Familia Martins

Helvécio Martins se întorcea acasă de la muncă din Rio de Janeiro, Brazilia. Șoseaua era atât de plină de mașini, încât niciuna dintre ele nu se putea mișca. Helvécio s-a gândit la viața sa. Avea un loc de muncă bun. Își iubea soția, Rudá, și cei doi copii, Marcus și Marisa. Dar simțea că lipsește ceva.

Saints, 4:229-230

Helvécio a coborât din mașină și a început să se roage. „Dumnezeul meu”, a spus el, „știu că ești acolo undeva, dar nu știu unde”. El I-a spus Tatălui Ceresc că familia lui căuta ceva și că ei aveau nevoie de ajutorul Său. Apoi, Helvécio s-a urcat din nou în mașină și a pornit spre acasă.

Saints, 4:230

Mai târziu, Domnul a trimis misionari din Statele Unite. Ei au vizitat familia Martins. Helvécio a observat că ei au adus un spirit de pace în casa lui. El știa că, la acea vreme, persoanele cu pielea închisă la culoare nu erau tratate bine adesea în Statele Unite. El a întrebat: „Cum îi tratează religia voastră pe cei de culoare?”.

Saints, 4:230-231

Misionarii au explicat că toți copiii lui Dumnezeu pot fi botezați. Dar, la acea vreme, oamenii de culoare cu strămoși din Africa nu puteau deține preoția sau primi majoritatea binecuvântărilor templului. Helvécio și Rudá au avut multe alte întrebări. Misionarii au făcut tot posibilul să le răspundă.

Saints, 4:231

Timp de mulți ani, profeții s-au rugat pentru a ști când puteau preoția și binecuvântările templului să fie oferite tuturor oamenilor.

Saints, 4:71

Helvécio și Rudá au hotărât să încerce să se ducă la biserică. Sfinții de acolo erau foarte iubitori și buni. Membrilor familiei Martins le-a plăcut ce învățau la biserică.

Saints, 4:231-232

Într-o zi, în drum spre casă de la biserică, Marcus le-a spus membrilor familiei sale că a observat că păreau mai fericiți. „Știu care-i cauza”, a spus Marcus. „Evanghelia lui Isus Hristos.” Restul familiei știa că Marcus avea dreptate. Au hotărât să fie botezați și confirmați.

Saints, 4:232

Ani mai târziu, sfinții din Brazilia erau ocupați cu construirea unui templu. Membrii familiei Martins erau entuziasmați, dar erau și triști. Ei nu puteau intra în templu după ce acesta era dedicat. „Nu-ți face griji”, i-a spus Helvécio lui Rudá. „Domnul cunoaște tot.”

Saints, 4:293-294

Nu era ușor să rămâi credincios. Oamenii au râs de familia Martins. Nici măcar prietenii lor nu înțelegeau de ce rămâneau în Biserică. Dar Helvécio și familia lui știau că aceasta era Biserica lui Isus Hristos.

Saints, 4:251-252

Într-o zi, când Helvécio s-a întors acasă de la muncă, Rudá a spus: „Am vești, vești minunate!”. După mult post și multă rugăciune, profetul, președintele Spencer W. Kimball, a primit o revelație. Dumnezeu i-a spus că oricine, indiferent de culoarea pielii, poate primi fiecare binecuvântare a preoției și a templului.

Declarația oficială 2; Saints, 4:318-319

Familia Martins și mulți alții așteptaseră atât de mult. Acum, așteptarea luase sfârșit! Helvécio și Marcus au primit preoția. Helvécio, Rudá și copiii lor au fost pecetluiți ca familie în templu. Acum, puteau primi toate binecuvântările Evangheliei.

Saints, 4:319-321