Luca 1:5-25, 57-80
Nașterea lui Ioan Botezătorul
Dumnezeu ține o promisiune făcută Elisabetei și lui Zaharia
Zaharia și Elisabeta erau oameni credincioși care Îl iubeau pe Dumnezeu. Ei se rugaseră să aibă un copil. Acum, ei erau foarte bătrâni și încă nu aveau copii.
Luca 1:5-7
Zaharia a fost un preot care slujea în templul din Ierusalim. Într-o zi, a fost ales să ardă tămâie într-o cameră sacră din templu.
Luca 1:8-10
Dintr-o dată, a apărut un înger! Lui Zaharia i-a fost teamă. Îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată”. El a spus că Zaharia și Elisabeta aveau să aibă un fiu. Ei trebuiau să-i pună numele Ioan. Îngerul a spus că Ioan avea o lucrare importantă de făcut. El avea să-i ajute pe oameni să fie pregătiți să-L primească pe Salvator când El avea să vină.
Luca 1:12-17
Lui Zaharia nu-i venea să creadă ce spunea îngerul. El și Elisabeta erau prea bătrâni pentru a avea copii. Îngerul a spus că, deoarece Zaharia nu a crezut mesajul său, nu va putea vorbi până când nu se va naște Ioan.
Luca 1:18-20
Oamenii se întrebau de ce stătea Zaharia atât de mult timp în templu. Când a plecat, nu putea vorbi. Ei au înțeles că se întâmplase ceva special.
Luca 1:21-23
Câteva luni mai târziu, Elisabeta a avut un copil, așa cum promisese îngerul. Familia și prietenii lor au fost atât de fericiți! Au venit să vadă pruncul.
Luca 1:57-59
Ei au crezut că pruncul trebuia să se numească Zaharia, la fel ca tatăl său. Elisabeta a spus: „Are să se cheme Ioan”. L-au întrebat pe Zaharia, care tot nu putea vorbi. El a scris: „Numele lui este Ioan”. Toți au fost surprinși.
Luca 1:59-63
Dintr-o dată, Zaharia a putut să vorbească din nou. El I-a mulțumit lui Dumnezeu și s-a umplut de Duhul Sfânt. El le-a spus tuturor că Dumnezeu Își amintește promisiunile pe care le-a făcut poporului Său. El a spus că Ioan avea să fie profet. Ioan avea să-i învețe pe oameni să se pocăiască și fie botezați. El avea să-i ajute să se pregătească să învețe de la Isus Hristos.
Luca 1:64-80