Lecții învățate invitându-L pe Hristos să fie autorul poveștii mele

Am dobândit o educație fiind studentă și obținând o diplomă în drept. M-am căsătorit la jumătatea studiilor mele de drept. Am avut primul fiu la un an după ce am început să practic dreptul. Am avut copii, iar soțul meu și cu mine i-am iubit și îngrijit în timp ce lucram amândoi. Eram ocupați, uneori agitați; eram întinși la limită și, uneori, obosiți. Eu l-am susținut pe el și el m-a susținut pe mine. Familia a fost și încă este prioritatea noastră principală. Soțul meu și cu mine am căutat inspirație în aceste alegeri și în aducerea lor la îndeplinire la timpul potrivit. A fost ceea ce ne-am simțit inspirați să facem. Am încercat să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate.

Din punct de vedere financiar și profesional, ar fi avut sens să amânăm să avem copii până când aveam o carieră mai stabilă. Dar, lăsându-L pe Domnul să fie autorul poveștilor noastre, facem uneori lucruri pe care lumea nu le poate înțelege. Am jonglat între a fi însărcinată, a naște bebeluși, a îngriji copii, a-i duce cu mașina unde aveau nevoie, a merge la meciurile din liga mica, a îndeplini responsabilitățile din Biserică, a fi o soție care oferă sprijin și a urmări preocupările mele profesionale. A fost o jonglerie plină de bucurie pe care nu aș schimba-o. Ne-am simțit încrezători în calea pe care mergeam deoarece Îl lăsam pe Dumnezeu să aibă întâietate.

Vă rog să nu înțelegeți greșit. Nu sugerez că toată lumea ar trebui să urmeze calea mea. Poveștile noastre nu sunt aceleași. O împărtășesc pe a mea pentru că este ceea ce știu. Totuși, lucrul pe care îl avem în comun este motivația noastră: să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate.

A fi mamă este prioritatea mea cea mai mare. Este bucuria mea supremă. Dumnezeu i-a binecuvântat pe primii noștri părinți și le-a poruncit: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul” (Genesa 1:28). Prima poruncă dată lui Adam și Evei „a fost cu privire la capacitatea lor de a deveni părinți”.

Principala mea orientare este către calitatea de mamă. Această orientare nu a fost incompatibilă cu sârguința pe care am avut-o în a căuta să dobândesc educație. Ni s-a poruncit să căutăm să învățăm – o parte din această învățare vine atunci când căutăm să dobândim educație. Vine, de asemenea, când ne îndeplinim rolul părinți, când învățăm să devenim asemănători lui Dumnezeu pe măsură ce cultivăm atribute precum dragostea, compasiunea și răbdarea.

A-L lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate include, de asemenea, faptul de a-L invita să Se implice în sincronizarea alegerilor noastre.

Sunt etern recunoscătoare că am primit inspirație de la Domnul și îndrumare de la profeți pentru a ne ajuta pe soțul meu și pe mine să alegem momentul potrivit pentru a invita copii în familia noastră. O, sunt atât de recunoscătoare că am acționat potrivit îndemnurilor și nu am lăsat influențele lumești, comoditatea, onoarea sau banii să stea în calea alegerii de a-mi împlini potențialul divin de a naște și a crește copii!

Women with and without Children (Femei cu și fără copii), de Caitlin Connolly, copierea interzisă.

Măsura creării noastre

Dacă bărbații și femeile încetează să aibă și să îngrijească copii, această experiență din viața muritoare ia sfârșit. Așadar, este de o importanță vitală ca noi să nu neglijăm și nici să nu respingem responsabilitatea sacră a de a fi părinți.

O abundență de date științifice de natură socială demonstrează impactul decisiv, negativ asupra națiunilor și civilizațiilor care încetează să mai aibă copii. În multe părți ale lumii, numărul mediu de născuți vii per femeie este mai mic de doi. Aceasta înseamnă că nu ne înlocuim pe noi înșine.

