Ei sunt propriii lor judecători

Scopul principal al creării și al existenței noastre în viața muritoare este de a ne oferi ocazia de a acționa și de a deveni ceea ce ne invită Domnul să devenim…

Nu am fost binecuvântați cu libertatea morală de a alege pentru a face orice dorim oricând ne dorim. Ci, potrivit planului Tatălui, am primit libertatea morală de a alege pentru a căuta adevărul etern și a acționa potrivit lui…

Președintele Dallin H. Oaks a subliniat că Evanghelia lui Isus Hristos ne invită atât să cunoaștem ceva, cât și să devenim ceva prin exercitarea neprihănită a libertății morale de a alege…

[Și totuși,] doar faptele și dorințele noastre nu ne pot salva și nu o vor face. „După ce am făcut tot posibilul”, suntem împăcați cu Dumnezeu numai prin mila și harul disponibile prin sacrificiul ispășitor infinit și etern al Salvatorului…

Mulți dintre noi ne-am putea aștepta ca înfățișarea noastră înaintea scaunului de judecată al Judecătorului Veșnic să fie asemănătoare unei înfățișări într-un tribunal lumesc. Un judecător va prezida. Vor fi prezentate probe. Se va pronunța un verdict. Și, probabil, vom fi nesiguri și temători până când vom afla rezultatul final. Însă, eu cred că o astfel de caracterizare este inexactă…

Frica de Dumnezeu nu este o îngrijorare reținută față de venirea în prezența Sa pentru a fi judecat. Mai degrabă, este perspectiva de a conștientiza, în cele din urmă, despre noi înșine „[lucrurile] așa cum sunt ele într-adevăr” și „așa cum ele într-adevăr vor fi”…

În definitiv, noi suntem propriii noștri judecători. Nimeni nu va trebui să ne spună unde să ne ducem. În prezența Domnului, vom recunoaște ceea ce am ales să devenim în viața muritoare și vom ști singuri unde va trebui să fim în eternitate.