Doctrină şi legăminte 135

În data de 27 iunie 1844, profetul Joseph Smith şi fratele său, Hyrum, care era asistent al președintelui şi patriarhul Bisericii, au fost ucişi în Carthage, Illinois. Cvorumul celor Doisprezece Apostoli a aprobat ca un anunţ despre martiriu să fie inclus la sfârşitul ediţiei din anul 1844 a cărţii Doctrină şi legăminte, care era aproape gata de a fi publicată. Anunţul se baza pe relatările martorilor oculari, vârstnicii John Taylor şi Willard Richards, membri ai Cvorumului celor Doisprezece. Această revelaţie este consemnată în Doctrină şi legăminte 135.

Citiţi Doctrină şi legăminte 135:1. Imaginaţi-vă că sunteţi un membru al Bisericii care trăieşte în Nauvoo, Illinois, în anul 1844 şi gândiţi-vă cum v-aţi fi simţit în momentul primirii acestei veşti tragice.

Mulţi sfinţi au fost copleşiţi de durere când au aflat despre moartea lui Joseph şi Hyrum Smith. În timp ce citiți despre ultimele zile ale vieţii profetului Joseph Smith, reflectaţi la sentimentele şi mărturia voastră cu privire la el.

Joseph Smith şi sfinţii au trăit într-o pace relativă în Illinois timp de aproximativ trei ani. Totuşi, începând cu anul 1842, au început să aibă, din nou, parte de opoziţie. Disidenţii din Biserică şi oponenţii din afara Bisericii şi-au unit eforturile împotriva profetului şi a Bisericii. Unii cetăţeni din Illinois au început să se teamă şi să dispreţuiască influenţa politică a sfinţilor. Alţii au devenit invidioşi pe creşterea economică a oraşului Nauvoo şi erau critici cu privire la puterea conducerii şi miliţiei oraşului Nauvoo. Unii au început să nu-i placă pe sfinţi din cauza neînţelegerilor legate de doctrinele şi practicile mormone unice, precum căsătoria pluralistă, care fuseseră descrise în mod greşit de membrii apostaţi ai Bisericii. (Vezi Church History in the Fulness of Times Student Manual [manual al Sistemului Educațional al Bisericii, 2003], p. 263–66, 270–71.)

Până în luna iunie a anului 1844, atitudinea ostilă faţă de Biserică s-a intensificat foarte mult. Unii cetăţeni din Illinois discutau să-i alunge pe sfinţi din stat, în timp ce alţii complotau să-l omoare pe Joseph Smith. Unii dintre cei care conspirau împotriva profetului şi a Bisericii erau foşti membri ai Bisericii care deveniseră apostaţi. În data de 7 iunie 1844, William Law, care slujise în calitate de al doilea consilier în Prima Preşedinţie, şi alţi apostaţi au tipărit primul număr al unui ziar numit Nauvoo Expositor. Încercând să aţâţe oamenii împotriva profetului şi a Bisericii, aceşti bărbaţi au folosit ziarul respectiv pentru a-i defăima pe Joseph Smith şi pe alţi conducători ai Bisericii. Joseph Smith şi membrii consiliului oraşului Nauvoo şi-au dat seama că acest ziar instigator va duce la acţiuni violente ale gloatelor împotriva oraşului. Au decis că ziarul tulbura ordinea publică şi au ordonat ca tipografia Nauvoo Expositor să fie distrusă.

Atât conţinutul ziarului Nauvoo Expositor, cât şi distrugerea maşinii tipografice au dus la intensificarea ostilităţii față de mormoni. Proprietarii maşinii tipografice i-au dat în judecată pe Joseph Smith şi pe alţi conducători ai oraşului, acuzându-i de incitare la răzvrătire. Joseph Smith a fost declarat nevinovat, atât de către judecători sfinţi din zilele din urmă, cât şi de judecători care nu erau sfinţi din zilele din urmă, însă aceasta i-a înfuriat şi mai rău pe duşmanii săi. Când au început să circule informaţii conform cărora erau gloate care se adunau pentru a ataca oraşul Nauvoo, Joseph Smith, în calitate de primar, a decretat legea marţială în oraşul Nauvoo (lege militară temporară) şi, sub îndrumarea lui Thomas Ford, guvernatorul statului Illinois, Joseph a ordonat legiunii Nauvoo să apere oraşul.

Agitaţia în zonă a crescut atât de mult, încât guvernatorul Ford s-a dus la Carthage, centrul administrativ al regiunii, pentru a neutraliza o posibilă izbucnire a violenţelor. I-a scris lui Joseph Smith spunând că doar un proces al profetului şi al altor conducători în faţa unui complet de judecată, format din persoane care nu erau mormone, în Carthage, îi va mulţumi pe oameni. Guvernatorul Ford le-a promis, de asemenea, protecţie completă şi un proces cinstit, dacă veneau în mod voluntar. Joseph i-a răspuns că viaţa lui va fi în pericol în timpul călătoriei şi că nu se va duce.

