Feriți-vă de a doua ispită
Nu vă ascundeți de cei care vă vor iubi și sprijini; dimpotrivă, alergați la ei.
Acum câțiva ani, când am împlinit 12 ani, am fost invitat să particip la prima mea tabără cu ședere peste noapte alături de cvorumul Preoției aaronice. Aceasta a fost o invitație îndelung așteptată, deoarece tatăl meu era conducătorul cvorumului și se ducea, adesea, în excursii cu băieții din episcopie, în timp ce eu rămâneam acasă.
Când acea zi a sosit, eram entuziasmat. Și trebuie să recunosc că doream cu disperare să fiu acceptat de băieții mai mari în grupul lor. Eram hotărât să mă dovedesc capabil de acest lucru. În cadrul acestui efort, nu a durat mult până când am fost testat pentru a se vedea dacă acceptam să fac o farsă și să devin parte a grupului.
Mi-a fost desemnată sarcina de a lua cheile de la mașina tatălui meu pentru a face o farsă conducătorilor. Nu-mi aduc aminte exact ce i-am spus tatălui meu pentru a-l convinge, dar, în scurt timp, am alergat la grupul de băieți cu cheile în mână, mândru de realizarea mea.
Apoi, am primit o nouă însărcinare. Trebuia să descui portiera și să fixez un băț între spătarul scaunului șoferului și claxonul mașinii. Și trebuia să închid portiera, astfel încât claxonul să sune toată seara iar conducătorii să nu aibă nicio posibilitate de a deschide mașina pentru a înlătura dispozitivul rudimentar.
Acesta este momentul în care povestea devine dureros de stânjenitoare pentru mine. Odată ce am fixat bățul în locul stabilit, am încuiat portiera și am fugit cât de repede am putut pentru a mă ascunde în tufișurile din apropiere. Când m-am ghemuit la pământ, am simțit o durere arzătoare. Din cauza întunericului și a grabei mele, m-am așezat pe un cactus de pere.
Țipetele mele de durere au fost acoperite de claxonul zgomotos și nu am avut altă soluție decât să mă întorc la mașină mergând cu grijă și încet, pentru a-mi mărturisi „păcatele” și a cere, fiind stânjenit, îngrijire medicală de bază.
Tot restul acelei nopți, am stat pe burtă într-un cort, în timp ce tatăl meu, folosind un clește, mi-a îndepărtat spinii de cactus de pe… ei bine, permiteți-mi să spun doar că nu am putut să stau confortabil câteva zile după aceea.
Am cugetat de multe ori asupra acelei experiențe. Acum pot să râd de nesăbuința tinereții mele, căci unele principii de bază mi-au devenit clare.
Multe tipare ale comportamentului uman par să fie comune omului firesc – dorința de a se integra, dorința de a se dovedi capabil, teama de a nu rata ceva și nevoia irezistibilă de a se ascunde pentru a evita consecințele. Acest ultim tip de comportament este cel asupra căruia mă voi concentra astăzi – ascunderea după ce facem ceva ce nu ar fi trebuit să facem.
Nu echivalez farsa mea din copilărie cu păcatul grav, dar putem face niște analogii care se pot dovedi utile atunci când suntem încercați în viața muritoare.
În Grădina Edenului, Adam și Eva se aflau în situația ideală – abundență de hrană, frumusețea incomparabilă a grădinii – nu numai o grădină frumoasă, ci o grădină fără buruieni sau cactuși de pere.
Dar știm, de asemenea, că viața în grădină le limita progresul necesar. Grădina nu a fost o destinație finală, ci un test, primul dintre multe, care aveau să-i testeze, să-i pregătească și să le permită să progreseze către destinația lor finală, de a se întoarce în prezența Tatălui și a Fiului.
Vă aduceți aminte că a existat opoziție în grădină. Lui Lucifer i s-a permis să-i încerce pe Adam și Eva. El l-a ispitit întâi pe Adam să mănânce din fructul pomului cunoașterii binelui și răului. Aducându-și aminte de porunca de a nu mânca din el, Adam s-a împotrivit. Apoi, a urmat binecuvântata Eva, care a ales să mănânce din fruct, convingându-l pe Adam să facă la fel.
Mai târziu, Adam și Eva au declarat că această hotărâre a fost necesară pentru a îndeplini planul Tatălui Ceresc. Dar, mâncând din fruct, ei au încălcat legea – lege care le fusese dată chiar de Tatăl. Înțelegerea apăsătoare pe care au dobândit-o privind binele și răul trebuie să le fi produs suferință când au auzit glasul Tatălui anunțându-Și întoarcerea în grădină. Și-au dat seama că erau goi, pentru că erau, într-adevăr, fără haine, deoarece trăiseră într-o stare de inocență. Dar, poate și mai dureros decât faptul că erau fără haine în acel moment, era că, acum, erau expuși din cauza încălcării lor. Erau fără apărare și vulnerabili. Erau goi în toate sensurile cuvântului.
Mereu oportunist, Lucifer, cunoscându-le starea de expunere și slăbiciune, i-a ispitit din nou – de data aceasta să se ascundă de Dumnezeu.
Această ispită – eu o voi numi „a doua ispită” – este ispita care, dacă-i cedăm, poate aduce cea mai gravă consecință. Cu siguranță, evitarea tuturor primelor ispite de a încălca legea lui Dumnezeu este optimă, dar știm că toți vom ceda mai multor prime ispite aici, pe pământ. Pe măsură ce progresăm în maturitate și înțelegere, sperăm că tăria noastră de a evita primele ispite se va îmbunătăți continuu pe măsură ce ne străduim să devenim mai asemănători Salvatorului nostru, Isus Hristos.
