„Isus pe toți îi va întâmpina”

De câteva ori, între anii 735 și 720 î.H., asirienii au invadat Împărăția de Nord a lui Israel, care era casa a zece dintre cele douăsprezece triburi, și au dus mii de israeliți în robie în diferite părți ale Imperiului Asirian. Acești israeliți au devenit cunoscuți drept „triburile pierdute”, în parte datorită faptului că au fost mutați din ținutul lor natal și au fost risipiți printre alte națiuni. Dar ei fost pierduți, de asemenea, într-un sens mai profund: cu timpul, și-au pierdut sentimentul de identitate ca popor de legământ al lui Dumnezeu.

În cele din urmă, mulți oameni din Împărăția de Sud a lui Iuda s-au îndepărtat, de asemenea, de Domnul. Asirienii au atacat și au cucerit și cea mai mare parte a acelei împărății; numai Ierusalimul a fost păstrat în mod miraculos. Mai târziu, între anii 597 și 580 î.H., babilonienii au distrus Ierusalimul, inclusiv templul, și au luat mulți oameni în robie. După aproximativ 70 de ani, unei rămășițe a lui Iuda i s-a permis să se întoarcă în Ierusalim și să reconstruiască templul. Cu toate acestea, mulți dintre ei au rămas în Babilon.

Odată cu trecerea timpului, israeliți din toate triburile au fost „[împrăștiați] printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau” (Zaharia 7:14). Unii au fost conduși de Domnul spre alte ținuturi. Alții au părăsit Israelul pentru a nu fi duși în robie sau din motive politice sau economice.

Numim toate aceste evenimente risipirea lui Israel. Și, este important să știm despre această risipire din câteva motive. Pe de o parte, acesta este un subiect important al Vechiului Testament – mulți profeți din Vechiul Testament au fost martori ai decăderii spirituale care a dus la risipirea lui Israel. Ei au prevestit-o și au avertizat în legătură cu ea. Unii dintre ei chiar au trăit-o. Este de ajutor să vă amintiți acest lucru când citiți cărțile lui Isaia, Ieremia, Amos și ale altor profeți din ultima parte a Vechiului Testament. Cu acest context în minte, când citiți profețiile lor despre Asiria și Babilon, idolatrie și robie, pustiire și restaurare în cele din urmă, veți ști despre ce vorbesc ei.

Înțelegerea risipirii lui Israel vă va ajuta, de asemenea, să înțelegeți mai bine Cartea lui Mormon, deoarece Cartea lui Mormon este o cronică a unei ramuri a lui Israel cel risipit. Această cronică începe cu părăsirea Ierusalimului de către familia lui Lehi în jurul anului 600 î.H., chiar înainte de atacul babilonienilor. Lehi a fost unul dintre acei profeți care au profețit despre risipirea lui Israel. Și, familia lui a ajutat la îndeplinirea acelei profeții luând ramura lor a casei lui Israel și plantând-o în cealaltă parte a lumii, pe meleagurile americane.

Risipirea lui Israel este, cu toate acestea, doar jumătate din această istorisire. Domnul nu-Și uită oamenii, nici nu-i abandonează, nici măcar atunci când ei L-au abandonat. Multele profeții despre faptul că Dumnezeu avea să-l risipească pe Israel au fost însoțite de multe promisiuni că El îl va aduna, într-o bună zi.

Ziua aceea este astăzi – zilele noastre. Adunarea a început deja. În anul 1836, la mii de ani după ce Moise i-a adunat pe copiii lui Israel la poalele muntelui Sinai, Moise a apărut în Templul Kirtland pentru a-i încredința lui Joseph Smith „cheile pentru adunarea lui Israel din cele patru părți ale lumii” (Doctrină și legăminte 110:11). Acum, sub îndrumarea celor care dețin aceste chei, triburile lui Israel sunt adunate din fiecare națiune în care slujitorii Domnului se pot duce.

Președintele Russell M. Nelson a numit această adunare „cel mai important lucru care se petrece pe pământ astăzi. Nu există nimic care să se compare în amploare, în importanță, în măreție. Și, dacă alegeți, dacă doriți, puteți fi o parte importantă a acestei lucrări”.

Cum putem ajuta? Ce înseamnă să-l adunăm pe Israel? Înseamnă readucerea celor douăsprezece triburi pe pământul pe care l-au locuit odată? De fapt, înseamnă ceva mult mai măreț, ceva etern. Președintele Nelson a explicat:

„Când vorbim despre adunare, noi afirmăm, pur și simplu, acest adevăr fundamental: fiecare dintre copiii Tatălui nostru Ceresc, de ambele părți ale vălului, merită să audă mesajul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos…

Oricând faceți orice care ajută pe oricine – de oricare parte a vălului – să facă un pas înainte către a face legăminte cu Dumnezeu și a-și primi rânduielile esențiale ale botezului și pe cele din templu, voi ajutați la adunarea poporului lui Israel. Este atât de simplu”.

Aceasta se întâmplă, așa cum a spus Isaia, „unul câte unul” (Isaia 27:12) sau, așa cum a descris Ieremia, „pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie” (Ieremia 3:14).

Adunarea lui Israel înseamnă aducerea copiilor lui Dumnezeu înapoi la El. Înseamnă restaurarea relației lor de legământ cu El. Înseamnă restabilirea „[neamului] sfânt” pe care El a propus să-l întemeieze cu atât de mult timp în urmă (Exodul 19:6).

În calitate de persoane care au făcut un legământ cu Dumnezeu, dumneavoastră faceți parte din casa lui Israel. Ați fost adunați și sunteți persoane care adună. Povestea epică de secole a poporului de legământ se apropie de punctul culminant, iar dumneavoastră sunteți jucători cheie. Acum este timpul când „Isus pe toți îi va întâmpina”.

Acesta este mesajul celor care adună: Veniți acasă la legământ. Veniți acasă la Sion. Veniți acasă la Isus Hristos, Cel Sfânt al lui Israel, iar El vă va aduce acasă la Dumnezeu, Tatăl dumneavoastră.