Ai făcut-o fericită pe bunica ta

Shirley Ann Slade Brown, Arizona, S.U.A.

Verișoara bunicii mele habar nu avea cât de mult însemnau pentru mine darul și mesajul ei.

Fotografie de la nunta bunicii autoarei.

Crescând cu părinți surzi, am fost profund conștientă că familia mea era diferită. Când eram mică, nu era nimeni care să interpreteze pentru părinții mei la adunările sau activitățile Bisericii, așa că nu mergeam prea des.

M-am simțit întotdeauna exclusă, dorind ceea ce aveau alții din episcopia mea – o familie care se ruga și studia împreună.

Totuși, spre sfârșitul ultimului meu an de liceu, am devenit mai activi în Biserică. Părinții mei au fost pecetluiți în Templul Mesa, Arizona, iar doi dintre cei patru frați și surori ale mele și cu mine am fost pecetluiți cu ei.

Cinci ani mai târziu, mă pregăteam să fiu înzestrată și să mă căsătoresc în templu. În noaptea premergătoare pecetluirii mele în templu, fratele meu și soția sa au mers la templu pentru a face muncă prin înlocuitori pentru părinții mamei mele, ca pregătire pentru pecetluirea acestora, ce urma să aibă loc în ziua următoare. La acea vreme, mama mea era convertită de aproape 20 de ani și era nerăbdătoare să înceapă munca de întocmire a istoriei și munca în templu pentru familia ei.

A doua zi, bunicii noștri au fost pecetluiți unul cu celălalt, fratele meu și soția sa fiind din nou înlocuitori. Era ziua nunții mele, da, dar avea o semnificație în plus pentru mine. Bunicii mei, pe care nu-i întâlnisem niciodată, împărtășeau această zi specială cu mine.

Câteva zile mai târziu, când soțul meu și cu mine am deschis cadourile de nuntă, am deschis un cadou special de la verișoara primară a bunicii mele. Ea era o femeie religioasă și fusese apropiată de bunica mea. Cadoul consta într-o poză cu bunica mea din ziua nunții ei. Pe o felicitare alăturată scria: „Bunica ta este atât de fericită pentru tine și te privește de sus”.

Această verișoară habar nu avea cât de mult însemna mesajul ei pentru mine. Nu știa nici de munca în templu care fusese înfăptuită recent pentru bunica mea. În acel moment, am știut în inima mea că bunica mea era mulțumită de mine și fericită pentru că familia noastră începuse această călătorie importantă a muncii de întocmire a istoriei familiei și a muncii în templu.

Acum eram o familie eternă, pe cărarea pentru adunarea strămoșilor noștri, condusă de mama mea pentru binecuvântarea familiei noastre aflată de cealaltă parte a vălului.