Unii ar putea încerca să se ascundă de Dumnezeu, deoarece nu doresc să fie descoperiți sau expuși și se simt rușinați sau vinovați. Însă, numeroase versete ne învață că este imposibil să ne ascundem de Dumnezeu. Voi împărtăși doar câteva.
Domnul îl învață pe Ieremia adresându-i următoarele întrebări: „Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pământul?”.
Și Iov este învățat:
„Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia.
Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea”.
Psalmistul David, în cel mai poetic mod, exclamă:
„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,
știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul…
Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul…
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo”.
Noii convertiți
Celor care v-ați alăturat recent Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, a doua ispită vi se poate părea deosebit de grea. Prin botez, ați făcut legământ să luați asupra dumneavoastră numele lui Isus Hristos, ceea ce pentru mulți înseamnă o schimbare necesară a stilului de viață. Schimbarea stilului de viață al unei persoane nu este ușoară. Deseori, necesită să vă schimbați obiceiuri și practici, și chiar asocieri, pentru a progresa către iubitul dumneavoastră Tată Ceresc.
Dușmanul știe că puteți fi vulnerabili în fața atacurilor sale subtile. El va face ca viața dumneavoastră din trecut, care nu a fost satisfăcătoare în atât de multe feluri, să vă pară acum ireal de atractivă. Pârâșul, cum este numit în cartea Apocalipsa, vă va ispiti cu gânduri care sună asemănător acestora: „Nu ești destul de puternic pentru a-ți schimba viața; nu poți face asta; nu-ți este locul alături de acești oameni; ei nu te vor accepta niciodată; ești prea slab”.
Dacă aceste gânduri vă sună cunoscute dumneavoastră, celor care tocmai ați pășit pe cărarea legămintelor, vă implorăm să nu dați ascultare glasului pârâșului. Vă iubim; puteți face acest lucru; noi vă acceptăm; și, cu ajutorul Salvatorului, veți avea tăria să faceți totul. În vreun moment în care aveți cea mai mare nevoie de dragostea și sprijinul nostru, nu vă lăsați înșelați crezând că vă vom respinge dacă faceți un pas înapoi la stilul dumneavoastră de viață anterior. Prin puterea fără seamăn a ispășirii lui Isus Hristos, puteți fi făcuți întregi din nou. Dar dacă vă ascundeți de El și vă îndepărtați de comunitatea de credință pe care ați găsit-o de curând, vă îndepărtați de însăși sursa care vă poate da și care vă va da tăria să biruiți.
Un prieten drag mie, convertit recent, a împărtășit cât este de dificil să-ți menții credința când ești izolat. Există o mare tărie în a deveni și a rămâne parte a unei comunități care sprijină – toți se poticnesc, dar progresează în timp ce sunt binecuvântați de dragostea lui Isus Hristos.
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Biruirea lumii nu este un eveniment care are loc într-o zi sau două. Aceasta are loc de-a lungul vieții pe măsură ce noi îmbrățișăm, în repetate rânduri, doctrina lui Hristos. Noi cultivăm credința în Isus Hristos prin pocăință zilnică și ținerea legămintelor care ne înzestrează cu putere. Rămânem pe cărarea legămintelor și suntem binecuvântați cu tărie spirituală, revelație personală, credință tot mai mare și slujirea îngerilor”.
Dacă vă răniți fizic, starea dumneavoastră se va deteriora și viața vă poate fi pusă în pericol dacă nu solicitați îngrijiri medicale corespunzătoare. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește rănile spirituale. Doar rănile spirituale netratate vă pot pune în pericol salvarea eternă. Nu vă ascundeți de cei care vă vor iubi și sprijini; dimpotrivă, alergați la ei. Episcopii, președinții de ramuri și conducătorii buni vă pot ajuta să accesați puterea tămăduitoare a ispășirii lui Isus Hristos.
Pe dumneavoastră, cei care poate vă ascundeți, vă implor să veniți înapoi. Dumneavoastră aveți nevoie de ceea ce oferă Evanghelia și ispășirea lui Isus Hristos iar noi avem nevoie de ceea ce oferiți dumneavoastră. Dumnezeu vă cunoaște păcatele; nu vă puteți ascunde de El. Împăcați-vă cu El.
În calitate de sfinți ai Săi, fiecare dintre noi trebuie să promoveze o cultură a apartenenței la Biserică și care să fie plină de iubire, acceptare și încurajare față de toți cei care doresc să progreseze de-a lungul cărării Sale.
Feriți-vă de această a doua ispită! Urmați sfaturile profeților, atât ale celor din vechime, cât și ale celor din zilele noastre și să știți că nu vă puteți ascunde de un Tată iubitor.
În schimb, folosiți-vă de puterea vindecătoare miraculoasă a ispășirii lui Isus Hristos. Acesta este însuși scopul existenței noastre, de a obține un trup slab și muritor care este „supus la tot felul de slăbiciuni” și care, din nefericire, va ceda în fața multor prime ispite; de a progresa chiar și când cădem în aceste ispite; și de a căuta ajutor divin după ce facem astfel, pentru a putea deveni mai asemănători Salvatorului nostru și Tatălui nostru din Cer. Aceasta este calea Sa. Este singura cale. Despre aceste adevăruri, depun mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.