Puterea este în ei

Ce mesaj minunat din partea fratelui Webb! Este o perioadă deosebită pentru Seminare și Institute. Avem noua programă de învățământ, Pregătire pentru viață. Avem inițiativa Institutul inovator. Numărul înscrierilor crește la seminar și crește la institut. Și cred că toate aceste lucruri pe care le facem ajută la clădirea claselor și cursanților noștri și fac ca experiența lor să fie remarcabilă. Sunt de acord cu fratele Webb, că, prin legăminte, avem parte de o măsură mai mare de tărie. Și, când tinerii și tinerii adulți intră, fac legăminte și își reînnoiesc legămintele, există o tărie în munca noastră care amplifică tot ce facem.

Aș dori ca azi să vorbesc puțin despre o învățare mai temeinică în clasele noastre. Ca autoritate generală, eu fac, periodic, ceea ce se numește tur de misiune, în care noi trecem în revistă progresul acelei misiuni, îi observăm pe conducătorii misiunii și evaluăm cultura și spiritul misionarilor.

Într-o astfel de vizită, am observat Consiliul de conducere a misiunii, format din misionari cu diverse roluri de conducători în întreaga misiune. Acești tineri conducători erau, toți, credincioși, dar se confruntau cu hotărârea de a implica sau nu pe unii misionari cu mai puțină experiență, în responsabilități pe care președintele de misiune le încredințase întregii misiuni. Unul dintre misionari și-a exprimat îngrijorarea că, avându-se în vedere așteptările înalte, nu se putea avea încredere în ceilalți misionari. Nu era sigur că ceilalți erau destul de capabili să înfăptuiască responsabilitatea și spunea că le lipsea maturitatea spirituală de a acționa eficient. Alții considerau că a-i implica pe misionarii cu mai puțină experiență ar fi însemnat prea multă muncă și se întrebau dacă nu ar fi mai eficient pentru cei din grupul de conducere să-și asume ei înșiși responsabilitatea.

Am zâmbit în timp ce priveam acești tineri misionari care, din perspectiva unei experiențe mai bogate în Biserică, nu aveau, cu adevărat, mult mai multă decât colegii lor care îi îngrijorau atât de mult. Apoi, am rugat grupul de conducere să reflecteze la ocazia pe care Tatăl Ceresc o dă tuturor copiilor Săi de a acționa și a crește și a primi responsabilități în ce privește Evanghelia. Este adevărat că, din perspectiva lor, păreau să existe diferențe considerabile între experiența și capacitatea lor și cele ale restului misionarilor. I-am rugat, apoi, să se gândească la cum ar arăta situația din perspectiva lui Dumnezeu când El privește în jos la noi, toți.

Diferența dintre capacitatea și dedicarea conducerii misiunii și cele ale restului misionarilor ar putea fi insesizabilă când este comparată cu înălțimea stării lui Dumnezeu care privește în jos la noi, toți. Totuși, El delegă permanent responsabilitate importantă și implică pe atât de mulți dintre noi ca episcopi, președinte ale Societății de Alinare, președinți ai cvorumului vârstnicilor și, da, conducători de zonă și conducătoare ale instruirii surorilor.

În Doctrină și legăminte, citim: „Adevărat, vă spun, oamenii trebuie să se angajeze cu sârguință într-o cauză bună, și să facă multe lucruri de bunăvoie, și să realizeze multă dreptate; pentru că ei au puterea de a acționa prin ei înșiși. Și în măsura în care oamenii fac bine, în niciun caz ei nu-și vor pierde răsplata”.

Astăzi, aș dori să vorbesc despre încrederea pe care trebuie s-o aibă învățătorii pentru a permite cursanților lor să-și folosească libertatea de a alege pentru ca învățarea și convertirea lor personală să fie mai profunde. Mă voi folosi mult de Să predăm în modul Salvatorului, secțiunea intitulată „Invitați învățarea cu sârguință”.