În această perioadă dificilă şi după ce s-au sfătuit împreună, profetul a simţit că, dacă el şi Hyrum plecau din Nauvoo şi călătoreau spre vest, sfinţii din Nauvoo nu ar fi avut de suferit. Acţionând conform acestei inspiraţii, Joseph şi Hyrum au traversat râul Mississippi şi s-au dus în Iowa. Totuşi, unii membri ai Bisericii din Nauvoo s-au îndoit de planul profetului. Câţiva au venit la el şi l-au acuzat de laşitate spunând că îi abandona pe sfinţi lăsându-i să înfrunte singuri persecuţia. Profetul a răspuns, „Dacă viaţa mea nu are nicio valoare pentru prietenii mei, atunci nu are nici pentru mine” (în History of the Church, 6:549). După ce s-au sfătuit, Joseph şi Hyrum s-au întors în Nauvoo. În zorii zilei de 24 iunie 1844, au plecat spre Carthage.

Citiţi Doctrină şi legăminte 135:4 şi aflaţi ce profeţie a făcut Joseph Smith aproape de Carthage.

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:

   1. Cum credeţi că s-a simţit Joseph Smith părăsindu-şi membrii familiei, ştiind că nu se va mai întoarce la ei?

   2. De ce credeţi că profetul era „calm ca o dimineaţă de vară” când ştia că mergea ca „un miel la masacru”?

Profetul ştia că moartea sa urma să salveze vieţile sfinţilor.

Citiţi Doctrină şi legăminte 135:5 şi observaţi ce a citit şi marcat Hyrum înainte de a merge la Carthage.

2. Răspundeţi la următoarea întrebare în jurnalul pentru studiul scripturilor: De ce credeţi că a fost important pentru Hyrum să citească în acele momente aceste versete din cartea lui Eter (Eter 12:36-38)?

În data de 25 iunie 1844, Joseph, Hyrum, precum şi alţi conducători şi-au plătit cauţiunea până când putea avea loc un proces oficial care să judece acuzaţia de incitare la răzvrătire. Cu toate acestea, în acea seară, Joseph şi Hyrum au fost duşi la închisoarea Carthage fiind acuzaţi de trădare, lucru faţă de care Joseph şi avocaţii săi au protestat spunând că era ilegal, deoarece acea acuzaţie nu fusese menţionată mai devreme la audierea pentru eliberarea pe cauţiune, iar pentru trădare nu se putea plăti cauţiune, prin urmare au trebuit să stea în Carthage şi să rămână în pericol.

În data de 26 iunie 1844, Joseph a fost vizitat, în închisoare, de guvernatorul Ford. Guvernatorul Ford se gândea să se ducă la Nauvoo, iar Joseph l-a rugat să meargă împreună, simţind că nu era în siguranţă în Carthage. Guvernatorul Ford i-a promis că, dacă pleca din Carthage, urma să-i ia cu el pe Joseph şi Hyrum. În acea seară, profetul le-a depus mărturie paznicilor despre autenticitatea Cărţii lui Mormon şi despre restaurarea Evangheliei.

În dimineaţa zilei de 27 iunie 1844, Joseph a scris într-o scrisoare către soţia sa, Emma: „Sunt foarte resemnat cu soarta mea, ştiind că sunt neprihănit şi am făcut tot ce se putea face. Transmite dragostea mea copiilor şi tuturor prietenilor mei” (în History of the Church, 6:605). Mai târziu în acea zi, în pofida faptului că fusese avertizat despre anumite planuri de a se ataca închisoarea şi de a se omorî prizonierii, guvernatorul Ford a plecat din Carthage pentru a vorbi cetăţenilor din Nauvoo. Şi-a încălcat promisiunea şi nu i-a luat cu el pe Joseph şi pe Hyrum. Înainte de a pleca, guvernatorul Ford i-a pus pe cei din Carthage Greys – cei mai ostili dintre miliţienii din Carthage – să păzească închisoarea, iar pe ceilalţi i-a trimis acasă.

În acea după-amiază caldă şi umedă a zilei de 27 iunie, apostolii John Taylor şi Willard Richards erau cu Joseph şi Hyrum în închisoarea Carthage. O presimţire că ceva rău urma să se întâmple a pătruns în inima profetului şi a celor care erau cu el în timp ce stăteau în dormitorul temnicerului de la etajul al doilea al închisorii. Profetul l-a rugat pe John Taylor să cânte „Un biet drumeţ îndurerat” (vezi Imnuri, nr. 22). Dacă aveţi acces la acest imn (sau dacă puteţi accesa lds.org/music/text/hymns/a-poor-wayfaring-man-of-grief), ascultaţi, cântaţi sau citiţi versurile şi gândiţi-vă de ce au fost importante pentru profet în acel moment al vieţii lui.

