Ucenici pe viață ai lui Isus Hristos

Sunt foarte recunoscător să fiu alături de dumneavoastră. Doresc să le mulțumesc lui Gaye (Strathearn) pentru acea rugăciune de deschidere plină de blândețe; surorii Ellen Amatangelo, care, ca întotdeauna, a cântat atât de frumos la pian; fratelui Kevin Oviatt pentru că ne-a ajutat cu muzica și cu acest cor minunat. Vă mulțumesc și dumneavoastră, tuturor, pentru participare!

Am auzit vorbindu-se despre interpreți și despre traducerea în diferite limbi, așa că nu pot să nu vă spun o scurtă întâmplare haioasă pe care o puteți omite la retransmisii pentru că este greu de tradus. Eram în Tempe, Arizona, în urmă cu mai mulți ani, iar sesiunile acelei conferințe, o conferință de țăruș, erau traduse în limba spaniolă de un interpret care se afla într-o altă încăpere și care, bănuiesc, folosea niște căști. Însă el mi-a lăsat un bilețel la pupitru. L-am văzut, când m-am ridicat. Pe el scria: „Vă rog să vorbiți rar. Ceea ce spuneți se traduce”. Nu a funcționat. Așadar, va trebui să mă ascultați în această seară.

Permiteți-mi să încep exprimând recunoștința Primei Președinții și a Cvorumului celor Doisprezece Apostoli – de fapt, a întregii Biserici – pentru munca pe care o faceți cu ai noștri cursanți din întreaga lume. Sunteți în prima linie a așezării și apărării temeliei acestei Biserici, împărăția lui Dumnezeu pe pământ, pentru viitor. Vă mulțumim pentru devotamentul dumneavoastră! Cred cu tărie că eforturile dumneavoastră produc o schimbare remarcabilă în bine.

Conducerea Bisericii a subliniat importanța faptului de a ajuta persoanele să devină ucenici pe viață ai lui Isus Hristos. Subliniem aceasta, de exemplu, în modul în care instruim conducătorii misiunilor și conducătorii locali ai tinerilor noștri băieți și tinerelor noastre fete din întreaga Biserică. Accentuăm acest lucru în subiectele pe care le cerem autorităților generale să le abordeze în timp ce călătoresc dintr-un loc în altul – și oficianților generali.

Evident, a-i ajuta pe oameni să devină ucenici pe viață ai Salvatorului este, de asemenea, esențial pentru noi în cadrul Sistemului Educațional al Bisericii. În resursa SEB „Strengthening Religious Education”, suntem învățați:

„Scopul educației religioase este de a preda Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos din scripturi și de la profeții din zilele noastre într-un mod care ne ajută cursanții:

1. să-și dezvolte credința în Tatăl Ceresc și în «marele [Său] plan» și mărturia despre El și despre acesta;

2. să devină ucenici pe viață ai lui Isus Hristos, care fac legăminte și le țin… [și]

3. să-și întărească aptitudinea de a găsi răspunsuri, de a rezolva îndoieli, de a răspunde cu credință și de a avea un motiv pentru speranța din ei indiferent de încercările cu care s-ar putea confrunta”¹.

Similar, în Obiectivul Seminarelor și Institutelor de Religie se afirmă: „Scopul nostru este de a ajuta tinerii și tinerii adulți să-și mărească a lor convertire la Isus Hristos și la Evanghelia Sa restaurată, să fie demni de binecuvântările din templu, să se pregătească ei înșiși și să-i pregătească pe membrii familiei lor și pe alții pentru viața eternă alături de Tatăl din Cer”.

Ucenicia pe tot parcursul vieții este un aspect esențial al doctrinei lui Hristos. Doctrina lui Hristos exprimă modul în care venim la Hristos și primim darul constând în harul Său ispășitor. Ne exercităm libertatea de a alege să avem credință în El, să ne pocăim, să fim botezați și să-L primim pe Duhul sfânt. Dar, pentru ca ispășirea lui Hristos să-și producă efectul complet, transformator în noi este necesar ca noi să continuăm pe această cărare a legămintelor – cărarea uceniciei – până la sfârșitul vieții noastre muritoare. Nefi a spus: „Și eu am auzit un glas de la Tatăl, zicând: Da, cuvintele Iubitului Meu sunt adevărate și demne de încredere. Cel care îndură până la sfârșit, acela va fi salvat. Și acum, frații mei preaiubiți, știu prin aceasta că, dacă omul nu va îndura până la sfârșit, urmând exemplul Fiului Dumnezeului cel Viu, el nu va putea fi salvat”².