În Eter, capitolul 3, fratele lui Iared Îl imploră pe Domnul: „Atinge aceste pietre, o, Doamne, cu degetul Tău și pregătește-le pentru ca ele să lumineze în întuneric… pentru ca noi să avem lumină în timp ce vom traversa marea”. Am citit îndelung această istorisire și am văzut acest apel personal din partea fratelui lui Iared ca pe o inițiativă și expresie a libertății de a alege ale fratelui lui Iared. Dar, până de curând, nu am înțeles rolul pe care l-a avut Domnul în invitarea fratelui lui Iared să-și asume, în primul rând, responsabilitatea. Înainte ca acest profet al Cărții lui Mormon să identifice pietrele cu potențial de a lumina, Domnul a fost cel care l-a invitat să-și asume responsabilitatea, nu numai de a construi corăbii, ci și în ce privește soluția potențială și în descoperirea soluției pentru luminarea corăbiilor.

Înainte ca fratele lui Iared să propună soluția, Domnul a fost cel care l-a întrebat: „Ce vreți voi să pregătesc Eu pentru voi pentru ca voi să aveți lumină atunci când sunteți înghițiți în adâncurile mării?”. Am avut aceste cuvinte chiar în fața mea. Niciodată, înainte, nu le-am înțeles. Înainte ca fratele lui Iared să acționeze în modul pe care îl admirăm atât de mult, el a fost invitat să acționeze pentru a-și asuma responsabilitatea pentru soluție. Da, fratele lui Iared a avut inițiativă, dar Învățătorul Suprem a mărit ocazia și posibilitatea ca aceasta să se întâmple invitându-l să gândească, să acționeze și să găsească o soluție.

În Să predăm în modul Salvatorului, citim: „A fost, cu siguranță, impresionant să-L vadă pe Salvator mergând pe apă. Dar acest lucru nu a fost suficient pentru Petru. El a dorit să facă ceea ce a făcut Salvatorul, să fie acolo unde era El și să trăiască și el aceeași experiență”. Cu alte cuvinte, Salvatorul i-a invitat pe ucenicii Săi să învețe cu sârguință și tot astfel ne invită pe noi, toți.

Astăzi, cuvintele mele vor avea la bază cele trei moduri, subliniate în Să predăm în modul Salvatorului, prin care putem invita la învățare cu sârguință. Primul, „invitați [cursanții] să se pregătească să învețe”. Al doilea, „încurajați [cursanții] să împărtășească adevărurile pe care le învață”. Și, al treilea, „invitați [cursanții] să trăiască potrivit [celor] pe care le învață”.

Sper ca, pe măsură ce vorbesc despre aceste acțiuni de a invita la învățare cu sârguință, să putem face două lucruri. Primul, sper să putem să-i vedem pe cursanții noștri așa cum îi vede Dumnezeu, să înțelegem că puterea există în ei și că, din perspectiva lui Dumnezeu, suntem toți capabili să învățăm când ni se dau ocazii egale de a acționa și a ne folosi libertatea de a alege. Al doilea, sper că veți reflecta la moduri în care să invitați la învățare cu sârguință, gândindu-vă la aspectele în care puteți aduce îmbunătățiri. Și mă rog ca Spiritul să ajute la punerea în lumină a acelor ocazii în predarea dumneavoastră.

În Predicați Evanghelia Mea, citim: „Este important să înveți de la un învățător bun, dar este, de asemenea, important să ai experiențe de învățare pline de însemnătate ca urmare a propriului studiu din scripturi”. Unul dintre modurile în care îi invităm pe cursanții noștri să se pregătească să învețe este să-i invităm să studieze din scripturi. Trebuie să-i invităm pe cursanți să depindă mai puțin de clasă în ce privește edificarea personală și să învețe să dezvolte, prin scripturi, o relație directă și personală cu Domnul. Pe lângă invitația generală de a participa la seminar sau institut, noi invităm pe fiecare cursant al nostru să citească scripturile și alte mesaje profetice. Eficiența acestui fapt este mai mare când are loc înainte de discuția în clasă, pentru că pregătirea aprofundează ceea ce se învață și înalță discuțiile față în față sau online.

