Tatăl Ceresc dorește să vă vorbească

Un înger i-a instruit pe Adam și Eva și pe toți cei care aveau să-i urmeze: „[Voi să vă pocăiți] și [să-L chemați], întotdeauna, pe Dumnezeu în numele Fiului” (Moise 5:8).

Isus ne-a învățat: „Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide” (Matei 7:7). „Când te rogi… roagă-te Tatălui tău… în ascuns” (Matei 6:6). „Iată, dar cum trebuie să vă rugați: «Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău»” (Matei 6:9).

Isus S-a rugat continuu Tatălui Său. „[El] S-a dus în munte să Se roage, și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu” (Luca 6:12). „Și… S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46). „S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: «Ședeți aici până Mă voi ruga»” (Marcu 14:32). În timp ce era pe cruce, Isus S-a rugat pentru ostașii care L-au răstignit: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34).

Scripturile ne sfătuiesc: „Rugați-vă [tot timpul]” (Luca 21:36; 2 Nefi 32:9; 3 Nefi 18:15; Doctrină și legăminte 10:5; 19:38; 20:33; 31:12). „Sfătuiește-te cu Domnul în toate faptele tale, iar El te va îndrepta pe tine către bine” (Alma 37:37). Mai mult, noi „[aducem] toate mulțumirile și lauda de care întreg sufletul [nostru] este în stare” (Mosia 2:20), recunoscând tot ceea ce Tatăl nostru face pentru noi.

Președintele Russell M. Nelson a explicat: „Respectul de sine spiritual începe cu înțelegerea faptului că fiecare nouă dimineață este un dar de la Dumnezeu… El ne ocrotește zi de zi și ne susține clipă de clipă (vedeți Mosia 2:21)”.

Nefi a spus: „Dacă voi ați asculta de Spiritul care îl învață pe om să se roage, ați ști că trebuie să vă rugați; căci spiritul cel rău nu îl învață pe om să se roage, ci îl învață că nu trebuie să se roage” (2 Nefi 32:8).

Detaliu din Christ Raising the Daughter of Jairus (Hristos readucând-o la viață pe fiica lui Iair), de Greg K. Olsen.

Având exemplul Salvatorului nostru și sfaturile îngerilor și profeților de-a lungul secolelor, știm în mod clar că trebuie să ne rugăm zilnic pentru a ne exprima recunoștința pentru binecuvântările noastre și să ne rugăm, mereu, în inima noastră. Avem responsabilitatea de a comunica cu Tatăl nostru.

Dar, și mai glorios este faptul că Tatăl nostru din Cer răspunde la rugăciunile noastre. O întrebare la care trebuie să ne gândim în această lume muritoare este: Cum putem primi și înțelege mai bine răspunsurile, îndrumarea și alinarea care vin de la Tatăl nostru?

După mai bine de șapte decenii de viață, știu că Tatăl nostru ne vorbește. Nu suntem singuri. Ființe cerești veghează asupra noastră și ne ajută pe măsură ce căutăm să-L urmăm pe Salvator.

Primirea răspunsurilor la rugăciunile noastre începe cu credința noastră în Tatăl nostru Ceresc și în Fiul Său, Isus Hristos. Isus a spus: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36). Ne încredem în El, facem tot ce putem pentru a ține poruncile și căutăm mâna Sa în toate lucrurile. „Cu nimic nu Îl supără omul pe Dumnezeu… decât… [aceia] care nu mărturisesc mâna Lui în toate lucrurile și nu se supun poruncilor Sale” (Doctrină și legăminte 59:21).

Prezența mâinii lui Dumnezeu în viața noastră nu înseamnă că El cauzează răul sau tragediile teribile din lumea noastră. Dar înseamnă că, în momentele dumneavoastră de dificultate și nedreptate, El va fi alături de dumneavoastră, vă va întări capacitățile, vă va alina și „va sfinți suferințele [dumneavoastră] spre binele [dumneavoastră]” (2 Nefi 2:2).

Pe măsură ce avem credință în El și ținem poruncile Sale, învățăm, în mod firesc, să ascultăm astfel, încât să auzim glasul Său mai bine.

În luna septembrie a anului 1993, primul meu an în calitate de autoritate generală, președintele James E. Faust (1920-2007), pe atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a invitat pe soția mea, Kathy, și pe mine să participăm, alături de el, la o adunare de devoțiune desfășurată la Universitatea Brigham Young. Amintiți-vă, 1993 a fost înainte de disponibilitatea pe scară largă a telefoanelor inteligente, rețelelor de socializare și internetului.

În cuvântarea sa, intitulată „The Voice of the Spirit (Glasul Spiritului)”, președintele Faust a avertizat: „În generația dumneavoastră, veți fi bombardați de mulțimi de glasuri care vă vor spune cum să trăiți, cum să vă satisfaceți pasiunile, cum să aveți totul. Veți avea la îndemână până la cinci sute de canale de televiziune. Vor fi tot felul de software-uri, modemuri interactive pentru calculatoare, baze de date și panouri de informare; vor exista sisteme de editare, receptoare de satelit și rețele de comunicații care vă vor sufoca cu informații… Glasul căruia trebuie să învățați să-i dați ascultare este glasul Spiritului”.

Președintele Boyd K. Packer (1924-2015), președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat despre glasul blând și liniștit al Spiritului relatând o experiență trăită de John Burroughs, un specialist în științele naturii, în timp ce se plimba cu prietenii printr-un parc aglomerat. Acestea sunt cuvintele președintelui Packer:

„Mai presus de sunetele vieții din oraș [dl. Burroughs] a auzit cântecul unei păsări.

