2025
Domnul m-a condus acasă
Septembrie 2025


„Domnul m-a condus acasă”, Liahona, sept. 2025.

Glasuri ale sfinților din zilele din urmă

Domnul m-a condus acasă

Când am urmat un îndemn spiritual de a mă întoarce în Bolivia, Domnul m-a condus către binecuvântările unei familii eterne.

Ilustrație cu un avion care se învârte în jurul globului.

Ilustrație de David Malan.

În timp ce lucram la doctorat și predam muzică în Statele Unite, m-am străduit să trăiesc potrivit Evangheliei și să simt influența lui Dumnezeu în viața mea. Eram departe de casă și, uneori, mă simțeam singur, dar simțeam dragostea și glasul Său îndrumându-mi hotărârile.

Într-o zi, am avut sentimentul că trebuie să mă întorc în țara mea natală, Bolivia. Nu a fost ușor să iau hotărârea de a mă întoarce. Lucrurile mergeau bine. Dar, după ce m-am rugat, am simțit cu tărie că trebuia să mă întorc deoarece mă aștepta ceva important.

După ce m-am întors, s-a deschis un program de licență în muzică la una dintre cele mai bune universități din Bolivia, unde am găsit un loc de muncă în calitate de profesor.

În episcopia mea de acasă, am întâlnit, în scurt timp, o tânără fată pe care nu o mai văzusem înainte. Părinții ei deveniseră membri ai Bisericii în timp ce eu mă pregăteam să plec în Statele Unite cu ani înainte. Am început să ieșim la întâlniri și ne-am căsătorit, ceea ce a fost o mare binecuvântare în viața mea.

Cu doi ani în urmă, bunica mea a fost diagnosticată cu cancer. Eram foarte apropiați. Când eram mic, îmi spunea: „Vei fi mereu cu mine și știu că vei avea grijă de mine”.

Pentru că mă întorsesem acasă, am fost acolo când a avut nevoie de mine, petrecând timp cu ea în fiecare zi în ultimele ei luni. Nu s-a alăturat Bisericii înainte să moară, dar iubea revista Liahona, Cartea lui Mormon și conferința generală. „Cred în toate”, a spus ea.

Mai târziu, am fost binecuvântat să mă aflu în Templul Cochabamba, Bolivia, alături de părinții mei, când bunica mea a fost pecetluită cu soțul ei, care murise de tânăr. Nu s-a recăsătorit niciodată. Am simțit că erau acolo, în templu, cu noi, fericiți și din nou împreună. A fost minunat să-i văd pe părinții mei în camera de pecetluire înlocuindu-i.

Nu știm cum vor evolua lucrurile în viața noastră, dar Domnul știe unde ar trebui să fim. El știe, de asemenea, cum să ne binecuvânteze și ne va conduce să acționăm în locul Său pentru a-i binecuvânta pe alții. Dacă ne încredem în înțelepciunea și îndrumarea Sa, știu că El ne poate ajuta să realizăm mai multe în viața noastră decât am putea realiza singuri.