Poate un Salvator perfect să înțeleagă cum este să întâmpini greutăți?

Credeam că eram la apogeul misiunii mele – instruiam o misionară nouă, mă pregăteam pentru un botez și eram obișnuită cu viața în misiune. Eram atât de fericită.

Dar nu am recunoscut stresul și anxietatea care se acumulau în mine.

Într-o seară, mergând la culcare, am început să am un atac de panică – acesta fiind al doilea din întreaga mea viață, primul având loc cu nouă ani înainte. Nouă ani!

De ce, după doar o mică perioadă de anxietate în copilărie, a reapărut brusc acum?

Am încercat cu încăpățânare să-mi continui misiunea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, gândindu-mă că puteam să-mi rezolv singură problemele.

În timp ce mă luptam cu sănătatea mea mintală, cineva mi-a împărtășit o idee profundă pe care o avusese citind despre experiența Salvatorului în Ghetsimani.

Isus a spus: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte”. Și, apoi, Salvatorul S-a rugat: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26:38-39).

Ați simțit vreodată greutatea propriei voastre tristeți? L-ați întrebat vreodată pe Dumnezeu: „Există vreo altă cale?”.

În ascultare perfectă, în supunere desăvârșită și din dragoste deplină, Mântuitorul nostru a acceptat voia Tatălui. El a fost perfect pentru că a fost fără de păcat, dar El a simțit, totuși, durere, tristețe și singurătate.

La urma urmei, El a coborât sub toate lucrurile – ca să ne poată înălța.

Președintele Jeffrey R. Holland, președintele în exercițiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Isus era «un om al durerii», spune scriptura. (Isaia 53:3). A avut parte de tristețe, epuizare, dezamăgire și singurătate cruntă. În aceste momente și întotdeauna, dragostea lui Isus nu a încetat și nici cea a Tatălui Său”.

Faptul de a ști că Hristos a înfruntat lucruri grele îmi amintește că El înțelege suferința, depresia, epuizarea, dezamăgirea, anxietatea și singurătatea mai bine decât oricine.

El a fost Cel care a plâns la moartea lui Lazăr (vedeți Ioan 11:33-36). Și El a fost Cel care a întrebat în timp ce murea pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34).

Dar Isus Hristos cunoaște, de asemenea, bucuria, dragostea, compasiunea, mila și pacea mai mult decât oricine. Deoarece El este perfect. Astfel, El știe perfect cum ne simțim.

Președintele Holland a mărturisit: „Una dintre cele mai mari consolări ale acestei perioade de Paște este aceea că Isus a mers singur pe un drum așa de lung ca noi să nu fim nevoiți să facem la fel. Călătoria Lui solitară ne-a oferit tovărășie minunată pentru mica noastră versiune a acelui drum – grija plină de milă a Tatălui nostru din Cer, tovărășia de negreșit a acestui Fiu Preaiubit, darul desăvârșit al Duhului Sfânt”.

Dându-mi seama că Isus Hristos înțelegea perfect ceea ce simțeam în timp ce mă luptam cu anxietatea, I-am permis, în cele din urmă, să mă ajute să-mi duc poverile.

Anxietatea mea nu a dispărut brusc. Încă mai aveam zile grele. Dar faptul de a fi aproape de Hristos mi-a dat totuși o bucurie trainică, pentru că știam că El era chiar acolo cu mine, spunând: „Știu. Știu exact cum te simți”.

În timpul acestei experiențe, Hristos a devenit confidentul meu cel mai apropiat.

Cred că uneori suntem înclinați să credem că perfecțiunea lui Hristos înseamnă că El este departe și de neatins, că faptele Sale mărețe și viața Sa miraculoasă Îl fac să pară atât de departe de noi, ființe obișnuite, imperfecte și mândre. Dar El nu este niciodată mai aproape de noi ca atunci când ne confruntăm cu cele mai grele bătălii, cu cele mai cumplite întristări și cu cele mai îngrozitoare lupte.

În această perioadă de Paște, ne putem aduce aminte că Isus Hristos știe exact cum este să te confrunți cu greutăți, deoarece El a fost perfect – singura persoană care a putut să simtă durerea noastră și care a putut să ne poarte poverile.

Așadar, când întâmpinați greutăți, întoarceți-vă către El. El vă înțelege perfect.