S-a oprit și a ascultat! Cei care erau cu el nu-l auziseră. El a privit în jur. Nimeni altcineva nu-l auzise.

Îl deranja faptul că toată lumea avea să rateze ceva atât de frumos.

A scos o monedă din buzunar și a aruncat-o în aer. Aceasta a lovit pavajul cu un sunet metalic, nu mai puternic decât cântecul păsării. Toată lumea s-a întors; ei au auzit sunetul monedei!

Este dificil să distingi dintre toate sunetele traficului urban cântecul unei păsări. Dar îl poți auzi. Îl poți auzi clar dacă te antrenezi să-l asculți”.

Învățăturile președintelui Packer despre Duhul Sfânt au fost oferite în anul 1979, o perioadă în care viața era mult mai liniștită și zgomotul lumii era mult mai redus decât este acum.

Președintele Nelson ne-a învățat: „Dacă acordați mai multă atenție rețelelor de socializare decât șoaptelor Spiritului, atunci vă expuneți unui pericol din punct de vedere spiritual”.

Președintele Faust a spus: „Dacă vrem să dăm ascultare glasului Spiritului, și noi trebuie să ne deschidem urechile, să ne întoarcem ochiul credinței către sursa glasului și să privim neclintiți către cer”.

Acest glas al Spiritului ajunge atât la intelectul nostru, cât și la sentimentele noastre. „Eu îți voi spune ție, în inima și în mintea ta, prin Duhul Sfânt, care va veni asupra ta și care va trăi în inima ta.” (Doctrină și legăminte 8:2.) Ascultați-vă conștiința – revelația începe adesea acolo.

Rugați-vă cu inima plină de credință

Răspunsurile și impresiile nu pot fi forțate. Ne rugăm și așteptăm cu inima plină de credință. Unele răspunsuri nu vor veni în această viață, dar celor neprihăniți, Domnul le va trimite întotdeauna pacea Sa (vedeți Ioan 14:27). Răspunsurile vin, adesea, când ne rugăm pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru. Uneori, ele vin „rând după rând, precept după precept” (Doctrină și legăminte 98:12).

Glasul cerului poate veni la noi în momente neașteptate și în locuri neașteptate, dar cele mai notabile ocazii le găsim în spații liniștite și locuri sacre. În liniștea rugăciunilor și cugetărilor mele de dimineața devreme, găsesc binecuvântări neobișnuite. Cititul zilnic, personal, neîntrerupt din scripturi, chiar dacă uneori este o rutină, alteori aduce cu sine glasul Spiritului în inima noastră asemenea unui foc.

Uneori, impresiile provin în mod concret din ceea ce citim, iar alteori, ceea ce cugetăm aduce un răspuns pentru o îngrijorare foarte diferită. Să ne amintim cuvintele vârstnicului Robert D. Hales: „Atunci când vrem să vorbim cu Dumnezeu, ne rugăm. Iar atunci când vrem ca El să ne vorbească, cercetăm scripturile”.

În timp ce zgomotul și distragerile lumii se învolburează în jurul nostru, Domnul l-a îndrumat pe profetul Său să construiască din ce în ce mai multe temple. În aceste case sacre ale Domnului, când ne lăsăm încercările afară, dar intrăm cu rugăciunile și îngrijorările noastre, suntem învățați adevărurile eternității.

În urmă cu un an, președintele Nelson ne-a făcut următoarea promisiune remarcabilă: „Dragii mei frați și dragile mele surori, aceasta este promisiunea mea. Nimic nu vă va ajuta mai mult să vă țineți strâns de bara de fier decât preaslăvirea în templu cu regularitatea pe care v-o permit circumstanțele dumneavoastră. Nimic nu vă va proteja mai mult când vă veți confrunta cu negura și întunericul lumii. Nimic nu vă va întări mai mult mărturia despre Domnul Isus Hristos și ispășirea Sa sau ajuta mai mult să înțelegeți planul magnific al lui Dumnezeu. Nimic nu vă va alina mai mult spiritul în clipele de durere. Nimic nu va deschide cerurile mai mult. Nimic!”.

Fiecare conferință generală aduce binecuvântări din belșug. În luna aprilie care urmează, ne vom întâlni, din nou, în cadrul conferinței generale pentru a asculta glasul Domnului. Venim la conferința generală după ce ne-am rugat și ne-am pregătit. Noi, fiecare în parte, avem îngrijorări apăsătoare și întrebări sincere. Venim pentru a ne revigora credința în Salvatorul nostru, Isus Hristos, și pentru a ne întări capacitatea de a ne împotrivi ispitei. Venim pentru a fi învățați de sus. Vă promit că, pe măsură ce vă pregătiți și veniți cu pioșenie la sesiunile conferinței generale, veți simți răspunsuri la îngrijorările dumneavoastră și veți ști că „mâna cerului” este asupra dumneavoastră.

Aveți credință că Tatăl dumneavoastră Ceresc vă vorbește. El chiar vă vorbește! Permiteți credinței dumneavoastră în El și în Fiul Său Preaiubit să vă ajute să dați la o parte vălul și să primiți glasul Tatălui dumneavoastră. Depun mărturie că El este acolo și vă iubește mai mult decât pot exprima cuvintele.