Doctrină și legăminte 121:1-10; 122

Doctrină și legăminte 121-123 cuprinde fragmente selectate dintr-o scrisoare a profetului Joseph Smith adresată Bisericii la data de 20 martie 1839. Joseph Smith a dictat scrisoarea în timp ce el și câțiva tovarăși erau încarcerați în închisoarea Liberty. În scrisoare, Joseph a inclus unele dintre rugăciunile sale pentru sfinții care sufereau din cauza acțiunilor dușmanilor lor. A inclus, de asemenea, răspunsuri pe care le primise la acele rugăciuni. (Vezi History of the Church, 3:289-305.) Veți studia Doctrină și legăminte 121-123 în cele patru lecții zilnice din această săptămână.

Imaginați-vă că o prietenă trece printr-o experiență grea. Prietena vă spune că nu înțelege de ce are parte de asemenea încercări și se simte ca și cum ar fi părăsită de Dumnezeu. Ce i-ați spune prietenei voastre?

Ce ați face dacă voi ați fi cei care ați avea parte de încercări?

Pe măsură ce studiați rugăciunea profetului Joseph Smith rostită în închisoarea Liberty și sfatul pe care Domnul i l-a dat, căutați doctrine și principii care vă pot ajuta să îndurați cu credință încercări și greutăți.

În ziua de 31 octombrie 1838, George Hinkle, membru al Bisericii și colonel în miliția statului Missouri, l-a trădat pe Joseph Smith. Hinkle i-a spus lui Joseph că oamenii care îi atacaseră pe sfinți în Far West, Missouri, doreau să se întâlnească pentru a rezolva în mod pașnic neînțelegerile. Când Joseph și alți conducători ai Bisericii au ajuns la întâlnire, miliția i-a luat cu forța ca prizonieri de război. Pe parcursul lunii următoare, Joseph Smith și însoțitorii săi au fost abuzați și insultați în timp ce dușmanii lor i-au ținut în câteva închisori răspândite de-a lungul regiunii și i-au adus în fața a numeroși judecători.

În timp ce profetul Joseph Smith, vârstnicul Parley P. Pratt și alți conducători ai Bisericii erau reținuți în mod nedrept într-o închisoare în Richmond, Missouri, ei au auzit gardienii închisorii cum descriau, folosind un limbaj vulgar, fapte oribile de jaf, viol și crimă comise împotriva sfinților din zilele din urmă. Descriind această experiență, vârstnicul Pratt a scris:

„Într-una dintre acele nopți obositoare am stat întinși, ca și cum am fi dormit, până când miezul nopţii a trecut, iar urechile și inimile noastre au fost rănite ascultând ore în șir remarcile obscene, înjurăturile îngrozitoare, blasfemiile groaznice și limbajul vulgar al paznicilor noștri…

Am ascultat până când dezgustul, șocul și groaza au devenit atât de mari și spiritul justiției pline de indignare m-a copleșit într-atât încât cu greu m-am putut abține să nu mă ridic în picioare și să nu mustru gărzile; dar nu i-am spus nimic lui Joseph… deși eram întins lângă el și știam că el era treaz. Brusc, el a sărit în picioare și a vorbit cu glas de tunet sau ca al leului care rage, rostind, atât cât îmi pot aminti de bine, următoarele cuvinte:

«LINIȘTE, diavoli ai abisului infernal. În numele lui Isus Hristos, vă cert și vă poruncesc să tăceți; nu voi mai suporta niciun alt minut un astfel de limbaj. Încetați o astfel de discuție sau voi, ori eu vom muri ÎN ACEASTĂ CLIPĂ!»

El a încetat să vorbească. A stat drept cu o teribilă maiestuozitate. În lanțuri și fără vreo armă; calm, netulburat și demn ca un înger, a privit gărzile care erau cuprinse de frică, ai căror genunchi tremurau și care, îngrămădindu-se într-un colț sau târându-se la picioarele lui, îi implorau iertarea și au rămas tăcute până la schimbarea gărzilor.

Am văzut miniștri de justiție, îmbrăcați în robe de magistrat… în timp ce viața era pe muchie de cuțit, în sălile de judecată din Anglia; am fost martor când un congres dădea o lege către națiuni, în ședință solemnă; am încercat să-mi imaginez regi, la curtea regală, tronuri și coroane; și împărați adunați pentru a decide soarta regatelor; dar demnitate și măreție am văzut doar o dată, în timp ce acestea stăteau în lanțuri, la miezul nopții, într-o temniță dintr-un sat necunoscut din Missouri” (Autobiography of Parley P. Pratt, redactată de Parley P. Pratt jr. [1938], p. 210-211).

În data de 30 noiembrie, în timp ce așteptau încă să fie judecați pe baza unor acuzații false, fără un proces drept, Joseph Smith și alți conducători ai Bisericii au fost duși la o închisoare în Liberty, Missouri. (Vezi History of the Church, 3:188-189, 215.)

