Glasuri ale restaurării

„Se poate vorbi despre ceremoniile din timpul acelei dedicări, dar limbajul niciunui muritor nu poate descrie manifestările cerești din acea zi memorabilă. Unora li s-au arătat îngeri, în timp ce toți cei prezenți au avut sentimentul unei prezențe divine și fiecare inimă a fost plină de o «bucurie… de nespus și plină de slavă»”.

„Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele este dedicarea templului. Tatăl meu ne-a luat pe genunchi și ne-a spus de ce mergeam și ce însemna să fie dedicată o casă lui Dumnezeu. Deși eram foarte mică atunci, îmi amintesc clar acea zi. Pot să privesc înapoi, prin șirul de ani, și să-l văd, așa cum l-am văzut atunci, pe Joseph, profetul, stând cu mâinile ridicate spre cer, cu fața palidă ca ceara, cu lacrimile curgându-i pe obraji, în timp ce vorbea în acea zi memorabilă. Aproape toți păreau să aibă ochii înlăcrimați. Casa era atât de plină, încât copiii stăteau, aproape toți, în brațele oamenilor mai în vârstă; sora mea în brațele tatălui meu iar eu în brațele mamei mele. Pot să-mi amintesc chiar și rochiile pe care le purtam. Mintea mea era prea tânără atunci ca să înțeleg întreaga însemnătate a lucrurilor, dar, pe măsură ce a trecut timpul, am înțeles cu mai multă claritate și sunt foarte recunoscătoare că am avut privilegiul să fiu acolo.”

„Seara, m-am întâlnit cu oficianții Bisericii în casa Domnului. Spiritul S-a revărsat – și am văzut slava lui Dumnezeu ca un nor mare, care a coborât și s-a oprit deasupra casei și a umplut-o precum un vânt puternic și tumultuos. De asemenea, am văzut limbi spintecate, ca de foc, oprindu-se asupra multora… în timp ce vorbeau în alte limbi și profețeau.”

„Multe viziuni [au fost] văzute. Unul dintre noi a văzut ceva ca o pernă sau un nor care s-a oprit deasupra casei, luminos ca atunci când soarele strălucește printr-un nor ca aurul. Alte două persoane au văzut trei personaje plutind în încăpere, cu chei strălucitoare în mâinile lor și un lanț strălucitor în mâinile lor.”

„Dumnezeu a fost acolo, îngerii Săi au fost acolo, Duhul Sfânt a fost în mijlocul oamenilor… și ei au fost plini din creștetul capului lor, până în tălpile picioarelor lor de putere și inspirație de la Duhul Sfânt.”

„[Când] templul a fost terminat și dedicat… am trăit cele mai fericite două zile din viața mea. Imnul foarte potrivit care a fost compus pentru acea ocazie a fost «Spiritul lui Dumnezeu ca focul arde». Este foarte adevărat că Influența Cerească a cuprins acea casă… Am simțit ca și cum ar fi fost raiul pe pământ.”