Citirea textelor poetice din Vechiul Testament

În primul rând, poate fi de folos să știți că poezia ebraică din Vechiul Testament nu se bazează pe rimă, ca alte feluri de poezie. Și, cu toate că ritmul, jocurile de cuvinte și repetiția sunetelor sunt caracteristici obișnuite ale poeziei antice ebraice, aceste lucruri se pierd, de obicei, în traduceri. Totuși, o caracteristică pe care o veți observa este repetiția gândurilor sau ideilor, numită uneori „paralelism”. Iată un exemplu simplu din Isaia:

Psalmii 29 are multe versuri paralele – de exemplu:

Și iată un caz în care faptul de a ști că al doilea vers este paralel cu primul face ca fragmentul să fie mai ușor de înțeles:

În aceste exemple, poetul a repetat o idee cu mici diferențe. Această tehnică poate accentua ideea care se repetă și folosește diferențele pentru a o descrie mai bine sau a o dezvolta mai bine.

În alte cazuri, cele două expresii paralele folosesc un limbaj similar pentru a transmite idei contrastante, precum în acest exemplu:

Acest fel de paralelism nu a apărut întâmplător. Autorii l-au folosit intenționat. I-a ajutat să exprime sentimente sau adevăruri spirituale atât cu putere, cât și cu frumusețe. Deci, când observați paralelism în scrierile din Vechiul Testament, întrebați-vă cum vă ajută acesta să înțelegeți mesajul autorului. De exemplu, ce încerca să spună Isaia punând în legătură „podoaba” cu „hainele de sărbătoare” și „Sioane” cu „Ierusalime” (Isaia 52:1)? Ce putem deduce din expresia „un răspuns blând”, dacă știm că „o vorbă aspră” este opusul acesteia (Proverbele 15:1)?

Unii oameni compară faptul de a citi poezii cu faptul de a cunoaște o persoană nouă. Prin urmare, citirea textelor poetice din Vechiul Testament s-ar putea asemăna cu faptul de a cunoaște pe cineva dintr-o țară îndepărtată și o cultură străină care vorbește o limbă diferită de a noastră – și care se întâmplă să aibă peste două mii de ani. Această persoană va spune, probabil, lucruri pe care nu le înțelegem la început, dar aceasta nu înseamnă că nu are nimic valoros să ne spună. Avem nevoie doar să petrecem timp cu ea, încercând să vedem lucrurile din punctul ei de vedere. Este posibil să descoperim că, în inima noastră, ne înțelegem unul pe altul foarte bine. Și, dacă dăm dovadă de răbdare și compasiune, noua noastră cunoștință poate, în cele din urmă, să devină un prieten drag.

Așadar, când citiți un fragment din Isaia, de exemplu, considerați că este prima dumneavoastră întâlnire cu o nouă cunoștință. Întrebați-vă: „Care este impresia mea în general?”. Cum vă face fragmentul să vă simțiți – chiar dacă nu înțelegeți fiecare cuvânt? Apoi, citiți-l din nou, de câteva ori dacă este posibil. Îl puteți citi cu glas tare; unii oameni înțeleg mai bine în acest fel. Observați cuvintele concrete pe care le-a ales Isaia, mai ales acelea care vă fac să vă imaginați o scenă foarte vie. Cum vă fac aceste imagini să vă simțiți? Ce sugerează acestea despre sentimentele lui Isaia? Pe măsură ce veți studia mai mult cuvintele acestor autori din Vechiul Testament, veți descoperi că ei și-au ales intenționat cuvintele și tehnicile pentru a exprima un mesaj spiritual profund.

Poemele pot fi prieteni minunați, deoarece ele ne pot ajuta să înțelegem sentimentele noastre și experiențele pe care le trăim. Poemele din Vechiul Testament sunt prețioase, în special pentru că ne ajută să ne înțelegem sentimentele și experiențele cele mai importante – cele care sunt legate de relația noastră cu Dumnezeu.

În timp ce studiați textele poetice din Vechiul Testament, amintiți-vă că studiul din scripturi este cel mai valoros când ne conduce la Isus Hristos. Căutați simboluri, metafore și adevăruri care vă clădesc credința în El. În timp ce studiați, ascultați inspirația care vine de la Duhul Sfânt.