Pregătirea personală pentru a-L întâlni pe Salvator

Dragii mei frați și surori, în luna octombrie a anului trecut, președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Acum este timpul în care dumneavoastră și cu mine să ne pregătim pentru a Doua Venire a Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos”. Când președintele Nelson vorbește despre a Doua Venire, o face mereu cu optimism plin de bucurie. Totuși, o fată de la Societatea Primară mi-a spus de curând că devine neliniștită ori de câte ori este menționată a Doua Venire. Ea a spus: „Mi-e teamă pentru că se vor întâmpla lucruri rele înainte ca Isus să vină din nou”.

Nu doar copiii se pot simți astfel. Cel mai bun sfat pentru ea, pentru dumneavoastră și pentru mine este să urmăm învățăturile Salvatorului. Instrucțiunile Sale nu sunt nici misterioase, nici complexe. Când le urmăm, nu trebuie să ne temem sau să fim neliniștiți.

Spre sfârșitul slujirii Sale din viața muritoare, Isus Hristos a fost întrebat când avea să vină din nou. Drept răspuns, El a propovăduit trei pilde, consemnate în Matei 25, despre cum să ne pregătim să-L întâlnim – fie la a Doua Sa Venire, fie oricând părăsim această lume. Aceste învățături sunt esențiale pentru că pregătirea personală pentru a-L întâlni se află în centrul scopului vieții.

Salvatorul a relatat, mai întâi, pilda celor zece fecioare. În această pildă, zece fecioare s-au dus la o nuntă. Cinci au adus, în mod înțelept, untdelemn pentru a-și umple candelele, iar cinci, în mod nechibzuit, nu au adus. Când a fost anunțată sosirea iminentă a mirelui, fecioarele nechibzuite au plecat să cumpere untdelemn. Când s-au întors, era prea târziu; ușa de la ospăț era închisă.

Isus a identificat trei aspecte ale pildei pentru a ne ajuta. El a explicat:

„Și, în ziua aceea, când Eu voi veni în slava Mea, se va împlini pilda pe care am spus-o cu privire la cele zece fecioare.

Pentru că, acei care sunt înțelepți, și au primit adevărul, și au primit Spiritul Sfânt pentru îndrumarea lor, și nu au fost înșelați – adevărat vă spun vouă, ei… vor suporta ziua”.

Cu alte cuvinte, nu trebuie să se teamă sau să fie neliniștiți pentru că vor supraviețui sau prospera. Ei vor învinge.

Dacă suntem înțelepți, primim adevărul acceptând Evanghelia lui Isus Hristos prin rânduielile și legămintele preoției. Apoi, ne străduim să rămânem demni de a-L avea pe Duhul Sfânt întotdeauna cu noi. Această capacitate trebuie dobândită individual și personal, picătură cu picătură. Faptele de devoțiune consecvente și personale, realizate în privat, invită Duhul Sfânt să ne îndrume.

Al treilea element pe care l-a subliniat Isus este evitarea înșelăciunii. Salvatorul ne-a avertizat:

„Băgați de seamă să nu vă înșele cineva.

Fiindcă vor veni mulți în numele Meu, și vor zice: «Eu sunt Hristosul!». Și vor înșela pe mulți”.

Salvatorul a știut că niște prefăcuți aveau să încerce să-i înșele chiar pe cei aleși și că mulți ucenici aveau să fie amăgiți. Nu trebuie nici să-i credem pe cei care pretind în mod fals că au aprobare divină, nici să ne aventurăm în deșerturi metaforice sau în camere secrete pentru a fi învățați de cei fățarnici.

Cartea lui Mormon ne învață cum îi putem deosebi pe cei înșelători de ucenici. Ucenicii promovează întotdeauna credința în Dumnezeu, faptul de a-I sluji și de a face bine. Nu vom fi înșelați când vom căuta și vom primi sfaturi de la oameni de încredere care sunt ei înșiși ucenici credincioși ai Salvatorului.

