Binecuvântări care răsplătesc

Slujind în Episcopatul care prezidează, am avut privilegiul de a întâlni sfinți din zilele din urmă din întreaga lume, din diferite locuri și culturi. Am fost inspirat continuu de credința și devotamentul dumneavoastră statornice față de Domnul Isus Hristos. Totuși, am fost, de asemenea, impresionat de circumstanțele diverse și, adesea, dificile cu care mulți dintre dumneavoastră vă confruntați – încercări cum ar fi boala, dizabilitatea, resursele limitate, ocaziile reduse de a vă căsători sau a obține educație, abuzul din partea altora și alte limitări sau constrângeri. Uneori, aceste încercări par să vă împiedice progresul și să vă pună la încercare eforturile sincere de a trăi pe deplin potrivit Evangheliei, făcând mai dificilă slujirea, preaslăvirea și îndeplinirea îndatoririlor sacre.

Dragii mei prieteni, dacă vă simțiți vreodată limitați sau dezavantajați de circumstanțele vieții dumneavoastră, vreau să știți aceasta: Domnul vă iubește pe fiecare în parte. El vă cunoaște circumstanțele și ușa către binecuvântările Sale rămâne larg deschisă pentru dumneavoastră, indiferent de încercările cu care vă confruntați.

Am învățat acest adevăr dintr-o experiență personală care, deși aparent nesemnificativă, a lăsat asupra mea o impresie de neuitat. La vârsta de 22 de ani, în timp ce slujeam în Forțele Aeriene Franceze, în Paris, am fost încântat să aflu că vârstnicul Neal A. Maxwell, un apostol al Domnului, avea să vorbească în cadrul unei conferințe pe Champs-Élysées. Cu toate acestea, chiar înainte de eveniment, am primit ordin să conduc un ofițer superior la aeroport exact la ora la care urma să aibă loc conferința.

Eram dezamăgit. Dar, hotărât să particip, l-am lăsat pe ofițer la destinație și m-am grăbit spre conferință. După ce am găsit un loc de parcare, am alergat pe Champs-Élysées până la locul de întâlnire și am ajuns fără suflare, cu doar cinci minute înainte de încheierea adunării. Tocmai când am intrat, l-am auzit pe vârstnicul Maxwell spunând: „Acum, vă voi da o binecuvântare apostolică”. În acea clipă, am trăit o frumoasă experiență spirituală de neuitat. Am fost copleșit de Spirit și cuvintele binecuvântării păreau să pătrundă în fiecare fibră a sufletului meu, ca și cum ar fi fost menite doar pentru mine.

Ceea ce am trăit în acea zi a fost o manifestare scurtă, dar puternică, a unui aspect alinător al planului lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Când împrejurări pe care nu le putem controla ne împiedică să ne îndeplinim dorințele neprihănite ale inimii, Domnul va compensa în moduri care ne permit să primim binecuvântările Sale promise.

Acest adevăr liniștitor se bazează pe trei principii cheie care se găsesc în Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos.

1. Dumnezeu ne iubește pe fiecare dintre noi în mod perfect. „El [ne] cheamă pe [noi] toți să [venim] la El și să [luăm] parte la bunătatea Sa.” Planul mântuirii întocmit de El garantează că tuturor, fără excepție, le va fi oferită o ocazie dreaptă de a primi, într-o zi, binecuvântările salvării și exaltării.

2. Deoarece Dumnezeu este atât drept, cât și milos și planul Său este perfect, El nu ne va face răspunzători pentru lucruri pe care nu le putem controla. Vârstnicul Neal A. Maxwell a explicat că „Dumnezeu… ia în considerare cu milă nu numai dorințele și faptele noastre, ci și gradele de dificultate pe care ni le impun circumstanțele noastre variate”.

3. Prin Isus Hristos și ispășirea Sa, putem găsi tăria de a îndura și, în cele din urmă, de a birui toate încercările vieții. După cum ne-a învățat Alma, Salvatorul a luat asupra Sa nu doar păcatele celor care se pocăiesc, ci și „durerile și bolile poporului Său” și „infirmitățile lor”. Astfel, pe lângă faptul de a ne mântui de greșelile noastre, mila și harul Domnului ne susțin în timp ce trecem prin nedreptățile, lipsurile și limitările impuse de experiența noastră din viața muritoare.

Primirea acestor binecuvântări care răsplătesc este însoțită de anumite condiții. Domnul ne cere să facem „tot posibilul” și „[să-I oferim] sufletele [noastre] întregi ca… jertfă pentru El”. Pentru aceasta este nevoie de o dorință profundă, o inimă sinceră și credincioasă și sârguința noastră deplină în ținerea poruncilor Sale și alinierea voinței noastre cu a Sa.

Când eforturile noastre sincere nu se ridică la nivelul aspirațiilor noastre din cauza circumstanțelor pe care nu le putem controla, Domnul poate, totuși, să accepte dorințele inimii noastre ca pe o ofrandă demnă. Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat: „Vom fi binecuvântați pentru dorințele neprihănite ale inimii noastre, chiar dacă unele circumstanțe exterioare au făcut să fie imposibil să îndeplinim acele dorințe”.