Încercaţi să vizualizaţi aceste evenimente ca şi cum aţi fi fost cu profetul Joseph Smith în închisoarea Carthage:

Pe 27 iunie 1844, la scurt timp după ora 5:00 după-amiază, o gloată formată din aproximativ 150-200 de bărbaţi, cu feţele vopsite pentru a-şi ascunde identitatea, a înconjurat închisoarea. Paznicii nu au opus prea multă rezistenţă când mai mulţi membri ai gloatei au fugit pe scări către camera unde se aflau profetul, fratele său Hyrum şi prietenii săi.

Joseph şi ceilalţi ţineau uşa închisă pentru a împiedica gloata să o deschidă cu forţa. Cineva din gloată a tras un foc de armă prin partea de sus a uşii, nimerindu-l pe Hyrum în partea stângă a nasului. A căzut pe spate, exclamând: „Sunt un om mort!” (în History of the Church, 6:617). Ulterior, John Taylor a scris: „Nu voi uita niciodată compătimirea şi consideraţia profunde de pe chipul fratelui Joseph când s-a apropiat de Hyrum şi, aplecându-se asupra lui, a exclamat. «O, bietul şi dragul meu frate Hyrum!»” (în B. H. Roberts, The Rise and Fall of Nauvoo [1965], p. 443).

Mai devreme, în acea zi, un vizitator îi dăduse lui Joseph un revolver. Acţionând în apărarea tuturor din cameră, Joseph a fugit spre uşă şi a ajuns lângă cadrul uşii de unde a tras cu revolverul în hol. Doar trei din cele şase gloanţe au putut fi trase, rănindu-i pe trei dintre membrii gloatei. Apoi, membrii gloatei şi-au băgat armele prin uşa întredeschisă, iar John Taylor a continuat să împingă înapoi ţevile armelor cu un baston de mers.

În timp ce conflictul de la uşă se intensifica, John Taylor a încercat să scape prin fereastră. În timp ce încerca să facă aceasta, a fost împuşcat în coapsă de către cineva din zona uşii, fiind împuşcat şi de către cineva de afară. A căzut jos şi, în timp ce încerca să se bage sub patul de lângă fereastră, a mai fost lovit de alte trei gloanţe care l-au rănit grav. Între timp, Willard Richards lovea cu bastonul său ţevile armelor care pătrundeau prin uşa întredeschisă.

În acel moment, Joseph Smith s-a hotărât să încerce să scape prin fereastră, o hotărâre despre care Willard Richards a crezut că a fost luată pentru a salva viaţa lui şi pe cea a lui John Taylor. În timp ce Willard Richards continua să nu permită gloatei să treacă de uşă, profetul a mers spre fereastra deschisă şi a exclamat: „O, Doamne, Dumnezeul Meu!” (în History of the Church, 6:618). În timp ce făcea aceasta, profetul a fost lovit de gloanţe din interiorul închisorii şi din afară, căzând pe fereastră pe pământul de dedesubt. Membrii gloatei care erau în închisoare au fugit afară pentru a se asigura că Joseph era mort. Deşi niciun membru al Bisericii nu era prin preajmă, cineva a strigat: „Vin mormonii!” şi întreaga gloată a fugit. (Vezi History of the Church, 6:618, 620–21; vezi, de asemenea, Church History in the Fulness of Times Student Manual, p. 283.)

3. Citiţi Doctrină şi legăminte 135:3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi gândurile sau sentimentele pe care le aveţi după citirea acestei relatări despre martiriul lui Joseph şi Hyrum Smith.

Citiţi Doctrină şi legăminte 135:2 şi observaţi descrierea sorţii lui John Taylor şi a lui Willard Richards.

Willard Richards a avut doar urechea stângă zgâriată de un glonţ, ceea ce a împlinit profeţia pe care Joseph o făcuse cu peste un an de zile înainte, conform căreia „timpul va veni când gloanţe vor zbura în jurul lui ca grindina şi el îşi va vedea prietenii căzând la dreapta şi la stânga, dar nu va fi nicio gaură în haina lui” (în History of the Church, 6:619).

Remarcaţi expresia „pentru a pecetlui mărturia acestei cărţi şi a Cărţii lui Mormon” din Doctrină şi legăminte 135:1. În acest context, expresia „a pecetlui” înseamnă a face ca ceva să fie permanent, ca de exemplu o mărturie. Puteţi scrie această explicaţie în scripturile voastre. Puteţi, de asemenea, să remarcaţi cuvântul martiriu din versetul 1. Un martir este un om care moare ca martor al adevărului crezurilor sau cauzei sale. Cuvântul martir provine „dintr-un cuvânt din limba greacă care are înţelesul de «martor»” (Ghidul pentru scripturi, „Martir”).

Citiţi Doctrină şi legăminte 135:7 şi aflaţi care este mărturia lăsată de martiriul lui Joseph şi Hyrum Smith.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Cum poate mărturia voastră despre Evanghelia restaurată să fie influenţată de cunoaşterea faptului că Joseph şi Hyrum Smith şi-au pecetluit mărturia despre adevărul Evangheliei restaurate cu viaţa lor?

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Doctrină şi legăminte 135 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: