„Apropiați-vă de Mine”

Dragii mei frați și dragile mele surori, sunt bucuros să fiu alături de dumneavoastră în cadrul acestei conferințe generale a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Aceasta este Biserica Sa. Suntem adunați în clădiri și case pretutindeni în lume în numele Său.

Noi luăm numele Său asupra noastră când intrăm în împărăția Sa prin legământ. El este Fiul înviat și glorificat al lui Dumnezeu. Noi suntem muritori supuși păcatului și morții. Cu toate acestea, pentru că ne iubește pe fiecare dintre noi, Salvatorul ne invită să ne apropiem de El.

Iată invitația pe care El ne-a făcut-o: „Apropiați-vă de Mine și am să Mă apropii de voi; căutați-Mă cu toată sârguința și Mă veți găsi; cereți și veți primi; bateți și vi se va deschide”.

Sunt momente în care ne simțim aproape de Salvatorul Isus Hristos. Și, totuși, uneori, în timpul încercărilor noastre din viața muritoare, avem momente în care simțim că ne distanțăm oarecum de El și dorim să fim siguri că El știe ce este în inima noastră și că ne iubește pe fiecare în parte.

În invitația Salvatorului găsim cum putem simți această siguranță. Apropiindu-ne mai mult de El și amintindu-ne întotdeauna de El. Căutându-L cu sârguință prin studiul din scripturi. Cerându-I în rugăciune sinceră Tatălui Ceresc să ne simțim mai aproape de Fiul Său Preaiubit.

Există un mod simplu de a ne gândi la acest lucru. Este ceea ce ați face dacă ați fi despărțiți, un timp, de prieteni dragi. Ați găsi o cale de a vorbi cu ei, ați prețui orice mesaj primit de la ei și ați face tot ce ați putea pentru a-i ajuta.

Cu cât acest lucru se întâmplă mai des și cu cât continuă mai mult, cu atât va fi întărită legătura de afecțiune și veți simți că vă apropiați tot mai mult. Dacă ar trece mult timp fără această comunicare prețioasă și fără posibilitatea de a vă ajuta unul pe altul, legătura s-ar slăbi.

Isus Hristos ne iubește pe fiecare dintre noi. El ne oferă ocazia de a ne apropia mai mult de El. Așa cum ați face cu un prieten iubitor, dumneavoastră veți face acest lucru în aproape același mod, comunicând prin rugăciune cu Tatăl Ceresc în numele lui Isus Hristos, ascultând îndrumările prețioase de la Duhul Sfânt și, apoi, slujind altora pentru Salvator cu bucurie. Curând veți simți binecuvântarea de a vă apropia de El.

În tinerețe, am trăit bucuria de a mă apropia mai mult de Salvator – și de a simți că Salvatorul Se apropie de mine – supunându-mă, în moduri simple, poruncilor. Când eram tânăr, împărtășania era oferită în timpul unei adunări desfășurate seara. Încă îmi amintesc o seară, de acum mai bine de 75 de ani, când era întuneric și frig afară. Îmi amintesc un sentiment de lumină și căldură pe care l-am simțit când mi-am dat seama că ținusem porunca de a mă aduna cu sfinții pentru a lua din împărtășanie, făcând legământ cu Tatăl nostru Ceresc să-mi amintesc întotdeauna de Fiul Său și să țin poruncile Sale.

La sfârșitul adunării din acea seară, am cântat imnul „Rămâi cu mine pe-nserat”, cu memorabilele cuvinte: „O, Doamne, lângă mine fii acum pe înserat”.

Deși eram tânăr băiat, aceste cuvinte m-au făcut să simt în mod copleșitor Spiritul. Am simțit dragostea și apropierea Salvatorului în acea seară prin alinare de la Duhul Sfânt.

Ani mai târziu, am dorit să simt din nou dragostea Salvatorului și apropierea față de Domnul, pe care le simțisem în timpul acelei adunări de împărtășanie din tinerețea mea. Așa că am ținut o altă poruncă simplă: am cercetat scripturile.

În cartea lui Luca, am citit despre a treia zi după răstignirea și înmormântarea Sa, când slujitori credincioși au venit, din dragoste față de Salvator, pentru a-I unge trupul. Când au ajuns, au găsit piatra de la mormânt răsturnată și au văzut că trupul Său nu era acolo.

Doi îngeri erau acolo și i-au întrebat de ce le era teamă:

„Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea,

când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit, și a treia zi să învie”.

În acea seară, la apus, doi ucenici au plecat din Ierusalim pe drumul către Emaus, iar Domnul înviat li S-a arătat și a mers împreună cu ei.

Cartea lui Luca ne permite să mergem cu ei în acea seară:

„Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei.

Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

El le-a zis: «Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?». Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: «Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?»”.

