Și noi vorbim despre Hristos

La sfârșitul unei însărcinări lungi în străinătate, soția mea Lesa și cu mine am pășit în terminalul unui aeroport pregătindu-ne pentru încă un zbor – un zbor de noapte – pentru a ajunge acasă. În timp ce stăteam împreună cu mulți alții la cozi lungi, înaintând încet, pas cu pas, puteam simți anxietatea crescândă a celorlalți călători îngrijorați în legătură cu prinderea zborurilor, controlul pașaportului și al vizei și trecerea fără probleme prin controalele de securitate.

Am ajuns, în cele din urmă, la un ghișeu unde era un ofițer vamal care nu părea afectat de nivelul ridicat de stres și anxietate din sală. Aproape mecanic, fără contact vizual, ea și-a întins mâna după documentele mele, mi-a verificat fotografia, a verificat fiecare pagină și, în cele din urmă, mi-a ștampilat pașaportul cu un zgomot puternic.

Apoi, și-a întins mâna după documentele lui Lesa. Lipsită de orice reacție emoțională, cu capul plecat și concentrată asupra muncii sale, ea a verificat metodic paginile, cu ochi de expertă, concentrându-se asupra detaliilor documentelor din fața ei. Am fost oarecum surprinși când, dintr-o dată, s-a oprit, și-a ridicat capul și a făcut contact vizual cu Lesa privind în sus, în mod deliberat și cu căldură. Cu un zâmbet tandru, ea a ștampilat cu blândețe pașaportul lui Lesa și i-a înapoiat documentele. Soția mea i-a zâmbit la rândul ei, a luat documentele și și-au spus cuvinte calde de rămas bun.

„Ce s-a întâmplat?”, am întrebat uimit.

Apoi, Lesa mi-a arătat ce văzuse ofițerul vamal – un cartonaș mic cu Salvatorul. Acesta alunecase, din greșeală, din geanta lui Lesa între paginile pașaportului. Acesta este ceea ce a găsit ofițerul vamal. Și este ceea ce i-a schimbat comportamentul.

Grace and Truth (Har și adevăr), de Simon Dewey, prin amabilitatea altusfineart.com, © 2025, folosită cu permisiune.

Această mică ilustrație cu Salvatorul a creat o legătură între inimile a două străine între care nu exista nicio legătură. A transformat ceea ce era impersonal în personal, imortalizând frumusețea, miracolul și realitatea luminii lui Isus Hristos. Tot restul acelei zile și deseori de atunci, am cugetat cu uimire asupra acelui moment simplu și plăcut și m-am bucurat datorită efectului glorios al luminii lui Hristos asupra copiilor lui Dumnezeu.

Suntem ucenici ai lui Isus Hristos și căutăm atât să primim, cât și să împărtășim lumina Sa. În denumirea Bisericii, se regăsește crezul nostru potrivit căruia „piatra din capul unghiului [este] Isus Hristos”. Prin profeții din vechime și cei în viață, Tatăl nostru Ceresc ne-a poruncit: „Ascultă-L!” și „Veniți la Hristos”. „Și noi vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos [și] profețim despre Hristos.”

Noi propovăduim că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că, în timpul slujirii Sale pe pământ, Isus a propovăduit Evanghelia Sa și a întemeiat Biserica Sa.

Depunem mărturie că, la sfârșitul vieții Sale, Isus a ispășit pentru păcatele noastre când a suferit în Grădina Ghetsimani, a fost răstignit și, apoi, a înviat.

Ne bucurăm că, datorită sacrificiului ispășitor al Salvatorului, putem fi iertați și curățați de păcatele noastre, pe măsură ce ne pocăim. Acest lucru ne aduce pace și speranță făcând totodată posibil să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu și să primim plenitudinea bucuriei.

Profețim că, datorită învierii lui Isus, moartea nu este sfârșitul, ci un pas important înainte. „Noi toți vom fi înviați după ce vom fi murit. Aceasta înseamnă că spiritul și trupul fiecărei persoane vor fi reunite și vor trăi pentru totdeauna.”