Există multe moduri de a-i ajuta pe cursanți să se pregătească să învețe. Un mod de a face aceasta este de a încheia fiecare lecție amintindu-le ce au de citit pentru lecția următoare. Când sunt într-o clasă, fac aceasta, deseori, scriind pe tablă, în colțul din dreapta sus, ceea ce au de citit și referindu-mă la aceasta la sfârșitul lecției. Desigur, când lecția se desfășoară online, afișarea acestui lucru se poate programa ca parte a cursului însuși. Alte modalități de a invita la studiul scripturilor înainte de lecție ar putea include trimiterea unui e-mail sau mesaj text cursanților înainte de discuții cu clasa. De asemenea, puteți încuraja studiul scripturilor marcând pregătirea făcută de cursanți prin a ruga pe cineva să împărtășească ceva ce a învățat citind din scripturi sau adresând o întrebare la care speră să primească răspuns venind la lecție în acea seară.

Pe lângă studiul scripturilor, există și alte moduri de a invita cursanții să se pregătească să învețe. Am văzut învățători eficienți trimițând cursanților întrebări care să îndemne la a reflecta înainte de discuția din clasă. Un alt mod eficient de pregătire este de a invita, numindu-i, cursanți să se pregătească, înainte de lecție, să predea unul dintre conceptele din lecție sau să împărtășească o experiență care ar putea să facă învățarea mai profundă pentru ceilalți. Aceste abordări necesită mai mult efort și timp din partea instructorului și necesită o cunoaștere mult mai mare a nevoilor și experienței cursanților, dar au un impact uriaș asupra profunzimii experiențelor de învățare ale întregii clase.

Îmi dau seama întotdeauna când învățătorii au invitat cursanții să se pregătească din timp pentru că acelor invitații li se răspunde prin eforturile depuse de cursanți; discuțiile sunt mai profunde, mai pline de însemnătate și Spiritul este prezent în totalitate. Vă rog să vă gândiți cum ați putea invita cursanții să se pregătească să învețe înaintea unei discuții sau activități a clasei.

Acum, învățarea în profunzime, necesită mai mult decât ascultare pasivă. Este necesar să-i vedem pe cursanții noștri aplecându-se în față, însemnând că sunt atenți și doresc să se implice. Unul dintre modurile în care se întâmplă aceasta este prin a da cursanților ocazii să împărtășească altora ce învață. Când știi că se așteaptă de la tine să împărtășești ce ai fost învățat, te pregătești în mod diferit. Această așteptare te ajută, de asemenea, să asculți diferit și să fii mai activ în modul în care asculți. Desigur, însuși actul de articulare a ceea ce ai învățat face ca înțelegerea să fie mai profundă și ca ceea ce învață cursantul și experiența pe care o trăiește să fie mai clare.

În Doctrină și legăminte, suntem îndemnați: „Numiți un învățător dintre voi și să nu fie toți purtători de cuvânt în același timp; ci să vorbească câte unul și toți să asculte ceea ce spune, astfel încât, atunci când toți au vorbit, toți să fie edificați de către toți și fiecare om să aibă un privilegiu egal”.

Desigur instructorul desemnat va avea, în general, mai multă experiență și se presupune că a studiat materialul mai în profunzime decât majoritatea cursanților. Dar vă amintiți experiența pe care am împărtășit-o la începutul mesajului meu despre misionarii care nu au avut încredere că ceilalți și-ar putea îndeplini responsabilitatea privind propria dezvoltare? Când un învățător domină experiența de învățare, este posibil ca el să simtă că este un învățător eficient pentru că mesajul său convinge și rezonează cu sentimentele sale. Totuși, dat fiind că el nu implică respectivii cursanți, el, foarte probabil, nu cunoaște care este impactul instruirii asupra învățării. Mai mult, o singură sursă de instruire îi lipsește pe ceilalți cursanți să aibă aceleași ocazii puternice de a împărtăși ce învață.

Există multe moduri de a da ocazii cursanților să împărtășească ce învață. Unul dintre cele mai simple este de a se da timp de reflecție. Aceasta se poate face cu ajutorul unui jurnal de studiu sau chiar o activitate de reflecție în timpul discuțiilor. Aceasta se poate face prin prezentarea unei pilde, o situație de viață sau un exemplu de aplicare personală și, apoi, prin a permite cursanților să reflecteze și să-și scrie observațiile înainte de a le împărtăși altora.