În timp ce profetul Joseph Smith era îngrijorat pentru fratele său Alvin, care murise fără să primească rânduielile esențiale ale Evangheliei, el a primit această revelație alinătoare: „Toți aceia care mor de acum înainte, fără să… cunoască [Evanghelia], care ar fi primit-o cu toată inima lor, vor fi moștenitorii [împărăției celestiale a lui Dumnezeu]”. Apoi, Domnul a adăugat: „Pentru că Eu, Domnul, îi voi judeca pe toți oamenii după faptele lor, potrivit dorinței inimii lor”.

Ceea ce contează pentru Domnul nu este doar dacă putem, ci dacă suntem dornici să facem tot ce putem pentru a-L urma în calitate de Salvator al nostru.

Odată, un prieten l-a alinat pe un tânăr misionar care suferea din cauza eliberării sale anticipate din cauza problemelor de sănătate, în pofida rugăciunilor sale sincere și a dorinței sale sincere de a sluji. Acest prieten a împărtășit un verset în care Domnul a declarat că, atunci când copiii Săi „merg cu toată forța” și „muncesc cu sârguință fără să se oprească” pentru a îndeplini poruncile Sale, „și dușmanii lor [care pot include circumstanțe potrivnice din viața lor] îi împiedică să realizeze acea lucrare, iată, nu [consideră] necesar să mai [ceară] acea lucrare din mâinile acelor [oameni], ci să le [accepte] ofrandele lor”.

Prietenul meu i-a depus mărturie acestui tânăr că Dumnezeu știa că el făcuse tot ce i-a stat în putință pentru a răspunde chemării de a sluji. L-a asigurat că Domnul acceptase ofranda lui și că binecuvântările promise tuturor misionarilor credincioși nu aveau să fie refuzate.

Binecuvântările care răsplătesc ale Domnului vin adesea prin bunătatea și slujirea altora care ne ajută să realizăm ceea ce nu putem face singuri. Îmi amintesc de un moment în care, locuind departe de una dintre fiicele noastre din Franța, ne-am simțit neputincioși în a o ajuta după o naștere dificilă. În aceeași săptămână, episcopia noastră din Utah a căutat ajutor pentru o mamă care tocmai născuse gemeni. Soția mea, Valérie, s-a oferit să-i ducă mâncare, rugându-se în inima ei atât pentru această nouă mamă, cât și pentru fiica noastră aflată la nevoie. Curând după aceea, am aflat că surorile din episcopia fiicei noastre din Franța se organizaseră pentru a asigura mâncare familiei ei. Dumnezeu răspunsese rugăciunilor noastre, trimițându-i pe îngerii Săi să aducă mângâiere atunci când noi n-am putut.

Când avem de-a face cu limitări și provocări, fie ca noi să recunoaștem propriile binecuvântări – darurile, resursele noastre și timpul nostru – și să le folosim pentru a sluji celor aflați la nevoie. Făcând astfel, nu doar că îi vom binecuvânta pe alții, ci vom aduce vindecare și răsplată în viețile noastre.

Unul dintre cele mai puternice moduri prin care putem contribui la binecuvântările care răsplătesc ale lui Dumnezeu este prin munca pe care o facem pentru strămoșii noștri în casa Domnului. Când înfăptuim rânduieli în numele lor, participăm activ la măreața lucrare de salvare a Domnului, folosindu-ne darurile și capacitățile pentru a oferi binecuvântări celor care nu au avut ocazia de a le primi în timpul vieții lor muritoare.

Slujirea plină de dragoste pe care o oferim în templele sfinte ne aduce aminte că harul Salvatorului are influență și după această viață. În viața care va veni, este posibil să ni se ofere noi ocazii de a realiza ceea ce nu am putea face în această viață muritoare. Vorbind surorilor care nu-și găsiseră încă un partener etern, președintele Lorenzo Snow a spus cu dragoste: „Niciun sfânt din zilele din urmă care moare după ce a trăit o viață neprihănită nu va pierde nimic pentru că nu a putut face anumite lucruri pe care nu a avut ocazia să le facă… Ei vor avea toate binecuvântările, exaltarea și gloria pe care le va avea orice bărbat sau femeie care a avut această ocazie”.

Acest mesaj de speranță și alinare este pentru noi toți, copiii lui Dumnezeu. Niciunul dintre noi nu poate scăpa de încercările și limitările vieții muritoare. La urma urmei, cu toții ne naștem cu incapacitatea inerentă de a ne salva. Totuși, avem un Salvator iubitor și „știm că, după ce am făcut tot posibilul, numai prin [harul Său] suntem salvați”.

Depun mărturie că, deși este posibil să nu putem controla multe circumstanțe din viață, niciunul dintre noi nu este prea departe de binecuvântările infinite ale Domnului. Prin sacrificiul Său ispășitor, Salvatorul va compensa fiecare incapacitate și nedreptate dacă Îi oferim sufletul nostru întreg. În numele lui Isus Hristos, amin.