Vino și urmează-Mă
Gânduri de ținut minte, Citirea textelor poetice din Vechiul Testament


„Gânduri de ținut minte, Citirea textelor poetice din Vechiul Testament”, Vino și urmează-Mă – pentru acasă și la biserică, Vechiul Testament, 2026 (2026)

„Citirea textelor poetice din Vechiul Testament”, Vino și urmează-Mă, Vechiul Testament, 2026

icon indicând gânduri

Gânduri de ținut minte

Citirea textelor poetice din Vechiul Testament

În cărțile din Vechiul Testament, de la Genesa până la Estera, găsim mai ales povestiri – relatări care descriu evenimente istorice dintr-o perspectivă spirituală. Noe a construit o arcă, Moise a eliberat pe Israel, Ana s-a rugat să aibă un fiu și așa mai departe. Începând cu cartea Iov, găsim un stil diferit de scriere. În aceste cărți, scriitorii din Vechiului Testament încep să folosească un limbaj poetic pentru a exprima sentimente profunde sau profeții foarte importante într-un mod memorabil.

Am văzut deja câteva exemple de limbaj poetic presărate în cărțile istorice ale Vechiului Testament. Începând cu cartea Iov, vom vedea mult mai multe. Cărțile Iov, Psalmii și Proverbele sunt aproape în întregime atât texte poetice, la fel cum sunt și părți din cărți profetice precum Isaia, Ieremia și Amos. Datorită faptului că citirea unui text poetic diferă de citirea unei povestiri, înțelegerea acestuia necesită deseori o abordare diferită. Urmează câteva gânduri care v-ar putea ajuta să găsiți mai mult înțeles în textele poetice din Vechiul Testament.

Să ne familiarizăm cu poezia ebraică

În primul rând, poate fi de folos să știți că poezia ebraică din Vechiul Testament nu se bazează pe rimă, ca alte feluri de poezie. Și, cu toate că ritmul, jocurile de cuvinte și repetiția sunetelor sunt caracteristici obișnuite ale poeziei antice ebraice, aceste lucruri se pierd, de obicei, în traduceri. Totuși, o caracteristică pe care o veți observa este repetiția gândurilor sau ideilor, numită uneori „paralelism”. Iată un exemplu simplu din Isaia:

„Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane!

Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime!” (Isaia 52:1).

Psalmii 29 are multe versuri paralele – de exemplu:

„Glasul Domnului este puternic,

glasul Domnului este măreț” (Psalmii 29:4).

Și iată un caz în care faptul de a ști că al doilea vers este paralel cu primul face ca fragmentul să fie mai ușor de înțeles:

„Și Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetățile voastre,

și lipsa de pâine în toate locuințele voastre” (Amos 4:6).

În aceste exemple, poetul a repetat o idee cu mici diferențe. Această tehnică poate accentua ideea care se repetă și folosește diferențele pentru a o descrie mai bine sau a o dezvolta mai bine.

În alte cazuri, cele două expresii paralele folosesc un limbaj similar pentru a transmite idei contrastante, precum în acest exemplu:

„Un răspuns blând potolește mânia,

dar o vorbă aspră ațâță mânia” (Proverbele 15:1).

Acest fel de paralelism nu a apărut întâmplător. Autorii l-au folosit intenționat. I-a ajutat să exprime sentimente sau adevăruri spirituale atât cu putere, cât și cu frumusețe. Deci, când observați paralelism în scrierile din Vechiul Testament, întrebați-vă cum vă ajută acesta să înțelegeți mesajul autorului. De exemplu, ce încerca să spună Isaia punând în legătură „podoaba” cu „hainele de sărbătoare” și „Sioane” cu „Ierusalime” (Isaia 52:1)? Ce putem deduce din expresia „un răspuns blând”, dacă știm că „o vorbă aspră” este opusul acesteia (Proverbele 15:1)?

Un scriitor din Vechiul Testament cu un instrument de scris și un pergament.

He Restoreth My Soul (Îmi înviorează sufletul), de Walter Rane.

Poezia ebraică – un nou prieten

Unii oameni compară faptul de a citi poezii cu faptul de a cunoaște o persoană nouă. Prin urmare, citirea textelor poetice din Vechiul Testament s-ar putea asemăna cu faptul de a cunoaște pe cineva dintr-o țară îndepărtată și o cultură străină care vorbește o limbă diferită de a noastră – și care se întâmplă să aibă peste două mii de ani. Această persoană va spune, probabil, lucruri pe care nu le înțelegem la început, dar aceasta nu înseamnă că nu are nimic valoros să ne spună. Avem nevoie doar să petrecem timp cu ea, încercând să vedem lucrurile din punctul ei de vedere. Este posibil să descoperim că, în inima noastră, ne înțelegem unul pe altul foarte bine. Și, dacă dăm dovadă de răbdare și compasiune, noua noastră cunoștință poate, în cele din urmă, să devină un prieten drag.

Așadar, când citiți un fragment din Isaia, de exemplu, considerați că este prima dumneavoastră întâlnire cu o nouă cunoștință. Întrebați-vă: „Care este impresia mea în general?”. Cum vă face fragmentul să vă simțiți – chiar dacă nu înțelegeți fiecare cuvânt? Apoi, citiți-l din nou, de câteva ori dacă este posibil. Îl puteți citi cu glas tare; unii oameni înțeleg mai bine în acest fel. Observați cuvintele concrete pe care le-a ales Isaia, mai ales acelea care vă fac să vă imaginați o scenă foarte vie. Cum vă fac aceste imagini să vă simțiți? Ce sugerează acestea despre sentimentele lui Isaia? Pe măsură ce veți studia mai mult cuvintele acestor autori din Vechiul Testament, veți descoperi că ei și-au ales intenționat cuvintele și tehnicile pentru a exprima un mesaj spiritual profund.

Două femei studiind din scripturi.

Poemele pot fi prieteni minunați, deoarece ele ne pot ajuta să înțelegem sentimentele noastre și experiențele pe care le trăim. Poemele din Vechiul Testament sunt prețioase, în special pentru că ne ajută să ne înțelegem sentimentele și experiențele cele mai importante – cele care sunt legate de relația noastră cu Dumnezeu.

În timp ce studiați textele poetice din Vechiul Testament, amintiți-vă că studiul din scripturi este cel mai valoros când ne conduce la Isus Hristos. Căutați simboluri, metafore și adevăruri care vă clădesc credința în El. În timp ce studiați, ascultați inspirația care vine de la Duhul Sfânt.

Literatura înțelepciunii

O categorie a poeziei Vechiului Testament este ceea ce erudiții numesc „literatura înțelepciunii”. Iov, Proverbele și Eclesiastul se încadrează în această categorie. În timp ce psalmii exprimă sentimente de laudă, jale și preaslăvire, literatura înțelepciunii se concentrează asupra sfaturilor eterne sau asupra întrebărilor profunde, filosofice. Cartea lui Iov, de exemplu, analizează dreptatea lui Dumnezeu și motivele care stau în spatele suferinței umane. Proverbele oferă sfaturi despre cum să trăim bine, inclusiv proverbe înțelepte culese și transmise de la generațiile anterioare. Iar Eclesiastul pune sub semnul întrebării scopul vieții înseși – când totul pare trecător și întâmplător, unde găsim adevăratul înțeles? Puteți să considerați literatura înțelepciunii drept conversații profunde cu mentori inspirați care doresc să împărtășească observații despre Dumnezeu și lumea pe care El a creat-o – și, poate, vă ajută să înțelegeți aceste lucruri puțin mai bine decât le-ați înțeles înainte.