Un alt mod ca toți să aibă ocazii egale în experiența de învățare este de a conduce o discuție prin întrebări care invită cursanții să gândească și să-și împărtășească ideile. Obișnuiam să spun că, dacă aș avea doar trei întrebări convingătoare, aș putea preda timp de o oră. În pregătirea mea pentru a preda, formulez întrebări ancorându-le, întâi, în subiect și în obiectivele învățării ale lecției. Hotărăsc ce fragmente din scripturi, declarații profetice sau ce experiență personală ar putea pune în evidență acele obiective ale învățării cel mai bine, apoi, scriu și rescriu o duzină de diverse versiuni ale întrebărilor care simt că ar ajuta cursanții să descopere adevăruri despre aceste obiective ale învățării. Unele întrebări pe care le scriu sunt mai convingătoare decât altele, dar altele sunt eficiente prin faptul că fac să fie mai profunde întrebările pentru subiectul principal.

Există, de asemenea, moduri în care puteți face ca întrebările dumneavoastră și discuțiile să fie mai eficiente. Situațiile în care unul sau doi cursanți domină discuțiile nu se deosebesc cu nimic de cele în care instructorul domină instruirea. Când adresez întrebări în cadrul unui grup, ofer, adesea, timp după ce adresez întrebarea înainte de a solicita răspunsuri din partea cursanților. Acesta ar putea să fie un inconvenient pentru un învățător care dorește, adesea, răspuns imediat, dar prin oferirea unei scurte pauze se realizează cel puțin două lucruri. Primul, se oferă cursanților timp să reflecteze. Al doilea, se acordă timp suplimentar învățătorului să lărgească grupul celor care se implică în discuție. Aduceți-vă aminte, nu trebuie să implicați pe primul care ridică mâna. Am constatat, de asemenea, că întrebând cursanții înainte ce ați putea întreba în clasă îi ajută să se pregătească și ar putea avea eficiență deosebită în cazul cursanților care sunt timizi sau simt că nu le-ar fi apreciate comentariile. Amintiți-vă, de asemenea, că pentru a invita la participare este necesar ca mediul de învățare să fie perceput ca sigur sub toate aspectele. Clădirea pe comentariile cursanților sau trimitea unei note după aceea sunt moduri de a încuraja participarea și a ajuta cursanții să simtă că participarea lor este apreciată.

În final, chiar și cele mai bune discuții de grup ar putea să nu permită tuturor sau nici măcar majorității cursanților să participe pentru că timpul este limitat. Eu folosesc, adesea, câte o întrebare de bază și rog cursanții să împărtășească, în echipe de câte doi sau în grupuri mici, astfel încât întreaga clasă are cel puțin o ocazie de a împărtăși altora adevăruri pe care le învață. Când încurajăm cursanții să împărtășească adevăruri pe care le învață, îi invităm să-și asume responsabilitatea pentru ce învață.

Nefi ne învață că puterea libertății de a alege constă în a putea să acționăm noi înșine și a nu se acționa asupra noastră. Sunt clasele medii care oferă cursanților ocazii să acționeze și să-și asume responsabilitatea pentru învățarea lor, sau sunt medii în care doar se acționează asupra cursanților în timp ce ei ascultă în liniște? Dacă cineva ar vizita clasa noastră în această săptămână, ar vedea că se acordă ocazii cursanților să se implice în procesul de învățare? Este greu să inviți o învățare cu sârguință dacă nu oferi ocazii cursanților să-și împărtășească ideile și inspirația și să observe adevărurile. Vă rog să încurajați cursanții să împărtășească adevărurile pe care le învață și să facă din aceasta o parte a experienței din clasa dumneavoastră.

Vârstnicul David A. Bednar ne învață: „Invitația de a acționa este importantă pentru că credința în Salvator este un principiu al acțiunii și puterii. Ca slujitor al Domnului, rolul meu nu este doar să răspândesc informație. Dacă oamenii vor să-și mărească credința în Isus Hristos, atunci ei trebuie să acționeze în conformitate cu învățăturile Salvatorului”.

