Versetul Majei și strălucirea soarelui

Maja s-a așezat pe treptele casei și și-a sprijinit bărbia în mâini. Soarele strălucea cu niște raze de lumină strălucitoare și calde printre pomii înalți. Aerul mirosea îmbietor a pin.

Mama a ieșit și s-a așezat lângă Maja. „La ce te gândești?”

„Trebuie să împărtășesc versetul meu preferat la Societatea Primară”, a spus Maja. „Dar nu am unul preferat.” „Și nu știu pe care să-l aleg.”

Mama a dat din cap. „Alegerea unui verset preferat este grea.” Ea s-a uitat la pomi, apoi s-a ridicat. „Am o idee.”

Mama s-a întors înăuntru. Când a revenit, își ținea scripturile în mână. „Să începem cu o povestire. Care este povestirea ta preferată din scripturi?”

Maja s-a gândit la aceasta. „Îmi place când Isus i-a vizitat pe nefiți.”

Mami a răsfoit paginile Cărții lui Mormon. „Acea povestire începe în 3 Nefi.” Ea a arătat pagina. „Să citim pe rând și să alegem versetele care ne plac.”

Maja a dat din cap în sens afirmativ și a ascultat în timp ce mama citea. Ea a citit despre cum i-a chemat Isus Hristos pe ucenicii Săi. A citit despre împăciuitori și rugăciune.

Apoi, a fost rândul Majei. Când ea a terminat unul dintre versete, s-a oprit. Simțea că soarele strălucea suficient de puternic încât să-i umple inima.

Și-a ridicat privirea către mama. „Îmi place acesta.”

„Și mie. Ce-ți place la el?”, a întrebat mama.

Maja a ridicat din umeri în timp ce un zâmbet i-a apărut pe chip. „Este despre Isus. Și mă face să mă simt fericită.”

Mama a zâmbit și ea. „Acesta este un mod minunat de a ști că ai găsit un verset preferat. Dorești să-l împărtășești pe acesta la Societatea Primară?”

Maja a dat din cap în sens afirmativ plină de entuziasm. „Mă vei ajuta să-l învăț?”

„Desigur!”, a spus mama.

Mama și Maja au exersat, pe rând, cuvânt cu cuvânt. În timp ce lucrau, păsările ciripeau în pomi, ca și cum ar fi învățat și ele.

Toată săptămână, Maja a continuat să exerseze noul ei verset preferat. Duminică dimineață, era puțin emoționată. Ea a exersat rostirea versetului ei pe drumul lung spre biserică.

În clasa Societății Primare din care făcea parte Maja erau doar câțiva copii. Dar, în timp ce intra în clasă, Maja a început să se simtă copleșită de emoții.

Când i-a venit rândul să împărtășească, Maja s-a ridicat și a tras aer adânc în piept. „Iată, Eu sunt legea și lumina. Priviți la Mine și îndurați până la capăt și atunci voi veți trăi; căci aceluia care îndură până la capăt îi voi da Eu viață veșnică.”

După ce Maja a terminat, s-a așezat și a zâmbit. A reușit! Emoțiile dispăruseră, iar sentimentul de căldură și de strălucire a soarelui revenise. Știa că versetul ei preferat îi va aduce acel sentiment ori de câte ori va avea nevoie.

Ilustrații de Chloe Dominique.