Putem, de asemenea, să evităm înșelăciunea preaslăvind cu regularitate în templu. Acest lucru ne ajută să păstrăm o perspectivă eternă și ne protejează de influențele care ne-ar putea distrage sau abate de la cărarea legămintelor.

Lecția esențială a acestei pilde a celor zece fecioare este că suntem înțelepți atunci când acceptăm Evanghelia, căutăm să-L avem pe Duhul Sfânt cu noi și evităm înșelăciunea. Cele cinci fecioare înțelepte nu au putut să le ajute pe cele fără ulei; nimeni nu poate accepta Evanghelia, să-L aibă pe Duhul Sfânt drept îndrumător și să evite înșelăciunea pentru noi. Noi trebuie să facem acestea pentru noi înșine.

Apoi, Salvatorul a relatat pilda talanților. În această pildă, un om a dat diferite sume, numiți talanți, unui număr de trei robi. Unui rob i-a dat cinci talanți, altuia i-a dat doi, și altuia i-a dat unul. Cu timpul, primii doi robi au dublat ceea ce primiseră. Dar al treilea rob pur și simplu și-a îngropat singurul talant. Celor doi robi care își dublaseră talanții, omul le-a spus: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”.

Apoi, bărbatul l-a mustrat pe robul care își îngropase talantul pentru că era „viclean și leneș”. Acestui rob i-a fost luat talantul și el a fost alungat. Totuși, dacă acest rob și-ar fi dublat talantul, el ar fi primit aceeași laudă și răsplată ca ceilalți robi.

Unul dintre mesajele acestei pilde este acela că Dumnezeu Se așteaptă să dezvoltăm capacitățile care ne-au fost date, dar El nu dorește să comparăm capacitățile noastre cu cele ale altora. Aveți în vedere această perspectivă oferită de eruditul hasidic din secolul al XVIII-lea, Zusya din Anipol. Zusya a fost un profesor renumit care a început să se teamă pe măsură ce se apropia de moarte. Ucenicii săi l-au întrebat: „Învățătorule, de ce tremuri? Ai dus o viață bună; cu siguranță Dumnezeu îți va da o mare răsplată”.

Zusya a spus: „Dacă Dumnezeu îmi spune: «Zusya, de ce nu ai fost asemenea lui Moise?». Îi voi spune: «Pentru că Tu nu mi-ai dat noblețea sufletească pe care i-ai dat-o lui Moise». Și dacă stau înaintea lui Dumnezeu și El spune: «Zusya, de ce nu ai fost asemenea lui Solomon?». Voi răspunde: «Pentru că Tu nu mi-ai dat înțelepciunea lui Solomon». Dar, iată, ce voi spune dacă voi sta înaintea Creatorului meu și El va spune: «Zusya, de ce nu ai fost Zusya? De ce nu ai fost omul care ți-am dat capacitatea să fii?». Ah, de aceea tremur”.

Într-adevăr, Dumnezeu va fi dezamăgit dacă nu ne bizuim pe meritele, mila și harul Salvatorului pentru a dezvolta capacitățile pe care le-am primit de la Dumnezeu. Cu ajutorul Său plin de dragoste, El Se așteaptă să devenim cea mai bună versiune a noastră. Faptul că putem începe viața având capacități diferite de ale altora este irelevant pentru El. Și ar trebui să fie și pentru noi.

În final, Salvatorul a relatat pilda oilor și caprelor. Când Se va întoarce în slava Sa, „toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui”.

Cei de la dreapta Sa vor deveni moștenitori în împărăția Sa iar cei de la stânga Sa nu vor primi nicio moștenire. Ceea ce-i va deosebi va fi dacă L-au hrănit când Îi era foame, I-au dat de băut când Îi era sete, L-au adăpostit când era străin, L-au îmbrăcat când era dezbrăcat și L-au vizitat când era bolnav sau întemnițat sau nu au făcut aceste lucruri.