Profeții în viață din zilele noastre – care primesc revelație de la Dumnezeu să ne învețe și să ne conducă – ne invită din ce în ce mai mult să venim la Hristos. Ei ne ajută să ne concentrăm inima, urechile și ochii mai pe deplin asupra Sa. Am putea cita numeroase exemple de modificări și îmbunătățiri anunțate de Prima Președinție care sunt menite să ne ajute să ne concentrăm asupra lui Isus Hristos. Printre acestea se numără:

• hotărârea de a nu mai folosi denumirea de „Biserica mormonă” și de a o înlocui cu denumirea corectă, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă;

• punerea la dispoziție a unor lucrări de artă noi, inspirate, avându-L în centru pe Hristos, pentru a fi expuse în casele de întruniri;

• crezurile, temele și muzica Tinerelor Fete și ale Cvorumului Preoției aaronice s-au concentrat asupra lui Isus Hristos, cum ar fi „Sunt ucenic al lui Isus Hristos” și „Privește spre Hristos”;

• accentul mai mare pus pe ispășirea și învierea reală a lui Isus Hristos ca fiind cele mai glorioase evenimente din istorie;

• sărbătorirea Paștelui ca perioadă și nu doar ca o zi de sărbătoare, cu accent pe Isus Hristos;

• prezentarea elementelor grafice de identificare a Bisericii lui Isus Hristos și a naturii simbolice ale acestora.

Haideți să privim mai îndeaproape impactul avut de unele dintre acestea! Mai întâi, logo-ul Bisericii.

În anul 2020, președintele Russell M. Nelson a prezentat noi elemente grafice de identificare ale Bisericii. Acest logo reflectă adevărul potrivit căruia Hristos deține locul central în Biserica Sa și că El ar trebui să fie în centrul vieții noastre. Acum, vedem acest logo cunoscut pe recomandările pentru templu, pe site-urile și revistele Bisericii, ca pictogramă pentru aplicația Biblioteca Evangheliei și chiar și pe ecusoanele de identificare ale multor membri ai Bisericii care slujesc în forțele armate. Logo-ul include denumirea Bisericii cuprinsă într-o piatră din capul unghiului, un memento al faptului că Isus Hristos este piatra din capul unghiului, prezentat aici în limba cambodgiană și folosit în 145 de limbi.

În centrul logo-ului, se află o reprezentare a îndrăgitei statui din marmură, intitulată Christus, a lui Bertel Thorvaldsen, care este tot mai mult asociată cu Biserica și se găsește în centrele pentru vizitatori și în împrejurimile templelor din întreaga lume. Punerea ei în centrul în logo-ului Bisericii sugerează că Hristos trebuie să fie în centrul a tot ceea ce facem. În mod similar, brațele întinse ale Salvatorului arată promisiunea Sa de a-i îmbrățișa pe toți cei care vin la El. Acest logo este o reprezentare vizuală a dragostei Salvatorului Isus Hristos și un memento constant despre Hristosul cel Viu.

Din curiozitate, am întrebat multe familii și prieteni despre un element important din logo-ul Bisericii. În mod surprinzător, mulți nu cunosc o trăsătură sfântă pe care o include. Isus Hristos stă sub o arcadă. Aceasta Îl reprezintă pe Salvatorul înviat ieșind din mormânt. Noi Îl sărbătorim cu adevărat pe Hristosul înviat și viu, chiar și prin folosirea logo-ului Bisericii.

Acum, haideți să cugetăm asupra însemnătății Paștelui! În mesajele recente ale Primei Președinții despre Paște, am fost îndemnați „să sărbătorim învierea Salvatorului nostru cel Viu studiind învățăturile Sale și ajutând la stabilirea de tradiții de Paște în societatea noastră ca întreg, îndeosebi în propriile familii”. Pe scurt, am fost încurajați să trecem la o sărbătorire mai bună și mai sfântă a Paștelui.

Îmi place revelația continuă cu privire la Paște și sunt recunoscător pentru numeroasele dumneavoastră eforturi de a face din Paște o ocazie sacră și sfântă. Pe lângă desfășurarea unei adunări de împărtășanie de o oră în duminica de Paște, printre alte exemple de activități adecvate se numără adunări de devoțiune și activități la nivel de episcopie și de țăruș atât în Duminica Floriilor, cât și în timpul Săptămânii Mari. Aceste comemorări includ activități cu copiii și tinerii și includ, deseori, coruri interconfesionale. Unii au desfășurat case deschise, intitulate „Hristosul cel Viu”, pentru membri și au participat la evenimente de Paște interconfesionale ale comunității.

Astfel de activități oglindesc mulțimile din cetatea Ierusalimului ale căror glasuri s-au unit pentru a-L lăuda pe Salvator în timpul intrării Sale triumfale. La fel de impresionante sunt și rapoartele despre răspunsurile dumneavoastră la invitația Primei Președinții de a preaslăvi acasă ca familii pentru a celebra această cea mai importantă sărbătoare.

