Doctrină și legăminte 19:1-22

În luna iunie a anului 1829, Joseph Smith l-a angajat pe tipograful Egbert B. Grandin să tipărească 5.000 de exemplare ale Cărții lui Mormon la prețul de 3.000 de dolari. Cu toate acestea, Grandin nu avea să înceapă tipărirea și nici chiar să cumpere formele de tipar până când plata pentru munca lui nu avea să fie garantată. În revelația consemnată în Doctrină și legăminte 19, dată, probabil, în vara anului 1829, Domnul i-a poruncit lui Martin Harris: „Dă o parte din proprietatea ta… [și] plătește datoria pe care ai contractat-o cu tipograful” (D&L 19:34-35). Folosind o parte din ferma sa pentru cauțiune, Martin Harris a garantat, personal, costul tipăririi pentru cazul în care vânzările Cărții lui Mormon nu acopereau costul.

Președintele Joseph Fielding Smith a descris această revelație, cu învățăturile ei despre ispășire, ca fiind „una dintre marile revelații date în această dispensație; sunt puține cele de [importanță] mai mare decât aceasta” (Church History and Modern Revelation, 2 volume, [1953], 1:85).

Citiți Doctrină și legăminte 19:1-3 și căutați ce a spus Salvatorul referitor la cine este El și ce a făcut El. Marcați cuvintele sau expresiile care ne arată că Isus Hristos a împlinit voia Tatălui Său și că Isus Hristos ne va judeca după faptele noastre.

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieți modul în care cunoașterea acestor adevăruri despre Salvator l-a ajutat pe Martin Harris să simtă pace și i-a dat putere să împlinească voia Domnului.

Domnul a explicat unele adevăruri care ne pot ajuta să înțelegem mai bine sacrificiul Său ispășitor. Citiți Doctrină și legăminte 19:4 și căutați cuvintele care completează următoarea afirmație doctrinară: Fiecare persoană trebuie sau . Puteți marca această expresie în scripturile voastre.

Citiți Doctrină și legăminte 19:5. Cum a descris Salvatorul suferința celor care nu se pocăiesc și vor primi, în consecință, judecățile Sale? În ce fel cunoașterea acestui adevăr ne oferă un motiv suplimentar pentru a ne pocăi de păcatele noastre?

Parcurgeți repede Doctrină și legăminte 19:6-7 și căutați expresii care sunt uneori folosite pentru a descrie condiția celor care nu se pocăiesc. Marcați expresiile „chin fără de sfârșit” și „condamnare veșnică”. La ce vă gândiți atunci când citiți aceste două expresii?

Căutați în Doctrină și legăminte 19:8-12 informații care să vă ajute să înțelegeți de ce aceste expresii nu se referă la durata perioadei în care oamenii vor suferi pentru păcatele lor.

Ați observat că „Fără de sfârșit” este un nume pentru Dumnezeu? Aceasta înseamnă că „pedeapsă fără de sfârșit” sau „pedeapsă veșnică” este „pedeapsa lui Dumnezeu”. Ce credeți că înseamnă „pedeapsa lui Dumnezeu”?

Vârstnicul James E. Talmage, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat: „În iad există o ieșire, precum și o intrare. Iadul nu este un loc în care un judecător răzbunător trimite prizonierii să sufere și să fie pedepsiți doar pentru gloria sa; dar este un loc pregătit pentru învățarea, disciplinarea celor care n-au reușit să învețe, aici, pe pământ ce ar fi trebuit să învețe. Într-adevăr, noi citim despre pedeapsă nepieritoare, suferință fără de sfârșit, condamnare veșnică. Acestea sunt expresii amenințătoare; dar în milostenia Sa, Domnul a clarificat ce înseamnă acele cuvinte. «Pedeapsă eternă», spune El, este pedeapsa lui Dumnezeu, pentru că El este etern; și acea condiție sau stare sau posibilitate va exista totdeauna pentru păcătoșii care merită și care, într-adevăr, au nevoie de asemenea pedeapsă; dar aceasta nu înseamnă că persoana care suferă sau păcătosul trebuie să îndure și să sufere etern și încontinuu. Niciun om nu va fi ținut în iad mai mult decât este necesar ca acel om să fie gata pentru ceva mai bun. Când ajunge la acel stadiu, ușile închisorii se vor deschide și va fi bucurie printre gazdele care-i urează bun venit într-o etapă mai bună. Domnul nu Se abate câtuși de puțin de la ceea ce a spus în primele dispensații cu privire la funcționarea legii Sale și a Evangheliei Sale, dar El ne-a explicat clar bunătatea și mila Sa, pentru că este slava și lucrarea Sa să aducă nemurirea și viața veșnică a omului” (din Conference Report, apr. 1930, p. 97.)

Președintele Joseph Fielding Smith ne-a dat această explicație: „Aceeași pedeapsă urmează întotdeauna aceleiași fapte ofensatoare, potrivit legilor lui Dumnezeu, care este etern și fără de sfârșit, prin urmare este numită pedeapsă fără de sfârșit și pedeapsă veșnică, deoarece este pedeapsa pe care Dumnezeu a stabilit-o potrivit legii neschimbătoare. Un om poate avea o condamnare veșnică și, când a plătit pedeapsa pentru păcatul lui, el este iertat, dar pedeapsa rămâne și așteaptă următorul vinovat și așa mai departe pentru totdeauna” (Doctrines of Salvation, compilație realizată de Bruce R. McConkie, 3 vol. [1954-56], 2:228). Bruce R. McConkie, 3 volume [1954-1956], 2:228).

