Iată-mă, [aici sunt]

Domnul le-a promis lui Avraam și Sarei mulți urmași. Acea binecuvântare a venit greu – sau, mai bine spus, la timpul Domnului. Totuși, Domnul a pus la încercare credința lui Avraam când i-a cerut să-l sacrifice pe fiul său, Isaac, care era binecuvântarea pentru care se rugaseră și pe care o așteptaseră atât de mult. Poate că am citit această relatare scripturală de multe ori, dar cât de des ne-am pus în locul lui Avraam?

Este greu chiar și să ne imaginăm sentimentele unui tată iubitor în fața unei astfel de porunci. Dar hotărârea lui Avraam de a se supune când s-a pregătit să meargă la muntele Moria și să aducă jertfa cerută nu încetează să mă uimească. Exprimându-și dorința și supunerea față de voia Tatălui Ceresc, răspunsul său a rămas întotdeauna: „Iată-Mă, [aici sunt]” (vedeți Genesa 22:1-2).

În schimbul supunerii sale, el a fost binecuvântat cu păstrarea vieții lui Isaac, precum și cu binecuvântări minunate și infinite pentru el, pentru Sara și pentru urmașii lor (vedeți Genesa 22:15-18).

Ascultarea Salvatorului

Fără îndoială, exemplul suprem de supunere și ascultare față de Tatăl Ceresc este concentrat asupra Salvatorului, Isus Hristos. El Și-a arătat dorința de a Se supune venind pe acest pământ; fiind botezat, fiind curat și perfect; și dându-Și viața drept jertfă și luând asupra Sa durerile, suferințele, infirmitățile, păcatele și moartea poporului Său, pentru ca El să știe cum să ne ajute în trup (vedeți Alma 7:11-13).

Experiența a fost atât de intensă încât, pentru o clipă, L-a făcut să întrebe dacă nu exista o altă cale de a îndepărta acel pahar amar. Apoi, El a spus imediat: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42) – cu alte cuvinte, „Iată-mă, [aici sunt]” – arătându-Și astfel dorința de a face voia Tatălui.

Cum putem cultiva acea dorință de a oferi un „Iată-mă, [aici sunt]” ca răspuns la fiecare cerere pe care Tatăl Ceresc ne-o face în calitate de membri ai Bisericii sau, uneori, la nivel personal?

Pavel i-a învățat pe romani: „Dragostea deci este împlinirea legii” (Romani 13:10). Dacă aș dori să găsesc un cuvânt care să înlocuiască expresia „împlinirea legii”, cred că mi-ar veni imediat în minte cuvântul supunere. Prin urmare, am putea spune că dragostea înseamnă supunere. Și, astfel, declarația Salvatorului: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15) are foarte multă însemnătate.

Am putea răspunde cu un „Iată-mă, [aici sunt]” sau, în cuvintele lui Nefi, „mă voi duce și voi face” (1 Nefi 3:7). În limbajul nostru modern, am putea spune: „Bineînțeles că sunt dornic să fac ceea ce poruncește Tatăl Ceresc, indiferent de circumstanțe”.

Ceea ce aș vrea să subliniez, totuși, este relația dragoste-supunere, însemnând că ne supunem Tatălui pentru că Îl iubim. Cred că faptul de a alege să ne supunem este unul dintre cele mai bune moduri de a ne declara în mod clar dragostea față de El. „Credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:26) și eu cred că nici dragostea pentru Tatăl Ceresc și Isus Hristos fără supunere nu este foarte vie.

Cum ne putem întări dragostea și supunerea față de El? Salvatorul a spus: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). A-L cunoaște pe Isus Hristos – și, prin El, pe Tatăl – ne permite să cunoaștem dragostea pe care Ei o au pentru noi și lucrurile de nedescris pe care Ei le-au făcut și le vor face pentru noi, inclusiv în momentele dificile prin care trecem în această viață muritoare. Faptul de a-I cunoaște ne schimbă inima, făcându-ne să dorim să urmăm exemplele Lor în acțiunile noastre și să fim dornici să spunem, prin vorbă și faptă: „Iată-mă, [aici sunt]”. Această dorință se reflectă în dorința de a citi scripturile sau în faptul de a ne adresa Tatălui Ceresc în rugăciune.

