Rolul legămintelor și a păstoririi în slujba Domnului

Când vârstnicul Uchtdorf a vizitat România în anul 2016, pe atunci al doilea consilier în Prima Președinție, în una dintre adunări a spus ceva care mi-a rămas întipărit în minte, ceva care poate părea un paradox, și anume că „lucrarea Domnului nu este niciodată gata, în același timp lucrarea Domnului este tot timpul gata”.

Ceea ce a sugerat prin aceasta este faptul că tot timpul vor fi lucruri de făcut în lucrarea Domnului, însă nu putem să le facem pe toate și trebuie să prioritizăm.

Astfel, indiferent de mărimea organizației și numărul și devotamentul „lucrătorilor”, vor fi lucruri esențiale asupra cărora să ne concentrăm. Fiecare avem același timp la dispoziție, dar felul în care utilizăm acest timp în slujba Domnului poate propulsa lucrarea Domnului de adunare a lui Israel.

Rolul Bisericii este să aducă oamenii la Hristos, iar de la profeții și apostolii moderni învățăm că modul în care cineva se poate apropia de Dumnezeu și crea o legătură puternică cu Hristos este prin participarea la rânduieli și a face și a ține legăminte sacre. De altfel, prin aceste legăminte sacre esențiale salvării și exaltării, ne este promisă viața eternă alături de Tatăl Ceresc și Isus Hristos și o familie eternă. Așadar, dacă este să ne concentrăm pe ce este esențial, atunci haideți să ne concentrăm pe aceste legăminte sacre cu Dumnezeu atât pentru noi, cât și pe a-i ajuta pe cei din jurul nostru să facă la fel. Cu alte cuvinte, slujirea noastră în lucrarea Domnului constă în a face și a ține legăminte sacre, și de a-i ajuta pe alții să facă și să țină legăminte sacre cu Dumnezeu.

Cum îi ajutăm pe alții să intre și să rămână pe cărarea legămintelor? Păstorindu-i. Vârstnicul Renlund, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a afirmat: „Sarcina Salvatorului este să vindece. Sarcina noastră este să iubim – să iubim și să păstorim în așa fel, încât alții să fie atrași către Isus Hristos”.

Cum ar arăta congregațiile noastre dacă fiecare ar păstori celor din jur într-un mod în care aceștia să fie atrași către Isus Hristos, într-un mod în care aceștia ar vrea să vină la Salvator și să facă, să reînnoiască și să țină legăminte sacre cu Dumnezeu?

Dacă este să începem având sfârșitul în minte, cred că este bine să avem mereu templul în vedere. În templu, în casa Domnului, avem privilegiul să participăm la rânduielile necesare exaltării, atât pentru noi, cât și pentru strămoșii noștri.

Președintele Nelson, președintele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, a oferit o promisiune remarcabilă celor care preaslăvesc în templu: „Dragii mei frați și dragile mele surori, aceasta este promisiunea mea. Nimic nu vă va ajuta mai mult să vă țineți strâns de bara de fier decât preaslăvirea în templu cu regularitatea pe care v-o permit circumstanțele dumneavoastră. Nimic nu vă va proteja mai mult când vă veți confrunta cu negura și întunericul lumii. Nimic nu vă va întări mai mult mărturia despre Domnul Isus Hristos și ispășirea Sa sau ajuta mai mult să înțelegeți planul magnific al lui Dumnezeu. Nimic nu vă va alina mai mult spiritul în clipele de durere. Nimic nu va deschide cerurile mai mult. Nimic!”

Depun mărturie că, participând la rânduielile preoției și legămintele asociate acestora, natura noastră se schimbă și devenim mai asemănători lui Isus Hristos. Mărturisesc că, păstorindu-i pe alții cu dragoste și empatie, noi devenim mai caritabili și simțim dragostea pură a lui Dumnezeu atât pentru noi, cât și pentru cei pe care îi păstorim. Știu că Isus Hristos trăiește, avem Biserica Sa restaurată astăzi pe pământ și că, prin El, putem fi fericiți acum și putem spera la viața eternă după această viață. În numele lui Isus Hristos, amin.