Președintele J. Reuben Clark, din Prima Președinție, ne-a oferit o explicație suplimentară învățându-ne despre natura adevărată a lui Dumnezeu. În timp ce citiți explicația sa, gândiți-vă la modul în care înțelegerea naturii lui Dumnezeu ne ajută să înțelegem pedeapsa lui Dumnezeu.

„Nu pot subscrie la doctrina modernă care spune că Dumnezeu nu pedepsește, deoarece nu pot arunca toate scripturile care există pentru a ajunge la acea concluzie, [dar] am sentimentul că atunci când Domnul vine să ne dea răsplata… și pedeapsa noastră… El ne va da cea mai mică pedeapsă posibilă pe care legea o cere pentru încălcarea noastră. Eu cred că El va include în dreptatea Sa toată dragostea infinită, binecuvântarea, mila, bunătatea și înțelegerea pe care le are

Iar, pe de altă parte, sunt încredințat că, atunci când va fi vorba de răsplătirea comportamentului nostru bun, El ne va da cât de mult se poate da, având în vedere păcatul pe care l-am comis” („As Ye Sow… ”, Brigham Young University Speeches of the Year [3 mai 1955], p. 6-7).

Salvatorul dorește ca viețile noastre să fie binecuvântate și îmbunătățite prin sacrificiul Său ispășitor. Citiți Doctrină și legăminte 19:13-17 și completați următoarea afirmație: Cei care aleg să nu se pocăiască vor .

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a amintit că avem de făcut o alegere: „Vom ajunge fie să alegem modul de a trăi al lui Hristos, fie modul Său de a suferi! Este fie «să sufere la fel ca Mine» (D&L 19:16-17), fie să biruie «după cum și Eu am biruit» (Apocalipsa 3:21)” („Overcome… Even As I Also Overcame”, Ensign, mai 1987, p. 72).

Meditați asupra alegerilor voastre. Vă conduc ele spre o viață mai asemănătoare cu cea a lui Hristos sau vă conduc spre un viitor al suferințelor pentru păcatele voastre?

Cele mai multe relatări despre suferințele lui Hristos sunt prezentate mai mult de alții decât de El Însuși (vezi Matei 26:36-39; Luca 22:39-44). Doctrină și legăminte19 conține relatarea personală a Salvatorului despre suferințele Sale.

2. Citiți Doctrină și legăminte 19:15, 18-19 și răspundeți la următoarele întrebări în jurnalul pentru studiul scripturilor:

   1. Cum a descris Salvatorul suferința prin care a trecut în Ghetsimani?

   2. Cum vă simțiți gândindu-vă că Salvatorul a îndurat pedeapsa pentru păcatele voastre?

   3. În ce fel cunoașterea suferințelor Salvatorului l-a încurajat pe Martin Harris să se pocăiască de păcatele lui, după cum l-a instruit Domnul să o facă în această revelație?

3. Citiți Doctrină și legăminte 19:20 și, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la întrebările următoare:

   1. De ce credeți că retragerea Spiritului va duce la suferință?

   2. De ce este necesar să ne amintim de perioadele în care a trebuit să suferim consecințele păcatelor noastre?

Gândiți-vă la momentele în care ați suferit din cauza păcatelor voastre și ați simțit nevoia de vă pocăi. În timp ce vă gândiți la acele timpuri, amintiți-vă când ați simțit tovărășia Spiritului și când ați simțit retragerea Spiritului. Ce ați făcut pentru a vă bucura din nou de însoțirea Spiritului?

4. Folosiți Doctrină și legăminte 19:13-16, 20 pentru a răspunde în jurnalul pentru studiul scripturilor la întrebarea următoare: În ce mod porunca Domnului de a ne pocăi este o dovadă a dragostei Sale pentru noi?

Pe parcursul săptămânii următoare, împărtășiți mărturia voastră unui membru al familiei sau unui prieten despre una dintre doctrinele sau unul dintre principiile învățate în timp ce ați studiat Doctrină și legăminte 19:1-22. Gândiți-vă să vă oferiți voluntar să împărtășiți experiența voastră învățătorului vostru data viitoare când îl întâlniți.

Începeți să memorați Doctrină și legăminte 19:16-19 scriind fragmentul care conține scriptura de bază, cuvânt cu cuvânt, pe o bucată de hârtie. Folosind această hârtie, citiți fragmentul, cu glas tare, de câteva ori. Apoi, acoperiți (sau ștergeți) cuvinte sau expresii de pe hârtia voastră. Continuați să recitați fragmentul care conține scriptura de bază, recitând din memorie porțiunile acoperite. Repetați procesul până când simțiți că puteți recita fragmentul în întregime.

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieți cât de mult puteți din ce ați memorat din acest fragment care conține o scriptură de bază.

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele:

   Am studiat Doctrină și legăminte 19:1-22 și am încheiat această lecție în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri și cunoștințe pe care aș dori să le împărtășesc învățătorului meu: