„Angajați în lucrarea Sa”, Liahona, mart. 2026.
Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Angajați în lucrarea Sa
Nu știam cum să spun unei familii că fiica lor a murit, până când Duhul Sfânt m-a ajutat.
Ilustrație de Briana Kranz.
Dacă cea mai sfâșietoare experiență umană este să înduri pierderea tragică și neașteptată a unei persoane dragi, cred că a doua cea mai grea experiență este atunci când o persoană care acordă primul ajutor privește în ochii unei mame și ai unui tată și le spune că le-a murit copilul.
Într-o dimineață, am fost trimis să informez o familie că fiica lor cea mai mică a murit în timp ce conducea mașina spre casă de la facultate. Ațipise la volan și a murit pe loc când mașina ei a ieșit de pe carosabil și s-a izbit violent. Era dimineața de Paște.
Mă îngrozea durerea pe care urma să o provoc acestei familii. Într-un mod ciudat, aproape că simțeam că, prin faptul că le aduceam această veste îngrozitoare, eram cumva vinovat.
Am sunat la sonerie și un bărbat s-a apropiat. Privirile ni s-au întâlnit prin geamul ușii. A încremenit, teama apărând pe chipul său. Știa că prezența mea explica absența fiicei lui. Dintr-o dată, am primit un îndemn spiritual:
„Jason, uită de tine. Ești angajat în lucrarea Mea și ai dreptul la puterea Mea. Folosește-o. Ai încredere în ea. Duhul Sfânt te va îndruma să aduci înțelegere și împăcare celor tulburați sau confuzi”.
Bărbatul a deschis ușa cu o mână tremurândă. În locul ezitării, am simțit o siguranță spirituală când m-am prezentat și am cerut să intru. Deși întărit de Spirit, inima mea era plină de durere pentru el. Am vrut să împărtășesc durerea lui, să plâng alături de el (vedeți Mosia 18:8-9), simțind că, astfel, i-aș putea ușura suferința.
Am mers pe un coridor scurt într-o cameră unde soția și copiii lui se adunaseră. Fiind întărit de Duhul Sfânt, am simțit încredere și limpezime în mintea mea. Le-am răspuns la întrebări și, apoi, mi-am depus mărturia că, datorită lui Isus Hristos, jertfei și învierii Sale, își vor vedea din nou fiica.
Prin această experiență, credința mea în Domnul s-a transformat în încredere. Sper că și credința lor la fel.
Vârstnicul Paul B. Pieper, din Cei Șaptezeci, ne-a învățat: „Uneori, cel mai bun mod de a învăța să avem încredere în Dumnezeu este, pur și simplu, să ne încredem în El”.
Faptul de a mă încrede în Domnul m-a ajutat să am tăria de a-i ajuta pe alții. De asemenea, mi-a întărit mărturia și mi-a deschis calea pentru nenumărate ocazii de a sluji altora pentru El.