cale de întoarcere sau un loc pentru ei în Biserica restaurată a lui Isus Hristos. Este, de asemenea, pentru toți cei care abia se agață sau care sunt ispitiți să se îndepărteze.

Acest mesaj nu este o provocare și nu este o condamnare. Este o invitație făcută cu dragoste și dorința sinceră de a vă ura bun-venit înapoi în căminul dumneavoastră spiritual.

M-am rugat ca dumneavoastră să simțiți mărturia Duhului Sfânt în timp ce ascultați acum invitația plină de dragoste și promisiunea minunată pe care vi le face Salvatorul nostru Isus Hristos:

„Nu vă veți întoarce voi acum către Mine și nu vă veți pocăi voi de păcatele voastre și nu vă veți converti voi pentru ca Eu să vă pot vindeca?”.

În fiecare săptămână, mulți răspund invitației Salvatorului întorcându-se la ucenicie și activitate în Biserică, căutând în liniște și cu umilință vindecarea pe care o promite Isus. Și, contrar relatărilor care circulă uneori, un număr record dintre tinerii noștri aleg să rămână puternici și să-și mărească a lor credință în Isus Hristos.

Când unii dintre ucenicii lui Isus din Capernaum au considerat învățăturile Sale dificile și au ales să plece, El S-a întors către apostolii Săi și i-a întrebat: „Voi nu vreți să vă duceți?”.

Aceasta este întrebarea la care fiecare dintre noi trebuie să răspundă când trecem prin propriile perioade de încercare individuale. Răspunsul lui Petru către Isus este nemuritor și răsunător: „La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice”.

Așadar, în timp ce vă gândiți la invitația Salvatorului de a ne întoarce la El, ce puteți învăța din povestirea despre salcie?

1. Adesea, călătoria înapoi nu este ușoară sau plăcută, dar merită să fie făcută. Când salcia noastră a fost ridicată la loc, toate ramurile ei au fost tăiate. Nu a fost frumoasă. Și noi ne putem simți vulnerabili când renunțăm la vechile obiceiuri și ne eliberăm de mândrie. Faptul de a vă concentra credința asupra lui Isus Hristos și a Evangheliei Sale – asupra trunchiului și rădăcinilor – vă va oferi speranța și curajul de a face acel prim pas înapoi.

2. A fost nevoie de mulți ani pentru ca salcia noastră să-și recapete puterea și frumusețea de odinioară. Acum este chiar mai puternică și mai frumoasă decât înainte. Fiți și dumneavoastră răbdători, pe măsură ce credința și mărturia dumneavoastră cresc. Aceasta include faptul de a nu vă simți jigniți de comentariile nechibzuite, cum ar fi: „Unde ai fost în toți acești ani?”.

3. Salcia nu ar fi supraviețuit niciodată fără îngrijire și hrană constantă. Vă veți hrăni credința și mărturia în timp ce vă ospătați la masa de împărtășanie în fiecare săptămână și preaslăviți în casa Domnului.

4. Așa cum salcia a avut nevoie de soare pentru ca ramurile și frunzele ei să crească din nou, tot așa mărturia dumneavoastră va crește dacă rămâneți sensibili la sentimentele și mărturia Spiritului. Învățați de la Amulec, care și-a descris perioada în care a fost membru mai puțin activ spunând: „Am fost chemat de multe ori și nu am vrut să aud”.

5. Vecinul meu a știut ce putea redeveni salcia. La fel, Domnul vă cunoaște potențialul divin și ce pot deveni credința și mărturia dumneavoastră. El nu va renunța niciodată la dumneavoastră. Prin ispășirea lui Isus Hristos, tot ceea ce este frânt poate fi vindecat.

Depun mărturie că este bucurie în cer pentru cei care se întorc. Este nevoie de dumneavoastră și sunteți iubiți. Depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul nostru și că El îi binecuvântează cu mai multă pace și mai multă bucurie pe toți cei care se întorc la El. Brațele îndurării Sale nu sunt încrucișate, ci sunt deschise și întinse către dumneavoastră. Nu este prea târziu să vă întoarceți. Cu toată dragostea din inima noastră, vă urăm bun-venit acasă. În numele lui Isus Hristos, amin.