Cred că preaslăvirea în familie în preajma Paștelui a evoluat considerabil. Acum doi ani, am vorbit despre hotărârea familiei noastre de a ne îmbunătăți modul de a cinsti Paștele. Recunosc, încă lucrăm la acest aspect… Ne-am bucurat întotdeauna de o masă specială în duminica de Paște, de coșurile de Paște și de căutarea ouălor de Paște și încă o facem. Dar, faptul de a adăuga la sărbătorirea noastră o dimensiune spirituală intenționată, care se concentrează asupra lui Isus Hristos și ispășirii Sale, a adus un echilibru plăcut în celebrarea noastră a acestor celor mai sfinte evenimente dintre toate.

Anul acesta va fi a treia noastră încercare de a face ca, de Paște, să ne concentrăm mai mult asupra lui Hristos. Asemenea scenetei de Crăciun, sceneta familiei noastre din ziua de Paște include costume simple, citirea de versete din Noul Testament și din Cartea lui Mormon, muzică, ilustrații de Paște, frunze de palmier și puțin haos, ca să fiu complet sincer. Copiii și nepoții citind și recitind laudele aduse în Duminica de Florii: „Osana… Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” și „este Isus… din [Galilea]” care par la fel de relevante ca „pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” în perioada Crăciunului.

Și noi, acum, ne bucurăm de o diversitate de decorațiuni. Ceea ce a fost odată aproape numai iepurași și ouă de Paște este acum echilibrat cu Christus și ilustrații cu mormântul gol, cu Salvatorul înviat apărând în grădina din afara mormântului și cu apariția Salvatorului în fața nefiților. Ne străduim, de asemenea, ca Paștele să fie o perioadă, nu doar o zi. Încercăm să fim mai conștienți, mai atenți și să sărbătorim Duminica Floriilor și Vinerea Mare și evenimentele sacre care au avut loc pe parcursul Săptămânii Mari.

Paștele ne permite să cinstim atât sacrificiul ispășitor al lui Isus Hristos, cât și învierea Sa reală și plină de bucurie. Inimile noastre sunt îndurerate când ne imaginăm suferințele Salvatorului din grădină și de pe Golgota, dar inimile noastre se bucură când ne imaginăm mormântul gol și vestea cerească: „A înviat!”.

Încurajarea recentă din partea Primei Președinții de a „[aștepta] cu nerăbdare Paștele și învierea lui Isus Hristos – cel mai glorios dintre toate mesajele adresate omenirii” subliniază amploarea acestei perioade. Deși se pare că există o tendință crescândă în rândul diverșilor teologi creștini de a privi învierea în termeni figurativi și simbolici, noi ne afirmăm principiul doctrinar potrivit căruia „învierea înseamnă că toți cei care au trăit vreodată vor fi înviați și că învierea este reală”. „Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos.” Isus Hristos a rupt legăturile morții pentru fiecare suflet viu.

Cu adevărat ne minunăm de harul pe care Isus ni-l oferă. Noi acceptăm cuvintele Sale: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi”.

C. S. Lewis a declarat că „predicarea creștinismului a însemnat [pentru apostoli] în primul rând predicarea învierii… Învierea este tema centrală în fiecare predică creștină relatată în Faptele apostolilor. Învierea și consecințele ei au fost «evanghelia» sau vestea bună pe care au adus-o creștinii”.

Eu proclam că „[există o înviere]… mormântul nu câștigă nicio victorie, iar mușcătura morții este înghițită în Hristos”.

În încheiere, depun mărturie că toți cei care acceptă invitațiile profetului nostru în viață și ale consilierilor săi de a celebra cu mai multă intenție evenimentele sfinte pe care le reprezintă Paștele vor descoperi că legătura lor cu Isus Hristos devine și mai puternică.

Cu doar câteva zile în urmă, am aflat despre o bunicuță care a pus în scenă povestirea despre Paște cu nepotul ei în vârstă de patru ani folosind figurine simple care reprezentau mormântul, piatra care acoperea mormântul, pe Isus, pe Maria, pe ucenici și pe înger. Băiețelul a privit și a ascultat cu atenție cum bunica lui împărtășea despre înmormântare, închiderea și deschiderea mormântului și despre scena învierii din grădină. Mai târziu, el a repetat părinților lui cu atenție povestirea, cu detalii surprinzătoare, în timp ce mișca singur figurinele. După acest moment minunat, a fost întrebat dacă știe de ce avem Paștele. Băiatul și-a ridicat privirea și, cu un raționament de copil, a răspuns: „Pentru că El este viu”.

Îmi adaug mărturia la a lui – și la a dumneavoastră, și la cea a îngerilor și profeților – că El a înviat și că El trăiește, lucru despre care depun mărturie, în numele lui Isus Hristos, amin.