Ei I-au spus despre tristețea lor că Isus murise, deși ei avuseseră încredere că El avea să fie Mântuitorul lui Israel.

Trebuie să fi fost afecțiune în glasul Domnului înviat în timp ce le vorbea acestor doi ucenici îndurerați și întristați.

În continuare, am citit aceste cuvinte care mi-au încălzit inima, așa cum simțisem când eram copil:

„Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

Dar ei au stăruit de El, și au zis: «Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut». Și a intrat să rămână cu ei”.

Salvatorul a acceptat în acea seară invitația de a intra în casa ucenicilor Săi. A stat la masă cu ei. A luat pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o. Atunci, ochii lor s-au deschis și L-au cunoscut. Apoi, El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Luca a consemnat pentru noi sentimentele acelor ucenici binecuvântați: „Și au zis unul către altul: «Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea scripturile?»”.

Apoi, cei doi ucenici s-au grăbit înapoi la Ierusalim pentru a le spune celor unsprezece apostoli ce se întâmplase. În timp ce își împărtășeau experiența, Salvatorul S-a arătat din nou.

A stat în mijlocul lor și „le-a zis: «Pace vouă!»”. Apoi, a vorbit despre profețiile legate de misiunea Sa de a ispăși pentru păcatele tuturor copiilor Tatălui Său și de a rupe legăturile morții.

„Și le-a zis: «Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învie a treia zi dintre cei morți.

Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

Voi sunteți martori ai acestor lucruri”.

Asemenea ucenicilor Săi preaiubiți, fiecare copil al Tatălui Ceresc care a ales să intre pe poarta botezului se află sub legământul de a fi martor al Salvatorului și de a se îngriji de cei aflați la nevoie de-a lungul vieții sale muritoare. Acest angajament ne-a fost explicat clar de marele profet Alma din Cartea lui Mormon cu secole în urmă, la apele Mormon:

„După cum sunteți dornici să vă alăturați turmei lui Dumnezeu și să vă numiți poporul Lui și sunteți dornici să purtați greutățile unul altuia, pentru ca ele să fie ușoare;

Da, și sunteți dornici să jeliți împreună cu cei care jelesc; da, și să-i mângâiați pe aceia care au nevoie să fie mângâiați și să fiți martorii lui Dumnezeu în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile… chiar până la moarte, ca să puteți fi mântuiți de Dumnezeu… ca să puteți avea viață veșnică”.

Pe măsură ce sunteți credincioși acestor promisiuni, veți descoperi că Domnul Își ține promisiunea de a fi una cu dumneavoastră în slujirea dumneavoastră, ușurându-vă poverile. Veți ajunge să-L cunoașteți pe Salvator și, cu timpul, veți ajunge să fiți ca El și să fiți „perfecționați [în] El”. Ajutându-i pe alții pentru Salvator, veți descoperi că vă apropiați de El.

Mulți dintre dumneavoastră aveți persoane dragi care rătăcesc de la calea vieții eterne. Vă întrebați ce puteți face mai mult pentru a le aduce înapoi. Vă puteți bizui pe Domnul să Se apropie de ei pe măsură ce Îi slujiți cu credință.

Poate vă amintiți promisiunea Domnului făcută lui Joseph Smith și Sidney Rigdon când erau departe de familiile lor făcând lucrarea Sa: „Prietenii Mei, Sidney și Joseph, familiile voastre sunt bine; ele sunt în mâinile Mele și voi face cu ele ceea ce Mi se pare bine; pentru că în Mine este toată puterea” .

Pe măsură ce vă îngrijiți de rănile celor aflați la nevoie, puterea Domnului vă va susține. Brațele Sale vor fi întinse împreună cu ale dumneavoastră pentru a-i ajuta și binecuvânta pe copiii Tatălui nostru Ceresc.

Fiecare slujitor care a făcut legământ cu Isus Hristos va primi îndrumarea Sa de la Spirit pe măsură ce îi binecuvântează pe alții și îi slujește în numele Său. Atunci vor simți dragostea Salvatorului și vor găsi bucurie în a fi aproape de El.

Sunt martor al învierii Domnului și știu acest lucru la fel de sigur ca și cum aș fi fost acolo, împreună cu cei doi ucenici, în casa aflată pe drumul spre Emaus. Știu că El trăiește.

Aceasta este adevărata Sa Biserică – Biserica lui Isus Hristos. În ziua judecății, vom sta înaintea Salvatorului, față în față. Va fi un moment de mare bucurie pentru aceia care, în această viață, s-au apropiat de El în slujirea Sa și care pot aștepta cu nerăbdare să audă cuvintele Sale: „Bine, rob bun și credincios”.

Depun mărturie despre acestea în calitate de martor al Salvatorului și Mântuitorului nostru înviat, în numele lui Isus Hristos, amin.