Scopul educației religioase în Sistemul Educațional al Bisericii este de a „preda Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos… în [moduri] care [ajută] toți cursanții… să devină ucenici pe viață ai lui Isus Hristos, care fac și țin legăminte, care Îl iubesc pe Dumnezeu și pe ceilalți și care pot, doresc și se dedică adunării lui Israel de ambele părți ale vălului”. Acest fel de ucenici se vor forma doar dacă predarea noastră include invitații de a deveni ceva mai mult și a trăi potrivit cu ceea ce învățăm.

Următoarele pasaje vin direct din Să predăm în modul Salvatorului: „«Să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor.» «Iubiți pe vrăjmașii voștri.» «Cereți, și vi se va da.» «Intrați prin poarta cea strâmtă.» [Matei 5:16, 44; 7:7,13.] Unele dintre cele mai vii și memorabile invitații din întreaga slujire pe pământ a Salvatorului au fost rostite în timp ce i-a învățat pe ucenicii Săi de pe un munte de unde se vede Marea Galileii. Scopul Salvatorului a fost de a schimba vieți, așa cum a fost clarificat prin invitația Sa finală: «Pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă» [Matei 7:24, subliniere adăugată]”. Vă rog să invitați cursanții din clasele dumneavoastră să trăiască potrivit principiilor pe care le învață.

Când am pregătit mesajul meu, v-am rugat pe fiecare dintre dumneavoastră să se pregătească studiind secțiunea „Invitați cursanții să învețe cu sârguință” din Să predăm în modul Salvatorului. Pentru că nu suntem față în față și unii dintre dumneavoastră ar putea urmări aceasta individual, vă încurajez să vă împărtășiți gândurile și răspunsurile la următoarele întrebări grupurilor din care faceți parte în adunări în persoană sau online pe care vom cere conducătorilor desemnați să le organizeze. Aceste întrebări pot fi:

• De ce este învățarea Evangheliei mai eficientă când cuprinde acțiune personală, pregătire, împărtășire și răspuns la invitații personale?

• Ce declarații scripturale și profetice confirmă observațiile dumneavoastră la întrebarea anterioară?

• Și ce anume din aceste declarații are însemnătate pentru dumneavoastră personal?

De asemenea, vă rog să vă gândiți la fiecare dintre principiile următoare, despre care am discutat și la cum pot ele să invite la învățare cu sârguință pe fiecare dintre cursanții dumneavoastră: unu, invitați cursanții să se pregătească pentru a învăța; doi, încurajați cursanții să împărtășească adevărurile pe care le învață; și, trei, invitați cursanții să trăiască potrivit cu ce învață.

Invitația mea din încheiere este să vă gândiți cum v-ați putea întări propria predare în fiecare dintre aceste trei aspecte.

• Cum aș putea să invit mai consecvent și eficient pe cursanții mei să se pregătească înainte de o experiență de învățare?

• În ce moduri îi pot încuraja pe cursanții mei să împărtășească ce învață și să participe activ la lecție?

• Ultima, ce invitații îi vor întări pe cursanții mei și îi vor ajuta să trăiască potrivit celor pe care le învață?

Frați și surori, vă iubim atât de mult și avem ocazia de a urma modelul Salvatorului și a invita la învățare cu sârguință. Vă rog, aveți încredere în cursanții dumneavoastră. Acesta este singurul mod în care ei vor deveni cine dorește Domnul ca ei să devină. Noi nu distribuim informații, nici nu-i inspirăm, pur și simplu, și nu-i implicăm, cu o personalitate energică, pe cursanți la lecții interesante. Noi îi pregătim pe cursanți să supraviețuiască spiritual într-o perioadă cu tot mai multe încercări. Supraviețuirea spirituală va depinde de capacitatea de a identifica îndrumarea Duhului Sfânt.

Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „În zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”.

Când îi învățăm pe cursanții noștri să învețe cu sârguință devenind participanți activi, îi învățăm, de asemenea, cum să caute și să primească îndrumare de la Duhul Sfânt. Aceste deprinderi îi vor binecuvânta mult timp după ce vor părăsi clasele noastre. Vă promit că, atunci când vă veți strădui să invitați această învățare cu sârguință, veți vedea întâmplându-se miracole în viața cursanților dumneavoastră. Puterea este în ei, despre aceasta depun mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.