Dumnezeu mi-a dăruit pace

În timp ce ne pregăteam să cântăm în timpul unei sesiuni de dedicare a Templului Concepción, Chile, în anul 2018, toți membrii corului de tineri adulți pe care îl dirijam aveau același scop: să facă munca de a cânta și munca spirituală necesare pentru a-I oferi lui Dumnezeu cea mai bună ofrandă a noastră.

Împreună cu membrii corului, care făceau parte din doi țăruși din orașul Chillán, m-am consacrat faptului de a fi cât mai pură cu putință. Doream să reflect lumina lui Hristos în viața mea. Doream ca ofranda pe care I-o făceam lui Dumnezeu în casa Lui sfântă să fie cât mai perfectă cu putință. Știam că, dacă ne făceam partea, Tatăl Ceresc avea să ne ajute și noi aveam să cântăm așa cum ar fi dorit El să cântăm.

În timpul dedicării, am cântat cu glasurile noastre și cu inimile noastre. Cred că îngerii au cântat cu noi. Sunetul corului a fost perfect. Am simțit că harul lui Dumnezeu era cu noi și că El era mulțumit de ofranda noastră. Acel sentiment a rămas cu mine mult timp.

După dedicarea templului, m-am simțit hrănită spiritual și una cu Tatăl Ceresc. Am simțit o legătură cu El mai puternică decât simțisem vreodată. Acea legătură a fost atât de puternică, încât m-am simțit îndrumată spiritual în legătură cu ce trebuia să-I cer atunci când mă rugam (vedeți 3 Nefi 19:24).

În momentul dedicării templului, eram însărcinată în cinci săptămâni. Câteva luni mai târziu, am pierdut sarcina. A fost o perioadă teribilă. M-am simțit atât de tristă, mai ales când am aflat că s-ar putea să nu mai pot avea copii.

Dar această experiență dificilă a avut loc într-un moment în care m-am simțit cea mai puternică din punct de vedere spiritual. Am înțeles că fusesem pregătită pentru acel moment prin intermediul ofrandei pe care o oferisem în templu. Tăria spirituală pe care am simțit-o m-a ajutat să birui această încercare, deoarece Tatăl Ceresc a fost cu mine și mi-a dăruit pace.

La scurt timp după aceea, Dumnezeu ne-a binecuvântat pe soțul meu și pe mine cu un miracol. Am fost nespus de bucuroși când fiul nostru, Arturo, a primit o surioară, pe Daniela.

Nu aș fi putut să trec peste acea experiență fără legătura strânsă de care m-am bucurat cu Tatăl Ceresc. Știam că totul avea să fie bine și în acord cu voia Sa. Faptul de a-mi aduce aminte de aceste lucruri încă îmi umple inima de bucurie și recunoștință.