Președintele Nelson ne-a învățat: „Adevărații ucenici ai lui Isus Hristos sunt dornici să fie aparte, să vorbească dând dovadă de curaj și să fie diferiți față de oamenii din lume. Ei sunt neînfricați, devotați și curajoși”³. Cum se realizează acest tip de ucenicie? Ce înseamnă aceasta pentru noi, în calitate de învățători de religie? Și cum putem preda mai eficient într-un mod în care tinerii și tinerii adulți ai noștri să devină ucenici pe viață ai lui Isus Hristos?

În această seară, voi începe analizând modul în care exercitarea libertății personale de a alege întărește convertirea și conduce la ucenicie pe tot parcursul vieții. Apoi, voi adresa invitația de a ne gândi la cum ar trebui aceste idei să aibă efect asupra modului în care predăm, în calitate de învățători de religie, concentrându-ne asupra modului în care Salvatorul Însuși i-a învățat pe ucenicii Săi. Apoi, voi încheia cu comentarii despre modul în care faptul de a oferi cursanților mai multe ocazii de a-și asuma responsabilitatea pentru propria învățare îi va ajuta, de asemenea, să răspundă rugăminții președintelui Nelson de a prelua controlul asupra mărturiei lor.

Deci, mai întâi, rolul libertății de a alege în ucenicie. Unul dintre cele mai importante daruri pe care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi este libertatea morală de a alege. Această putere, acest privilegiu – și responsabilitate – de a acționa pentru noi înșine este esențială în vederea faptului de a ne îndeplini întregul potențial în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Este vitală pentru progresul nostru pe cărarea legămintelor. Așa cum știți, planul lui Dumnezeu nu a fost să facă El totul în locul nostru, ci să asigure o structură care să ne permită să facem propriile alegeri pentru a progresa individual. Libertatea de a alege a fost cheia progresului nostru în calitate de spirite în trecut și este cheia pentru ceea ce putem deveni potrivit planului fericirii întocmit de Dumnezeu acum și în eternitate.

Dușmanul știe aceasta și caută să ne compromită libertatea de a alege. În Moise, citim:

„De aceea, pentru că Satana s-a revoltat împotriva Mea și a căutat să distrugă libertatea de a alege a omului, pe care Eu, Domnul… i-o dădusem și, de asemenea, pentru că voia să-i dau propria Mea putere; prin puterea Singurului Meu Născut, am făcut ca el să fie alungat;

Și el a devenit Satana, da, chiar diavolul tuturor minciunilor, pentru a-i înșela și a-i orbi pe oameni și pentru a-i înrobi după voința lui, chiar pe toți aceia care nu vor asculta glasul Meu”⁴.

Războiul din cer poate fi văzut, în mare parte, ca o luptă pentru păstrarea libertății de a alege a omului. Iar această bătălie continuă în această sferă a lumii muritoare. Satana ataca libertatea de a alege pe cel puțin două fronturi. Pe de o parte, el inspiră doctrine și mișcări politice care reduc responsabilitatea personală sau care folosesc constrângerea și coerciția. Domnul afirmă, de exemplu, că motivul principal pentru care El a făcut să fie stabilită și menținută Constituția Statelor Unite este: „Pentru drepturile și apărarea tuturor făpturilor… pentru ca fiecare om să poată acționa potrivit doctrinei și a principiilor… potrivit libertății morale de a alege, pe care i-am dat-o, pentru ca fiecare om să poată fi răspunzător pentru propriile păcate în ziua judecății”⁵. Apoi, El citează un exemplu deosebit de grav de încălcare a libertății de a alege, declarând: „De aceea, nu este drept ca un om să fie înrobit de un altul”⁶. Planul lui Lucifer a fost întotdeauna o formă sau alta de înrobire.