Toată lumea va fi uimită, atât cei din dreapta, cât și cei din stânga. Ei vor întreba când I-au dat sau nu de mâncare, de băut sau îmbrăcăminte ori L-au ajutat când a fost vulnerabil. Drept răspuns, Salvatorul va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”.

Mesajul pildei este clar: când slujim altora, Îi slujim lui Dumnezeu; când nu o facem, dezamăgim. El Se așteaptă ca noi să ne folosim darurile, talentele și capacitățile pentru a binecuvânta viața copiilor Tatălui Ceresc. Impulsul divin de a sluji altora este ilustrat într-un poem scris în secolul al XIX-lea de poetul finlandez Johan Ludvig Runeberg. Frații mei și cu mine am auzit, în repetate rânduri, poemul „Fermierul Paavo” în copilăria noastră. În poem, Paavo era un fermier sărac; el trăia împreună cu soția sa și copiii săi în regiunea lacurilor din centrul Finlandei. Câțiva ani la rând, majoritatea culturilor sale au fost distruse, fie din cauza debitului scurgerii provocate de topirea zăpezilor primăvara, fie din cauza furtunilor cu grindină din timpul verii ori a înghețului timpuriu din timpul toamnei. De fiecare dată când aveau o recoltă slabă, soția fermierului se plângea: „Paavo, Paavo, bătrân nefericit, Dumnezeu ne-a abandonat”. Paavo, la rândul său, spunea cu stoicism: „Amestecă scoarță de copac în făina de secară pentru a face pâine, astfel încât copiii să nu flămânzească. Voi munci mai mult pentru a drena câmpurile mlăștinoase. Dumnezeu ne pune la încercare, dar El ne va purta de grijă”.

De fiecare dată când recoltele erau distruse, Paavo îi cerea soției lui să dubleze cantitatea de scoarță de copac pe care o amesteca în făină pentru a evita foametea. De asemenea, muncea mai mult, săpând șanțuri pentru a drena terenul și pentru a reduce afectarea câmpurilor lui de scurgerile de primăvara și înghețul timpuriu de toamna.

După ani de greutăți, Paavo a avut, în cele din urmă, o recoltă bogată. Soția lui s-a bucurat: „Paavo, Paavo, acestea sunt vremuri fericite! Este timpul să aruncăm scoarța de copac și să coacem pâine făcută numai cu secară”. Dar Paavo a luat solemn mâna soției sale și a spus: „Amestecă jumătate din făină cu scoarță, pentru că terenurile vecinului nostru au înghețat”. Paavo a sacrificat răsplata sa și a familiei sale pentru a-și ajuta vecinul devastat și nevoiaș.

Lecția din pilda despre oi și capre a Salvatorului este aceea că noi trebuie să folosim darurile care ne-au fost date – timpul, talentele și binecuvântările – pentru a sluji copiilor Tatălui Ceresc, în special celor mai vulnerabili și aflați la nevoie.

Invitația mea adresată copilei neliniștite de la Societatea Primară, pe care am menționat-o mai devreme, și fiecăruia dintre dumneavoastră, este de a-L urma pe Isus Hristos și de a vă încrede în Duhul Sfânt așa cum v-ați încrede într-un prieten drag. Bizuiți-vă pe cei care vă iubesc și care Îl iubesc pe Salvator. Căutați îndrumarea lui Dumnezeu pentru a vă dezvolta capacitățile unice și a-i ajuta pe alții, chiar și atunci când nu este ușor. Veți fi pregătiți să-L întâlniți pe Salvator și vă puteți alătura președintelui Nelson, dând dovadă de același optimism plin de bucurie. Făcând astfel, ajutați lumea să se pregătească pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos și veți fi binecuvântați cu suficientă speranță pentru a intra în odihna și bucuria Domnului, acum și în viitor.

Într-unul dintre noile noastre imnuri, cântăm:

În numele lui Isus Hristos, amin.