„Iată-mă, [aici sunt]!” poate fi un răspuns la o chemare de a sluji în misiune sau de a fi mai devotați în ținerea poruncilor precum ținerea zilei de sabat sfinte, cinstirea părinților noștri sau faptul de a căuta să trăim o viață curată din punct de vedere moral. „Iată-mă, [aici sunt]!” este expresia care-i însoțește constant pe ucenicii lui Hristos, chiar și atunci când sacrificiul cerut influențează ceea ce ne dorim cel mai mult sau pentru care am plătit un preț mare.

Această dorință de a ne supune este foarte valoroasă, mai ales în ceea ce privește legămintele pe care le-am făcut când am fost botezați sau când am intrat în templu. Vă puteți imagina cum ar fi viața noastră dacă ne-am gândi constant: „Iată-mă, [aici sunt]” când luăm asupra noastră numele lui Hristos sau pentru a ne aminti întotdeauna de El și a ține poruncile Sale? Luarea din împărtășanie ne invită să reînnoim acel angajament, care trebuie să se reflecte în acțiunile noastre din timpul săptămânii. Același principiu se aplică și atunci când mergem la templu – atunci când facem legăminte sau ne amintim legămintele pe care le facem acolo.

Îmi amintesc o conversație pe care am avut-o cu mulți ani în urmă cu un cuplu proaspăt căsătorit în timp ce slujeam ca episcop. Într-o seară, au avut o discuție lungă și aprinsă cu privire la plata zeciuielii. Tânărul soț avusese o săptămână dificilă la serviciu și voia să păstreze banii câștigați pentru unele dintre cheltuielile lor personale. Totuși, îmi amintesc cuvintele tinerei soții, care, în fața soțului ei, a spus: „Stimate episcop, sunt dispusă să renunț la acele cheltuieli și chiar să nu mai mănânc, dacă va fi nevoie, dar vreau să plătesc zeciuiala și să mă supun Domnului”.

Atât de răsunător a fost acel „Iată-mă, [aici sunt]”, exprimat cu o mărturie atât de puternică de tânăra soție, încât soțul ei și cu mine am simțit un spirit puternic în timpul conversației. În cele din urmă, nu știu dacă a fost din dorința lui sau pentru că a fost convins de soția sa, dar soțul și-a plătit zeciuiala în acel sfârșit de săptămână.

Duminica următoare, înainte de începerea adunărilor, tânărul soț a cerut să vorbească scurt cu mine. Cu înfățișarea complet schimbată față de săptămâna anterioară, mi-a spus: „Stimate episcop, știți că, în cele din urmă, am plătit zeciuiala săptămâna trecută. Mi-a fost teamă că nu ne vor ajunge banii pentru mâncare, dar vreau să știți că, săptămâna aceasta, am avut de două ori mai mulți bani pentru mâncare decât de obicei. A fost un miracol și vreau să văd întotdeauna aceste miracole în viața mea”. Pentru mine, a fost ca și cum acel tânăr mi-ar fi spus: „Sunt dispus să răspund cu un «Iată-mă, [aici sunt]» la orice îmi cere Dumnezeu”.

Domnul a spus că El este obligat când facem ceea ce ne cere (vedeți Doctrină și legăminte 82:10). Chiar credem în strictețea acestei promisiuni?

Poate că binecuvântările nu vin la timpul ales de noi sau în modul în care dorim, dar vă depun mărturie că promisiunea este reală și adevărată. Aceasta necesită dragoste față de El, supunere, dorința de a face voia Sa și faptul de a trăi în calitate de ucenici ai lui Hristos. El ne va ajuta și ne va binecuvânta să înțelegem și să ținem legămintele noastre. În acest fel, când El ne cere să facem voia Sa, fie ca noi să răspundem cu un răsunător: „Iată-mă, aici sunt, Doamne!”.