Alegând templul

Templul cel mai apropiat de mine se află pe o altă insulă. Pentru a ajunge acolo, trebuie să zburăm 45 de minute cu avionul sau să călătorim 12 ore cu vaporul. Nu mai fusesem niciodată la templu și, în ultimul meu an de școală, mama mea a făcut planuri să ne ducem. Economisise bani timp de un an pentru ca familia mea să se poată duce împreună.

Din nefericire, însemna să ne întoarcem acasă după începerea școlii, ceea ce m-a îngrijorat. Întotdeauna a fost important pentru mine să am o medie bună la școală (GPA), astfel încât să pot primi o bursă pentru facultate. M-am gândit să nu mă duc la templu, deoarece absențele ar fi putut avea un efect negativ asupra mediei mele finale. Apoi, mama a spus: „De ce nu te rogi pentru a cere ajutorul Domnului?”.

Am ezitat puțin pentru că mi-a fost teamă, dar m-am hotărât să mă rog. Tatăl Ceresc m-a îndrumat și am ales să mă duc la templu. Toată săptămâna cât am stat acolo, ne-am dus la templu în fiecare zi. A fost minunat! Faptul de a face botezuri a fost o experiență incredibilă; am putut simți Spiritul foarte puternic.

În cele din urmă, am reușit să termin școala cu o medie bună. Menținerea unei relații strânse cu Salvatorul m-a ajutat să am speranță în acea perioadă. Am știut că El era alături de mine dându-mi tărie. Domnul este conștient de eforturile noastre și, când punem lucrurile în mâinile Sale, putem avea încredere că totul va fi bine.

Sunt atât de recunoscătoare că sora mea a avut curajul să-i invite pe misionari la noi acasă. Ea și cu mine am fost primii membri din familia noastră care am fost botezați – eu aveam 13 ani, iar ea 15. Știu că sunt un copil preaiubit al Tatălui nostru Ceresc. Tatăl meu pământean nu a fost niciodată prezent în viața mea, dar acest lucru mă ajută să știu că avem un Tată Ceresc și că sunt creată după chipul Său. Simt dragostea Sa pentru mine; știu că, în cele mai dificile momente, El este alături de mine.