Celălalt obiectiv al asaltului dușmanului împotriva libertății de a alege are o însemnătate deosebită pentru noi, în calitate de învățători. Așa cum reiese din versetul tocmai citat, „tatăl tuturor minciunilor”, acționează „pentru a-i înșela și a-i orbi pe oameni”⁷. Libertatea de a alege devine lipsită de sens dacă nu știm ce este adevărat și ce nu este și, astfel, nu putem face alegeri fundamentate și inteligente. Antidotul pentru înșelăciune este adevărul. Salvatorul a declarat: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi”⁸. Cred că El vrea să spună liberi de robia păcatului și a greșelii, dar, de asemenea, liberi să ne exercităm libertatea de a alege având înțelegere – liberi și capabili să facem alegeri înțelepte. Aici intervenim noi în calitate de învățători ai cuvântului lui Dumnezeu. Satana poate avea putere doar în măsura în care cineva nu „[ascultă] de glasul [Domnului]”. Dumnezeu Și-a trimis Fiul, El fiind „calea, adevărul și viața”⁹. El ne oferă profeți pentru a ne învăța și a ne îndruma către adevăr. Ele ne-a dat darul Duhului Sfânt pentru a confirma acel adevăr, iar rolul nostru este să ajutăm cursanții să audă adevărul și să aleagă să-l îmbrățișeze.

Însă libertatea de a alege, în contextul educației religioase, necesită un pas înainte dincolo de transmiterea adevărurilor Evangheliei. Este esențial să predăm într-un mod care invită cursanții să-și exercite libertatea de a alege în cadrul procesului de învățare. Dorim să-i ajutăm să devină participanți activi în cadrul acestui proces și să își asume responsabilitatea de a învăța. Activarea libertății de a alege a cursanților de a-și asuma responsabilitatea de a învăța are implicații asupra dezvoltării unei credințe trainice, unei mărturii trainice. Făcând astfel, ei pot deveni ucenici activi pe viață ai lui Isus Hristos. Voi spune mai multe despre aceasta mai târziu, dar permiteți-mi să adaug un comentariu aici referitor la legăminte.

Faptul de a alege singuri este unul dintre motivele pentru care președintele Nelson s-a concentrat atât de mult asupra legămintelor. Când alegem să facem legăminte și să le ținem, facem alegeri personale unice de a-L urma pe Salvatorul nostru. Președintele Nelson a explicat:

„În timpul acestei vieți, putem să alegem legile cărora suntem dornici să ne supunem – cele ale împărăției celestiale, terestriale sau telestiale – și, prin urmare, în care împărăție de glorie vom trăi pentru totdeauna. Fiecare alegere neprihănită pe care o faceți aici vă va aduce mari beneficii acum. Dar alegerile neprihănite din viața muritoare vor aduce beneficii de neimaginat în eternitate. Dacă alegeți să faceți legăminte cu Dumnezeu și sunteți credincioși acelor legăminte, aveți promisiunea de a avea «mai multă slavă asupra capetelor [voastre], în vecii vecilor»”¹⁰.

Așadar, asumarea responsabilității pentru alegeri ne întărește convingerea personală. Când nu acționăm pentru noi înșine, putem descoperi fără să vrem cum credinței noastre îi lipsește profunzimea necesară pentru a birui întrebările și încercările vieții și pentru a fi ucenici pe viață ai lui Isus Hristos. Domnul a spus:

„Pentru că, acei care sunt înțelepți, și au primit adevărul, și au primit Spiritul Sfânt pentru îndrumarea lor, și nu au fost înșelați – adevărat vă spun vouă, ei nu vor fi doborâți și aruncați în foc, ci vor suporta ziua”¹¹.

Acest rol fundamental pe care libertatea de a alege îl are în dezvoltarea noastră personală are implicații asupra modului în care predăm în calitate de învățători de religie. Îi rugăm pe conducătorii de misiuni să-și amintească acest lucru pe măsură ce oferă misionarilor ocazii de a conduce și îndruma munca misionară. Îi rugăm pe conducătorii tinerilor să ofere tinerilor ocazii de a „[purta jugul]” conducerii alături de mentorii lor adulți. Și, pe dumneavoastră, învățătorii noștri de religie, vă rugăm să predați în moduri care invită implicarea personală și asumarea învățării. În fiecare dintre aceste împrejurări, progresul real are loc cel mai eficient atunci când tinerilor li se oferă ocazii de a acționa, nu doar de a se acționa asupra lor.

