Dragostea și grija Salvatorului pentru fiecare în parte

Isus a venit la nefiți ca ființă înviată, după ce a fost alături de Tatăl. El a venit să-i aline pe oameni. El i-a invitat cu dragoste:

„Ridicați-vă și veniți către Mine ca să puteți să puneți mâna în coasta Mea și ca să puteți să simțiți urmele cuielor în mâinile Mele și în picioarele Mele, pentru ca să știți că Eu sunt Dumnezeul lui Israel și Dumnezeul întregului pământ; și că Eu am fost ucis pentru păcatele lumii…

și au făcut aceasta ducându-se unul câte unul până când ei s-au dus cu toții și au văzut cu ochii lor și au simțit cu mâinile lor și au știut cu siguranță și au depus mărturie că El era Acela despre care s-a scris de către profeți că va veni” (3 Nefi 11:14-15; subliniere adăugată).

Mai târziu, Salvatorul i-a invitat să-i aducă pe toți cei bolnavi, răniți sau „în suferință de orice fel… iar El i-a vindecat pe aceștia, pe fiecare dintre ei, cum au fost aduși unul câte unul la El” (3 Nefi 17:7, 9; subliniere adăugată). Apoi, El „i-a luat pe pruncii lor, unul câte unul, și i-a binecuvântat și S-a rugat Tatălui pentru ei” (3 Nefi 17:21; subliniere adăugată).

Să-ți imaginezi că 2.500 de oameni au fost acolo ne îndeamnă, cu adevărat, la umilință (vedeți 3 Nefi 17:25). Fiind născut și crescut în Africa, mi-L imaginez adesea pe Salvator stând în picioare în soarele strălucitor, așteptând să vindece, să aline și să arate dragoste tuturor celor care vin la El. În calitate de ucenici ai Săi, ni s-a cerut să-i păstorim pe cei din jurul nostru așa cum o face El – unul câte unul.

Președinția Societății de Alinare sau cea a cvorumului vârstnicilor din episcopia sau ramura dumneavoastră, cu aprobarea episcopului sau a președintelui de ramură, v-a desemnat persoane și familii pe care să le păstoriți. Pe unele dintre ele s-ar putea ca abia să le cunoașteți. S-ar putea să vă simțiți neliniștiți să-i vizitați, sunați sau chiar să le trimiteți mesaje text. S-ar putea să vă îngrijorați că nu vă vor dori în casa lor. Dar conducătorii dumneavoastră s-au gândit, cu ajutorul rugăciunii, la ce ar putea însemna această însărcinare pentru dumneavoastră și la binecuvântările pe care vi le poate aduce dumneavoastră și familiilor pe care le păstoriți. Deci, mergeți înainte cu credință.

În urmă cu mai mulți ani, m-am dus cu un președinte de țăruș din sud-estul Statelor Unite să vizităm mai multe familii înainte de o conferință de țăruș. Când am ajuns la una dintre case, un bărbat îmbrăcat în haine ponosite s-a apropiat de noi.

„Ce vreți?”, a strigat. „Nu vreau să vină oameni la mine acasă!”

M-am îngrijorat când comportamentul bărbatului a devenit amenințător. Am vrut să-l iau pe președintele de țăruș și să fug înapoi la mașină! Dar președintele de țăruș era calm. „Ne pare rău”, a spus el. „Am crezut că episcopul dumneavoastră v-a spus că venim.”

În timp ce vorbeau, am simțit Spiritul atât de puternic! Mi-am adunat curajul, m-am apropiat de acel bărbat și i-am spus: „Dragă frate, președintele Thomas S. Monson [dânsul era profetul la acea vreme] mi-a dat însărcinarea de a veni aici. Suntem aici pentru a vă vedea. Vă aduc dragostea profetului”.

M-am uitat în ochii bărbatului și am observat că lăcrimau. El a început să ne împărtășească încercările lui. Soția lui suferea de depresie. El tocmai își pierduse slujba. Nu avea hrană pentru a-și hrăni copiii. Președintele de țăruș l-a asigurat pe bărbat că Biserica avea să-i ajute pe el și pe familia lui. Am avut o vizită frumoasă.

Câteva săptămâni mai târziu, i-am cerut președintelui de țăruș noutăți despre situația acelui bărbat. Mi-a spus că episcopul acestui frate și consiliul episcopiei îl ajutau și că el și soția sa, care nu era membră a Bisericii, au început să aibă discuții cu misionarii.

Păstorirea începe prin a-i ajuta pe alții cu credință și dragoste. Pe măsură ce mergem înainte cu credință, încrezându-ne în Domnul, putem căuta revelație de la El cu privire la intențiile și scopurile Sale pentru interacțiunile noastre cu fiecare dintre copiii Săi. El ne va ajuta să știm ce să spunem și să facem și ne va îndruma cum să „[purtăm] greutățile unul altuia, pentru ca ele să fie ușoare”, cum „să [jelim] împreună cu cei care jelesc… și [să-i mângâiem] pe aceia care au nevoie să fie mângâiați” (Mosia 18:8-9). Pe măsură ce facem acest lucru, vom ajunge să știm cât de mult iubește Salvatorul cu adevărat pe fiecare în parte.

Și astăzi țin legătura cu John și Jean Newbold. De-a lungul tuturor acestor ani, simt bucurie datorită dragostei pe care mi-au oferit-o. Și au simțit bucurie văzându-mă progresând în Evanghelie. Aceasta se poate întâmpla când păstorim – noi și cei pe care îi păstorim devenim mai apropiați unul de altul și mai legați de Salvator.

Salvatorul ne-a învățat că „valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu…

Și dacă va fi ca voi să lucrați toate zilele propovăduind pocăința către acest popor și veți aduce chiar numai un suflet la Mine, ce mare va fi bucuria voastră cu el în împărăția Tatălui Meu!” (Doctrină și legăminte 18:10, 15; subliniere adăugată).

Dacă păstorirea nu a fost o prioritate pentru dumneavoastră, președintele Russell M. Nelson ne-a învățat că „noi toți putem să facem mai bine și să fim mai buni decât am făcut și am fost vreodată”. Vă invit să vă schimbați și să începeți o nouă practică. Vă promit că, pe măsură ce vă implicați în păstorire, veți găsi soluții la încercările cu care vă confruntați în prezent.

Promisiunea Salvatorului este reală: „Pentru că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga” (Matei 16:25).

Cu ajutorul Salvatorului, puteți deveni genul de frate sau soră care păstorește de care El are nevoie să fiți pentru a aduce o schimbare în viața copiilor Tatălui Ceresc – a fiecăruia pentru că toți sunt prețioși.