Pe parcursul următoarelor patru luni, profetul, fratele său Hyrum, Alexander McRae, Lyman Wight și Caleb Baldwin au fost ținuți în temnița de jos a închisorii Liberty, în timpul unei ierni geroase. O vreme, Sidney Rigdon a fost alături de ei, dar a fost eliberat la începutul lunii februarie. Podeaua temniței măsura aproximativ 4,3 pe 4,3 metri. Înălțimea tavanului era de 1,8-2 metri. Două ferestre mici, cu gratii, ofereau foarte puțină lumină și, prin ele, oamenii de afară batjocoreau și insultau prizonierii. Prizonierii dormeau pe paie murdare, pe podea și, o perioadă, Joseph nu a avut o pătură. Mâncarea era otrăvită uneori și, alteori, era atât de dezgustătoare încât nu puteau să o mănânce decât dacă aveau o foame teribilă. Rar primeau permisiunea de a avea vizitatori și erau extrem de îndurerați când auzeau despre suferințele sfinților care erau alungați din Missouri în mijlocul iernii.

Scrisoarea din care au fost extrase versetele 121-123 din Doctrină și legăminte a inclus unele dintre rugăciunile lui Joseph Smith către Domnul. Dacă ați fi într-o situație asemănătoare cu cea în care s-a aflat profetul, pentru ce v-ați ruga?

Citiți Doctrină și legăminte 121:1-6 și observați pentru ce s-a rugat profetul, inclusiv întrebările pe care le-a adresat. Puteți marca expresiile care au o însemnătate deosebită pentru voi. (Pe măsură ce citiți versetele 1 şi 4, poate fi util de știut că un cort este o clădire sau o altă construcție care oferă adăpost.)

Răspunsul Domnului la rugăciunea lui Joseph Smith este consemnat în Doctrină și legăminte 121:7-46 și 122:1-9. Citiți Doctrină și legăminte 121:7-9, căutând adevăruri care aveau să-i ajute pe Joseph și pe colegii săi în perioada petrecută în închisoarea Liberty.

1. Pe măsură ce studiați Doctrină și legăminte 121:7-9, completați următoarele în jurnalul pentru studiul scripturilor:

   1. Scrieți cel puțin două adevăruri găsite în aceste versete. Explicați modul în care aceste principii sau doctrine ar fi putut să-l ajute pe Joseph și pe tovarășii săi.

   2. Răspundeți la următoarea întrebare: Care credeți că este diferența dintre a îndura o încercare și a îndura bine o încercare? Domnul a spus că adversitățile și suferințele „vor fi numai pentru un scurt timp” (D&L 121:7). Ce credeți că înseamnă acest lucru? Cum poate această perspectivă să ne ajute să îndurăm bine încercările noastre?

   3. În două sau trei propoziții, scrieți despre cineva pe care-l cunoașteți și care reprezintă un exemplu în ceea ce privește faptul de a îndura bine o încercare.

2. Gândiți-vă la situația descrisă la începutul lecției – o prietenă care suferă și crede că Dumnezeu a abandonat-o. Scrieți o scrisoare de sprijin acestei prietene, folosind adevărurile identificate în Doctrină și legăminte 121:7-9. Explicați cum pot să o ajute aceste adevăruri. Puteți cita în scrisoare o parte din versetul 9 sau întregul verset.

Cugetați la puterea pe care o primiți din cunoașterea faptului că, atunci când Îl chemăm pe Domnul în perioade de durere și necaz, putem primi pacea Sa și, dacă îndurăm bine încercările în viața muritoare, Dumnezeu ne va binecuvânta acum și în eternități.

În Doctrină și legăminte 122, citim despre alte sfaturi și alinări primite de Joseph Smith de la Domnul. Citiți Doctrină și legăminte 122:1-4 și căutați binecuvântări promise de Domnul lui Joseph. Cum credeți că aceste promisiuni l-au ajutat pe profet pe parcursul acestei perioade dificile?

Citiți Doctrină și legăminte 122:5-7 și căutați un principiu pe care Domnul l-a împărtășit lui Joseph Smith despre motivul pentru care avem parte de necazuri. Puteți să marcați cuvintele și expresiile care sunt importante pentru voi.

Ce putem învăța din aceste versete despre unul dintre motivele pentru care avem parte de necazuri? Completați următoarea frază: Necazurile ne pot da și vor fi pentru .

Vârstnicul Joseph B. Wirthlin, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat modul în care necazurile ne pot oferi experiență și pot fi pentru binele nostru.

„Când adversitatea vine în viața voastră puteți să vă simțiți singurul afectat. Dați din cap și vă întrebați: «De ce eu?»