În calitate de conducători ai Bisericii, suntem îngrijorați de tendințele recente în ceea ce privește căsătoria și nașterea. În Statele Unite, în ultimii 30 de ani, am observat o scădere de opt până la nouă puncte procentuale a numărului de cetățeni care au fost căsătoriți vreodată. Aceste cifre „reprezintă o problemă mondială”. Când oamenii nu se căsătoresc, se nasc mai puțini copii.

Statele Unite au trecut recent de un „prag la care, dintre adulții cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani, există acum o proporție mai mare de adulți singuri fără copii decât de adulți căsătoriți cu copii”.

Copiii sunt esențiali pentru menținerea civilizațiilor. Ei sunt esențiali pentru gloriosul plan al fericirii. Porunca de a ne înmulți și de a umple pământul „rămâne valabilă”.

Detaliu din Us with Them and Them with Us (Noi cu ei și ei cu noi), de Caitlin Connolly, copierea interzisă.

Lăsați-L pe Domnul să vă scrie povestea

Știu că dorința sinceră a multor inimi este aceea de a se căsători și de a crește copii. Cu toate acestea, mulți sunt singuri sau suferă de infertilitate. Cea mai dragă prietenă a mea, care nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii ai ei, i-a iubit pe ai mei și a avut grijă de ei. Acesta nu este un mod de a înlocui copiii proprii. Este o dovadă că orientarea ei rămâne îndreptată spre maternitate.

Fiul și nora mea au trecut prin încercarea de a pierde mai multe sarcini. Dorința lor este dreaptă. Ei caută să-L lase pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața lor. Aduceți-vă aminte, când cerem cu credință ca Isus Hristos să fie autorul și Cel care ne încheie povestea, trebuie să fim pregătiți să încheiem o poveste incomodă în speranța că vom putea trăi alta care, deși este dureroasă, este, în cele din urmă, mai măreață și mai celestială decât ne putem imagina.

Printre prietenii mei dragi este un cuplu fără copii care s-a căsătorit mai târziu în viață și a avut probleme din cauza infertilității. Ei au întrebat cu credință dacă trebuie să adopte copii. În loc de un bebeluș, ei au simțit îndemnul de a adopta patru surori – cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani. Cu siguranță, nu a fost povestea pe care o scriseseră pentru ei. Dar, o, ce poveste minunată a scris El împreună cu ei!

Indiferent de circumstanțele personale, cu toții facem parte din familia lui Dumnezeu, suntem membri ai unei familii pământești și ne pregătim să fim părinți eterni. Binecuvântările exaltării, care ne sunt puse la dispoziție prin Salvatorul Isus Hristos, includ urmași. Și, astfel, fie că suntem pecetluiți și dăm naștere copiilor în această viață sau în următoarea, obiectivul nostru este exaltarea – care poate fi a noastră dacă facem legăminte și le ținem. Când intrăm într-o relație de legământ cu Dumnezeu, suntem legați în mod direct de El și nu suntem niciodată singuri. Suntem binecuvântați „cu [o măsură mai mare din dragostea și mila Sa]”.

În calitate de popor de legământ, noi planificăm și ne pregătim pentru căsătorie, pentru a avea copii și a-i hrăni spiritual. Ce chemare sacră și sfântă! Noi iubim, conducem, slujim și creștem copii pentru a ne arăta dragostea față de Dumnezeu și copiii Săi – pentru că dorim ca El să aibă întâietate în viața noastră.

Este o perioadă glorioasă să fim în viață și să facem legăminte în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Înțelegerea rolului, scopului și responsabilității noastre în planul fericirii înnobilează și oferă liniște și bucurie. Faptul de a ști că avem un profet în viață care ne pregătește pentru ceea ce ne așteaptă îmi aduce pace și chiar optimism în mijlocul incertitudinii. Relația mea de legământ cu Dumnezeu îmi dă încredere. Încrederea pe care o am prin legământ este în Isus Hristos.

Depun mărturie că El trăiește, că dragostea Sa pentru noi se manifestă în dorința Sa de a-Și oferi viața și ispășirea pentru fiecare dintre noi.