Îmi amintesc cu plăcere de perioada în care am fost învățător la seminar la o clasă de dimineața devreme. Am învățat din experiență că este o chemare la care, cu siguranță, ar trebui să râvnești. Doi dintre acei ani în care am fost învățător la seminar au fost în perioada în care eram student la facultatea de drept. Dorindu-mi ca ai mei cursanți să trăiască o experiență în care să vadă cum este să ai curajul de a trăi având credință, l-am invitat pe unul dintre colegii mei, care nu era membru al Bisericii, dar era un om credincios, să vină să le vorbească celor din clasa mea într-o dimineață. Prietenul meu Richard avea probleme grave cu vederea care necesitau tratamente periodice, dureroase, care includeau, dacă vă puteți imagina, scoaterea globilor oculari din orbite pentru proceduri medicale. Frecventarea facultății de drept implica multă lectură, dar el nu putea vedea suficient de bine pentru a citi. Astfel, el a angajat câțiva studenți care să-i citească în fiecare zi, după orele de curs. În pofida acestor încercări mari, el era blând și apreciat de colegii săi. Am fost cu toții inspirați de exemplul său.

Așadar, Richard și-a împărtășit povestea în clasa mea de seminar, inclusiv credința în Dumnezeu și cum a simțit că Dumnezeu i-a răspuns la rugăciuni. Cursanții au avut ocazia să-l vadă și să-l audă de aproape și să-i adreseze întrebări. Acest lucru le-a deschis ochii către puterea credinței în viața reală și ce ar putea însemna aceasta în viața lor. În același timp, experiența respectivă i-a deschis ochii lui Richard, la figurat, în legătură cu bunătatea prețioșilor mei cursanți de la seminar. (Un mod în care el a fost impresionat, a fost acela de a vedea adolescenți la un curs la ora șase dimineața.)

Acum, să ne gândim cum a predat Salvatorul. Isus nu le-a spus, pur și simplu, ucenicilor Săi ce trebuiau să facă, nici nu a făcut totul pentru ei. El a predat în moduri care le-au cerut să gândească, să ia parte, să discute și să pună în practică învățăturile Sale. Datorită acestui lucru, când Salvatorul nu a mai fost fizic cu ucenicii Săi, ei au fost mai pregătiți să-L primească pe Duhul Sfânt și să fie conduși de El în a acționa ei înșiși.¹² În Să predăm în modul Salvatorului, citim: „A fost, cu siguranță, impresionant să-L vadă pe Salvator mergând pe apă. Dar acest lucru nu a fost suficient pentru Petru. El a dorit să facă ceea ce a făcut Salvatorul, să fie acolo unde era El și să trăiască și el aceeași experiență”¹³. Desigur, aceasta a însemnat, de asemenea, că Petru avea să facă greșeli, dar Salvatorul i-a oferit, în mod repetat, lui Petru – și ne oferă și nouă, tuturor – ocazii de a acționa și de a fi întărit prin eforturile sale, inclusiv prin eșecurile sale.¹⁴

Pentru a crea aceste tipuri de experiențe de învățare pentru ucenicii Săi, Salvatorul a găsit moduri de a-i ajuta să-și asume responsabilitatea de a învăța. Să ne gândim doar la trei moduri în care Salvatorul i-a implicat pe ucenicii Săi: 1) folosind pilde, 2) adresând întrebări inspirate și 3) adresând invitații personale.

Folosirea de pilde. Câte un comentariu despre fiecare dintre acestea. Primul, pildele. Gândiți-vă la folosirea pildelor de către Hristos. În loc să vină, mereu, direct cu o explicație sau o declarație directă, Salvatorul i-a invitat adesea pe ucenicii Săi să cerceteze înțelesul mai profund al celor pe care El le propovăduia. Acest lucru a necesitat efort din partea lor. Mă pot gândi la moduri în care înțelegerea mea despre supunere a fost întărită studiind pilda semănătorului.¹⁵ Am înțeles mai bine iertarea studiind despre fiul risipitor.¹⁶ Dorința mea de a simți și de a da dovadă de caritate față de toți a crescut prin pilda bunului samaritean.¹⁷

În mod asemănător, am devenit un ucenic și un conducător mai bun pe măsură ce am cugetat asupra administrării așa cum a fost discutată în pilda talanților.¹⁸ Unul dintre lucrurile care mi-au venit în minte în timp ce cugetam asupra acestei pilde a fost acela că primii doi robi– cel care primise cinci talanți și cel care primise doi – care și-au înmulțit fiecare talanții, au primit aceeași laudă și aceeași răsplată, chiar dacă numărul talanților lor era diferit. Vă amintiți că primul, cel cu cinci talanți, și-a dublat totalul la zece, iar al doilea, cel care a început cu doi, a înapoiat patru. Dar ambii au primit același răspuns de la stăpânul lor: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”¹⁹. Eu înțeleg că aceasta înseamnă că nu trebuie să ajungem toți la același nivel și să progresăm în același interval de timp pentru a avea parte de binecuvântarea Domnului și, în cele din urmă, de darul reprezentat de viața eternă. Trebuie doar să fim sârguincioși în ceea ce privește darurile, capacitățile și ocaziile pe care le avem. Cred că până și robul care avea un singur talant, dacă ar fi muncit și ar fi slujit pentru a câștiga un al doilea talant, în loc să și-l ascundă, ar fi primit, de asemenea, aceeași răsplată dată celor doi frați ai săi. Îi învăț pe conducători și pe alții că, dacă fac doar ceea ce pot, Domnul le va amplifica și le va răsplăti eforturile și, la timpul potrivit, ei vor primi plenitudinea binecuvântărilor Sale.

Adresarea de întrebări inspirate. În ceea ce privește adresarea de întrebări inspirate, Salvatorul a predat, de asemenea, în acest mod. De exemplu, când El i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine ziceți că sunt?”, în mod clar, El știa răspunsul cu mai multă claritate și profunzime decât ucenicii Săi, dar i-a oferit lui Petru ocazia de a cugeta și, apoi, de a răspunde el însuși la întrebare. Cred că exprimarea verbală a lui Petru a ajutat la întărirea propriei mărturii când el a declarat: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu”²⁰. După învierea Sa, Salvatorul i-a adresat lui Petru o întrebare diferită, de trei ori: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu?”. De fiecare dată, Petru i-a răspuns: „Da, Doamne… știi că Te iubesc”. De data aceasta, întrebarea I-a permis Salvatorului să-l învețe pe Petru răspunzând de fiecare dată: „Paște oile Mele”.²¹

Adresarea de invitații. În cele din urmă, adresarea de invitații. Au existat momente, alte momente, în care Salvatorul a răspuns întrebării pe care El a adresat-o, dar în moduri care au servit drept invitație. Vorbind ucenicilor Săi din emisfera vestică, Salvatorul a întrebat: „Ce fel de oameni trebuie să fiți voi?”. Și, apoi, El Însuși a răspuns: „Adevărat vă spun Eu vouă, tot așa cum sunt Eu”²². Ne putem gândi la alte invitații importante din partea Salvatorului. Să ne gândim, de exemplu, la invitația Sa fundamentală: „Vino și urmează-Mă”. Uneori, invitațiile Sale au fost însoțite de promisiuni – și încă sunt însoțite de promisiuni. De exemplu, în Doctrină și legăminte, Domnul ne invită: „Apropiați-vă de Mine și am să Mă apropii de voi; căutați-Mă cu toată sârguința și Mă veți găsi; cereți și veți primi; bateți și vi se va deschide”²³. În toate invitațiile Sale, Salvatorul oferă ucenicilor Săi ocazii de a acționa, de a gândi și de a-și asuma răspunderea pentru propria învățare și propriul progres.

La începutul acestui an, vârstnicul Clark Gilbert i-a invitat pe învățătorii noștri de la seminar și institut să găsească moduri concrete de a oferi cursanților ocazii de a acționa și a-și asuma responsabilitatea pentru propria învățare. Dânsul le-a luat direct din secțiunea intitulată „Invitați cursanții să învețe cu sârguință” din Să predăm în modul Salvatorului.²⁴ Mi se pare important faptul că titlul acestei secțiuni se concentrează mai degrabă asupra învățării decât asupra predării. Pentru mine, acesta este un memento despre faptul că învățătorii eficienți invită cursanții să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare. Când predăm într-un mod care invită doar la ascultare și ignoră implicarea activă din partea cursantului, riscăm să le semnalăm cursanților că prețuim predarea noastră mai presus de învățarea lor.

În Să predăm în modul Salvatorului, ni se aduce aminte că faptul de a invita cursanții să învețe cu sârguință necesită din partea noastră să-i ajutăm să devină responsabili de propriul proces de învățare. Sunt mai multe moduri în care se poate întâmpla acest lucru, dar permiteți-mi să subliniez trei din acea resursă privind predarea.

• În primul rând, putem crea experiențe de învățare în care „[invităm cursanții] să se pregătească să învețe”. Acest lucru se poate întâmpla prin intermediul desemnărilor de citit, date din timp, întrebărilor pentru studiu și invitațiilor personale.

• În al doilea rând, trebuie să „[încurajăm cursanții] să împărtășească adevărurile pe care le învață”. Există atât de multe moduri de a face acest lucru și fiecare dintre dumneavoastră va găsi abordări personalizate care funcționează pentru dumneavoastră și cursanții dumneavoastră. Când eram la facultatea de drept, am învățat adesea prin ceea ce se numea metoda socratică, în care profesorii ajutau studenții să analizeze un caz juridic cerând membrilor clasei să se implice în proces printr-o serie de întrebări bine gândite. Trebuia să venim la curs pregătiți să ne exprimăm cunoștințele și să-i ascultăm pe ceilalți. Am văzut învățători de la institut care oferă cursanților ocazii de a împărtăși ceea ce învață prin intermediul unor discuții bine structurate la lecție, iar acest lucru necesită instructori bine pregătiți care implică, de asemenea, cursanți bine pregătiți într-un spirit de cercetare și dialog. Știu că aceasta se întâmplă mereu în clasele dumneavoastră. Toți cursanții sunt bine pregătiți. Toți învățătorii sunt bine pregătiți. Dar aceasta este invitația.

• În al treilea rând, trebuie să „[invităm cursanții] să trăiască [în acord cu ceea ce] învață”²⁵. Trebuie să căutăm întotdeauna moduri de a invita cursanții să pună în practică în viața lor ceea ce învață. Acest lucru se poate realiza prin invitații personale, exerciții de cugetare și o serie de alte eforturi pentru a ajuta cursanții să se schimbe și să devină ceva mai mult în Hristos.

Aceste eforturi de a pregăti, și de a împărtăși, și de a pune în practică necesită gândire și, uneori, pot necesita mai multă muncă din partea instructorului. Acest lucru poate fi valabil mai ales în eforturile dumneavoastră de a ajuta cursanții să împărtășească și să se învețe unii pe alții. Acest lucru nu înseamnă că nu există perioade concrete în care vorbim direct și unilateral, mai ales atunci când subliniem un mesaj cheie sau stabilim un principiu fundamental. Întâlnirea din această seară este un astfel de exemplu de stabilire a unui mesaj fundamental. Dar, apoi, acest mesaj trebuie să fie urmat de ocazii mai dese pentru noi toți de a ne implica în procesul de învățare împărtășind ceea ce învățăm, punând în practică acea învățare și făcând-o parte a propriei predări.

Sper că v-ați dat seama de pregătirea pe care v-am rugat să o faceți înainte de această seară prin intermediul întrebărilor pentru studiu și materialelor de citit care au fost împărtășite din timp. Mâine și în săptămânile următoare, vă vom invita să discutați cu colegii și colaboratorii dumneavoastră despre ceea ce învățați despre predarea în modul Salvatorului. Vă vom ruga, de asemenea, să identificați aspecte în care vă puteți întări modul de predare, ținând cont de mesajul din această seară și de alte resurse privind predarea care vor fi împărtășite mâine.

Permiteți-mi să mă opresc aici și să prezint o altă resursă privind predarea care merită studiată, deși a fost scrisă pentru un public diferit. Mă refer la capitolul 10 din manualul pentru misionari, Predicați Evanghelia Mea. Acest capitol este intitulat „Propovăduiește pentru a clădi credința în Isus Hristos”. Propovăduirea misionarilor este, desigur, modul suprem de a ajuta oamenii să se implice și să-și transforme viața exercitându-și libertatea morală de a alege. Obiectivul este convertirea prin influența Duhului Sfânt și harul lui Hristos, care conduce la ucenicie pe tot parcursul vieții. Despre aceasta este vorba, desigur, și în Sistemul Educațional al Bisericii! Și, astfel, vă spun că puteți dobândi cunoștințe suplimentare atât din această sursă, cât și din Să predăm în modul Salvatorului. Desigur, există o suprapunere considerabilă între cele două manuale, dar citirea unui text care poate exprima un principiu sau o idee puțin diferit poate aduce uneori o perspectivă nouă sau o înțelegere mai profundă. Unele dintre întrebările adresate în capitolul 10 din Predicați Evanghelia Mea sunt: „Cum pot propovădui prin Spirit?”, „Cum pot propovădui din scripturi?”, „Cum ar trebui să-mi împărtășesc mărturia când propovăduiesc?”, „Cum pot planifica și adapta ceea ce propovăduiesc pentru a împlini nevoile oamenilor?” și „Cum pot să adresez întrebări mai bune și să fiu un ascultător mai bun?”. Doresc să știți că nu sunt plătit pentru această recomandare.

În final, despre ajutorarea cursanților să preia controlul asupra propriei mărturii. Faptul de a invita cursanții să învețe cu sârguință este fundamental în ceea ce privește ajutarea oamenilor să devină ucenici pe viață ai lui Isus Hristos, deoarece ajută cursanții să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare, așa cum am spus. Unul dintre modurile în care președintele Nelson a încurajat această asumare a răspunderii privind progresul personal se găsește în invitația sa către tinerii adulți de a prelua controlul asupra mărturiei lor. În cadrul adunării de devoțiune pentru tinerii adulți din întreaga lume, din anul 2022, președintele Nelson a declarat:

„Vă implor să preluați controlul asupra mărturiei voastre. Lucrați pentru a o obține. Asumați-vă responsabilitatea. Îngrijiți-vă de ea. Hrăniți-o, astfel încât să crească. Hrăniți-o cu adevăr. Nu o pângăriți cu filosofiile false ale bărbaților și femeilor necredincioși ca, apoi, să vă întrebați de ce mărturia voastră este în declin. Implicați-vă în rugăciune zilnică, sinceră și umilă. Hrăniți-vă din cuvintele profeților din vechime și ale profeților din zilele noastre. Rugați-L pe Domnul să vă învețe cum să-L ascultați mai bine. Petreceți mai mult timp în templu și înfăptuind munca de întocmire a istoriei familiei… Pe măsură ce faceți din mărturia voastră cea mai mare prioritate, fiți atenți la miracolele care vor avea loc în viața voastră”²⁶.

Președintele Nelson a repetat această rugăminte întregii Biserici în cuvântarea sa din cadrul Conferinței Generale din luna octombrie a anului 2022, intitulată „Biruiți lumea și găsiți odihnă”.²⁷

Când le-a vorbit tinerilor adulți, președintele Nelson a adresat o serie de întrebări: „Doriți să simțiți pace în legătură cu îngrijorări care vă afectează în prezent? Doriți să-L cunoașteți mai bine pe Isus Hristos? Doriți să învățați cum poate puterea Sa divină să vă vindece rănile și slăbiciunile? Doriți să simțiți puterea dulce și liniștitoare a ispășirii lui Isus Hristos lucrând în viața voastră? Faptul de a căuta să răspundeți la aceste întrebări va necesita efort – mult efort”²⁸. Dânsul validează îngrijorările cursanților spunând: „Dacă aveți întrebări – și sper că aveți – căutați răspunsuri cu dorința arzătoare de a crede. Învățați tot ce puteți despre Evanghelie și asigurați-vă că vă îndreptați către surse pline de adevăr pentru îndrumare”.

Pentru mine, aceasta este ceea ce înseamnă să invităm cursanții să învețe cu sârguință și aceasta este ceea ce va trebui să facem pentru a ne invita cursanții să preia controlul asupra mărturiei lor. Acea asumare a învățării trebuie să fie susținută prin modurile în care ne structurăm instruirea, astfel încât cursanții să aibă ocazii să se implice cu profunzimea și rigoarea necesare pentru a dezvolta o ucenicie adevărată. Cugetați din nou asupra invitației profetului: „Lucrați pentru aceasta. Asumați-vă responsabilitatea. Îngrijiți-vă de ea. Hrăniți-o, astfel încât să crească”. Invită clasele noastre acest tip de implicare individuală pentru a favoriza mărturia și ucenicia? Există moduri prin care fiecare dintre noi poate invita – își poate îmbunătăți eforturile de a invita cursanții să învețe cu sârguință?

În această seară, am început recapitulând scopurile educației religioase în cadrul Bisericii, inclusiv nevoie de a ne ajuta cursanții:

1. „să-și dezvolte credința în Tatăl Ceresc și în «marele [Său] plan» și mărturia despre El și despre acesta;

2. să devină ucenici pe viață ai lui Isus Hristos, care fac legăminte și le țin… [și]

3. să-și dezvolte o capacitatea mai mare de a găsi răspunsuri, de a înlătura îndoieli, de a răspunde cu credință și de a găsi un motiv pentru a avea speranță indiferent de încercările cu care s-ar putea confrunta”²⁹.

Când ajutăm cursanții să-și exercite libertatea de a alege, convertirea lor va deveni mai puternică în moduri care vor conduce la ucenicie pe tot parcursul vieții. În luna octombrie a anului trecut, președintele Nelson a declarat: „Acum este timpul în care trebuie să facem din ucenicia noastră cea mai mare prioritate”³⁰. Dânsul a adăugat: „Nu este nici prea devreme, nici prea târziu ca dumneavoastră să deveniți ucenici devotați ai lui Isus Hristos”³¹. Fie ca noi să acționăm acum cu sârguință, până nu este prea târziu! „Acum este timpul”, așa cum a spus dânsul. Sunt din ce în ce mai mișcat de avertizarea fratelui meu Pavel, avertizarea sa către vârstnicii din Efes:

„Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt [supraveghetori], ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.

Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma;

și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”³².

Cursanții pentru care suntem, în cuvintele lui Pavel, „supraveghetori” sunt nespus de prețioși, câștigați cu însuși sângele Salvatorului. Noi avem responsabilitatea de a oferi un exemplu de credință și de a-i hrăni și întări împotriva „[lupilor] răpitori” pe care-i pot întâlni în afara Bisericii și chiar în cadrul Bisericii – în cuvintele lui Pavel, din „mijlocul” nostru – care spun neadevăruri și caută să-i facă propriii lor ucenici, nu ucenici ai Învățătorului. Trebuie să-i ajutăm să învețe adevărul, să folosească libertatea de a alege în mod înțelept și, mai presus de toate, despre dragostea profundă și statornică a Tatălui și a Fiului.

Depun mărturie despre Preaiubitul nostru Tată Ceresc care este plin de dragoste și despre planul mântuirii întocmit de El. Depun mărturie despre realitatea vie a Singurului Său Fiu Născut, Isus, Mântuitorul înviat, care stă la dreapta Tatălui, unde Și-a primit drepturile de milă față de copiii oamenilor.³³ Împreună cu Mormon, declar că sunt un ucenic al lui Isus Hristos³⁴ și caut să fiu ucenicul lui Hristos atâta timp cât trăiesc. Fie ca noi, fiecare în parte, să fim întăriți în propria ucenicie și în eforturile noastre de a ajuta cât mai mulți oameni să devină ucenici devotați, pe viață, ai lui Isus Hristos!

Dumnezeu să vă binecuvânteze! În numele lui Isus Hristos, amin.