Dar cadranul de pe roata suferinței ne indică, în final, pe fiecare dintre noi. Într-un moment sau altul, fiecare trebuie să treacă prin durere. Nimeni nu este scutit…

Să înveți să înduri perioadele de dezamăgire, de suferință și de supărări face parte din lucrurile practice pe care le învățăm de la viață. Aceste experiențe, în timp ce sunt greu de suportat uneori, sunt exact felurile de experiențe care cresc înțelegerea noastră, clădesc caracterul nostru și dezvoltă compasiunea noastră față de alții” („Orice s-ar întâmpla, să iubești”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 27).

Vârstnicul Orson F. Whitney, membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat, de asemenea, că suferințele pot fi pentru binele nostru: „Nicio durere pe care o suferim, nicio încercare pe care o trăim nu este în van. Ea ajută la educarea noastră, la dezvoltarea calităților precum răbdarea, credința, curajul și umilința. Toate suferințele noastre și tot ceea ce îndurăm, în special atunci când îndurăm cu răbdare, ne clădesc caracterul, ne purifică inima, ne măresc sufletul și ne fac mai blânzi și mai caritabili, mai demni de a fi numiți copiii lui Dumnezeu… și prin tristețe și suferință, prin trudă și încercări, dobândim educația pe care am venit să o obținem aici” (în Spencer W.Kimball, Faith Precedes the Miracle [1972], p. 98).

Profetul Joseph Smith a avut parte de multe alte suferințe după cele îndurate în închisoarea Liberty. Președintele Brigham Young a spus: „Joseph nu ar fi putut să fie desăvârșit dacă nu ar fi fost persecutat, chiar dacă ar fi trăit o mie de ani. Dacă ar fi trăit o mie de ani și ar fi condus acești oameni, predicând Evanghelia fără a suferi nicio persecuție, el nu ar fi fost așa desăvârșit cum a fost la vârsta de treizeci și opt de ani” (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], p. 264).

3. Descrieți în jurnalul pentru studiul scripturilor o experiență grea care a fost spre binele vostru.

Ați auzit vreodată oameni care spun că nimeni nu înțelege încercările prin care trece? Citiți Doctrină și legăminte 122:8 și căutați ce ar putea spune Domnul ca răspuns la această afirmație. Pentru a înțelege mai bine expresia „a coborât sub toate acestea”, citiți 2 Nefi 9:20-21; Alma 7:11 și Doctrină și legăminte 88:5-6. Puteți să scrieți următoarea doctrină lângă Doctrină și legăminte 122:8: Salvatorul a îndurat durerile și suferințele tuturor oamenilor.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarele întrebări:

   1. Cum credeți că această doctrină ar fi putut să îi ajute pe profetul Joseph Smith și pe tovarășii săi în închisoarea Liberty?

   2. Cum vă poate ajuta această doctrină în timpul încercărilor voastre?

Vârstnicul Wirthlin ne-a învăţat:

„Deoarece Isus Hristos a suferit foarte mult, El înțelege suferințele noastre. El înțelege durerea noastră. Noi trecem prin lucruri grele, astfel încât și noi să putem dezvolta compasiunea și înțelegerea față de alții.

Amintiți-vă cuvintele înălțătoare ale Salvatorului adresate profetului Joseph Smith când acesta a suferit împreună cu tovarășii săi în întunericul sufocant al închisorii Liberty:

«Fiul Meu, pacea să fie în sufletul tău; adversitățile și suferințele tale vor fi numai pentru un scurt timp;

și, după aceea, dacă înduri bine, Dumnezeu te va exalta în cer; tu îi vei birui pe toți dușmanii tăi» (D&L 121:7-8).

Având acea perspectivă eternă, Joseph a fost alinat de aceste cuvinte și la fel putem fi și noi” („Orice s-ar întâmpla, să iubești”, p. 27-28).

Citiți Doctrină și legăminte 122:9 și gândiți-vă cum descrie acest verset viața și slujirea profetului Joseph Smith.

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeți la următoarea întrebare: Cum pot cuvintele Domnului din Doctrină și legăminte 122:9 să vă întărească în timpul experiențelor dificile?

La scurt timp după ce această scrisoare a fost scrisă, Domnul le-a oferit o cale lui Joseph Smith și tovarășilor săi de a se reuni cu sfinții din Illinois. Dumnezeu a fost alături de slujitorul Său Joseph Smith pe tot parcursul vieții acestuia. Mai târziu, cu un an și jumătate înainte să fie martirizat, Joseph Smith a declarat: „Dumnezeul Atotputernic este scutul meu; ce poate face omul dacă Dumnezeu este prietenul meu?” (din History of the Church, 5:259). Dacă rămânem credincioși în timpul suferințelor noastre, Dumnezeu va fi, de asemenea, cu noi, să ne întărească și să ne sprijine mereu.

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârșitul temelor pentru astăzi, scrieți următoarele:

   Am studiat Doctrină și legăminte 121:1-10; 122:1-9 și am încheiat această lecție la (data).

   Alte întrebări, gânduri și cunoștințe pe care aș dori să le împărtășesc învățătorului meu: