Inițiativa Bizuirea pe forțele proprii

Pentru a înțelege nevoile privind bizuirea pe forțele proprii din cadrul țărușului și a veni în întâmpinarea lor, președinția țărușului poate organiza un Comitet pentru bizuirea pe forțele proprii la nivel de țăruș ca parte a consiliului țărușului. Comitetul pentru bizuirea pe forțele proprii la nivel de țăruș este prezidat de un membru al președinției țărușului și se întrunește cu regularitate pentru a discuta și a planifica modul în care să vină în întâmpinarea nevoilor privind bizuirea pe forțele proprii ale țărușului. Comitetele pentru bizuirea pe forțele proprii la nivel de țăruși sunt îndemnate să lucreze alături de consiliile de bunăstare ale episcopilor pentru a evalua nevoile și a veni în întâmpinarea lor.

De regulă, Comitetul pentru bizuirea pe forțele proprii la nivel de țăruș include un membru al înaltului consiliu al țărușului, o membră a președinției Societății de Alinare la nivel de țăruș, președintele consiliului de bunăstare al episcopului și toți specialiștii în bizuirea pe forțele proprii chemați la nivel de țăruș. Printre ceilalți membri ai comitetului se pot număra membri ai președințiilor Tinerilor Băieți și Tinerelor Fete la nivel de țăruș, alți specialiști la nivel de țăruș și misionari.

În procesul de analizare și planificare privind nevoile individuale și pe cele ale familiilor din țăruș, comitetul are în vedere următoarele lucruri:

• predă episcopilor și membrilor consiliilor episcopiei doctrina bizuirii pe forțele proprii și îi sprijină în îndatoririle lor;

• elaborează un plan simplu pentru a sprijini episcopii și a veni în întâmpinarea nevoilor țărușului privind bizuirea pe forțele proprii. Consultați „Întrebări pe care comitetul trebuie să le aibă în vedere”, de la sfârșitul acestui ghid al conducătorului;

• organizează cu regularitate adunări de devoțiune cu tema bizuirea pe forțele proprii, precum și grupuri de bizuire pe forțele proprii;

• oferă coordonatorilor instruire continuă, după cum este necesar;

• vizitează periodic grupurile de bizuire pe forțele proprii și oferă recomandări episcopilor și consiliilor episcopiei cu privire la progresul membrilor;

• adună și transmite informații despre resursele locale disponibile în comunitate și în Biserică. Resursele pot fi nume de persoane care pot ajuta, programe guvernamentale, oportunități de angajare etc. Directorul local al Serviciilor pentru bizuirea pe forțele proprii poate oferi, de asemenea, îndrumare despre modurile în care se pot aduna și împărtăși informații despre resursele comunității.

„Sfinții din zilele din urmă cred și predau faptul că o religie care nu are puterea să salveze oamenii din punct de vedere temporal și să îi facă prosperi și fericiți aici, nu poate sa-i salveze din punct de vedere spiritual, să îi exalte în viața care va veni”.

Președintele Joseph F. Smith, Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith (2011), p. 163

O soră, un frate sau un cuplu pot sluji ca specialiști ai țărușului (sau districtului) în bizuirea pe forțele proprii. Conlucrând îndeaproape cu membrii comitetului, specialistul supervizează operațiunile și activitățile din țăruș ce țin de bizuirea pe forțele proprii. Specialiștii țărușului sunt o resursă pentru episcopi și alți conducători ai episcopiei (Manualul 2, 6.3.3) și pot ajuta membrii care au nevoie de ajutor cu privire la educație, instruire, finanțele familiei și, acolo unde este în vigoare, Fondul Permanent pentru Educație (Manualul 2, 6.2.5). Dacă este cazul, episcopul poate chema, de asemenea, un specialist în bizuirea pe forțele proprii la nivel de episcopie.

Responsabilitățile specialistului pot include următoarele:

• instruiește și ajută episcopi și consilii ale episcopiilor după cum i se cere;

• lucrează alături de Comitetul pentru bizuirea pe forțele proprii la nivel de țăruș pentru a coordona adunări de devoțiune și a organiza grupuri;

• oferă instruire coordonatorilor grupurilor de bizuire pe forțele proprii folosind broșura Coordonarea grupurilor de bizuire pe forțele proprii (disponibilă online, pe srs.lds.org/facilitator);

• analizează și sprijină periodic grupurile de bizuire pe forțele proprii;

• împărtășește membrilor informații despre resurse disponibile în comunitate și în Biserică;

• se asigură că rapoartele sunt completate pe srs.lds.org/report.

„Este voința lui Dumnezeu ca noi să fim bărbați și femei liberi, având posibilitatea de a ne atinge întregul potențial atât din punct de vedere temporal, cât și spiritual, să fim liberi de limitările umilitoare ale sărăciei și de sclavia păcatului, să ne bucurăm de respectul de sine și de independență și să fim pregătiți în toate lucrurile pentru a ne alătura Lui în împărăția Sa celestială.”

D. Todd Christofferson, „Liberi pentru totdeauna, pentru a acționa pentru ei înșiși”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 19

Salvatorul ne-a învățat că, „acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, pentru un lucru oarecare, iată, acolo voi fi și Eu în mijlocul lor” (D&L 6:32). Grupurile de bizuire pe forțele proprii sunt mici și funcționează ca un consiliu. Membrii acestora se întâlnesc pentru a dezvolta îndemânările și credința fiecărui participant. Revelația personală din timpul întâlnirilor grupului poate veni din surse diferite. Pe lângă manuale, fiecare participant are cunoașterea, experiențele și darurile care îi pot ajuta pe alții să învețe și să crească.

De regulă, grupul este format din 8-12 persoane și se întâlnește aproximativ două ore pe săptămână, timp de douăsprezece săptămâni consecutive.

În timpul fiecărei întâlniri a grupului, participanții petrec timpul discutând principii doctrinare privind bizuirea pe forțele proprii, inclusiv importanța rânduielilor. Ei învață, de asemenea, îndemânări practice, cum ar fi administrarea banilor, găsirea unui loc de muncă mai bun, îmbunătățirea educației sau începerea și dezvoltarea unei afaceri.

Fiecare întâlnire a grupului începe cu un raport de progres oferit grupului de către fiecare în parte cu privire la angajamentele personale din săptămâna precedentă. Apoi, participanții se sfătuiesc cum să identifice și să depășească obstacole.

Grupurile de bizuire pe forțele proprii vin în întâmpinarea celor trei lucruri pe care președintele Gordon B. Hinckley a spus că trebuie să le aibă fiecare convertit: „Un prieten, o responsabilitate și să fie hrănit cu «cuvântul cel bun al lui Dumnezeu» (Moroni 6:4)” („Converts and Young Men”, Ensign, mai 1997, p. 47; vedeți, de asemenea, Moroni 6:3-9).

O mare parte a procesului de învățare are loc în afara întâlnirii grupului în timp ce membrii își respectă angajamentele exersând îndemânări noi. Participanții sunt încurajați să împărtășească membrilor familiei ceea ce învață.

Participanții sunt rugați să sprijine și să întărească un alt membru al grupului în fiecare săptămână. Acești „parteneri de acțiune” se ajută unul pe celălalt să-și respecte angajamentele contactându-se și încurajându-se frecvent.

„Nu există problemă în cadrul familiei, episcopiei sau țărușului care să nu poată fi rezolvată dacă noi căutăm soluții în modul Domnului, consultându-ne – consultându-ne cu adevărat – [unii cu alții].”

M. Russell Ballard, Counseling with Our Councils, ediție revizuită (2012), p. 4

Grupurile de bizuire pe forțele proprii nu sunt conduse de un învățător, ci sunt îndrumate de un coordonator. Coordonatorii nu țin prelegeri, ci urmează materialele de curs și invită toți membrii grupului să participe activ. Coordonatorii creează o atmosferă în care Duhul Sfânt îi poate învăța pe participanți „toate lucrurile pe care trebuie să le [facă]” (2 Nefi 32:5; vedeți, de asemenea, 2 Nefi 32:3).

Dacă este nevoie, specialiștii la nivel de țăruș, voluntarii sau frații și surorile care slujesc pot fi desemnați să sprijine participanții luând legătura cu ei la telefon sau în persoană. Comitetul pentru bizuirea pe forțele proprii la nivel de țăruș poate, de asemenea, să aleagă ca, periodic, să organizeze o întâlnire de grup a absolvenților grupurilor de bizuire pe forțele proprii, pentru ca aceștia să-și poată menține relațiile de prietenie, să împărtășească experiențe și să discute principii din Temelia mea pentru bizuirea pe forțele proprii.

Membrii care se află în următoarele situații pot beneficia de pe urma programului: beneficiari ai ajutorului din donațiile de post, șomerii sau cei care au salarii mici, misionarii recent întorși din misiune, convertiții recent, membrii mai puțin activi și părinții singuri.