Rolul profeților

Încă din timpurile străvechi, Dumnezeu a chemat profeți care să depună mărturie despre Isus Hristos și să declare cuvântul Său. Dumnezeu pregătește, cheamă și conduce profeți pentru a îndeplini scopurile Sale eterne. Scripturile cuprind învățăturile multor profeți, cum ar fi Moise, Isaia, Ilie și Nefi. Fiecare dintre ei le-a vorbit oamenilor în limba lui, la timpul său și în locul lui, oferind îndrumare inspirată și avertizări la momentul potrivit.

Dumnezeu continuă să cheme profeți în vremurile noastre. Profetul Joseph Smith a primit autoritate de la Dumnezeu să administreze legămintele Evangheliei și rânduielile preoției și să restaureze Biserica lui Isus Hristos. El a primit, de asemenea, revelație care clarifică adevăruri importante despre Dumnezeu și despre planul Său pentru copiii Săi. Succesorii săi în calitatea de președinți ai Bisericii au avut aceeași autoritate de a primi revelație care să contribuie la cunoașterea Evangheliei și de a îndruma Biserica. Acest principiu al revelației continue este o caracteristică esențială a Evangheliei restaurate.

Sfinții din zilele din urmă îi susțin pe președintele Bisericii, pe consilierii din Prima Președinție și pe membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli ca profeți, văzători și revelatori. Învățăturile Bisericii sunt declarate prin glasurile unite ale acestor profeți în viață. Doctrina este declarată și interpretată de președintele Bisericii și susținută de Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece care acționează în unanimitate urmând tiparul oferit în Doctrină și legăminte 107:27-31.

Domnul a chemat oameni muritori pentru a fi profeții Săi. Asemenea tuturor copiilor lui Dumnezeu, ei au parte de încercările vieții muritoare, dar Domnul lucrează prin ei pentru a înfăptui lucrarea Sa. El a poruncit Bisericii să dea ascultare sfatului lor „în toată răbdarea și credința”. Dacă facem acest lucru, El promite să „[disperseze] puterile întunericului din fața [noastră] și [să clatine] cerurile pentru binele [nostru]”.

Isus Hristos a restaurat Biserica Sa în ultimele zile pentru a-L ajuta să-Și îndeplinească lucrarea Sa minunată: El dorește să propovăduiască tuturor copiilor lui Dumnezeu binecuvântările care vin prin legământ, să le înlesnească iertarea păcatelor și să le ofere ajutor în timpul încercărilor; să unească, în jurul învățăturilor și exemplului Său, o lume divizată; și să unească toate generațiile familiei umane prin rânduielile necesare salvării și exaltării.

Domnul cheamă profeți și le dă autoritatea de a îndruma această lucrare. El le dă revelații pentru a-i ajuta să știe ce să accentueze și cum să înainteze lucrarea lui Dumnezeu. Deși profeții provin din medii diferite și au talente și perspective diferite, ei caută și primesc, cu umilință, voia Domnului pentru Biserica Sa.

Faptul de a căuta să înțelegem chemările divine ale profeților și de a primi o confirmare în legătură cu acestea punând în practică învățăturile lor este un element al uceniciei. Urmarea profeților poate necesita „răbdare și credință”, deoarece este posibil să nu înțelegem mereu scopul divin al revelațiilor și învățăturilor revelate unui profet. Deși este posibil să avem întrebări, Domnul ne cere să urmăm îndrumarea slujitorilor Săi având credință în cunoașterea Sa perfectă și în puterea ispășirii Sale.

Când dăm ascultare cuvintelor profeților, Îl invităm pe Spiritul Sfânt în viața noastră. Ne alăturăm unei comunități mondiale de ucenici ai lui Isus Hristos devotați clădirii împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Pe măsură ce urmăm sfatul profeților, dobândim acces la binecuvântările puterii divine și ale păcii eterne promise celor care fac și țin legămintele Evangheliei.

Dumnezeu dorește ca ai Săi copii să asculte de profeții Săi și să aibă încredere în ei. Pe măsură ce căutăm cu intenție adevărată, putem dobândi o mărturie personală că El îndrumă Biserica Sa astăzi.

Putem să punem în practică sfatul profetului Alma. „[Puneți] la încercare cuvintele mele”, i-a îndemnat el pe zoramiți, „și… dovediți un pic de credință, da, chiar dacă nu faceți nimic mai mult decât să doriți să credeți, lăsați această dorință să lucreze în voi, chiar până când credeți într-un fel în care puteți face loc pentru o parte din cuvintele mele”.

Alma a explicat în continuare: „Acum, noi vom asemăna cuvântul cu o sămânță. Acum, dacă voi faceți loc ca o sămânță să fie plantată în inima voastră, iată, dacă aceasta este o sămânță adevărată sau o sămânță bună, dacă voi nu o aruncați afară prin necredința voastră… ea va începe să crească înăuntrul piepturilor voastre; și atunci când voi simțiți aceste mișcări de creștere, voi veți începe să ziceți în sinea voastră – Aceasta trebuie să fie o sămânță bună sau cuvântul este bun, căci el începe să-mi lărgească sufletul; da, începe să-mi lumineze înțelegerea, da, începe să fie delicios pentru mine”.

Așa cum ne-a învățat Alma, putem să punem la încercare cuvintele profeților. De exemplu, acolo unde este posibil, putem acționa conform sfatului profetului de a ne face, cu regularitate, programări pentru a preaslăvi în casa Domnului. Pe măsură ce facem acest lucru, putem fi atenți la binecuvântările promise de profet. Recunoașterea acestor binecuvântări ne întărește credința în cuvintele profeților în viață.

Cultivarea seminței prin credința noastră este un proces care durează întreaga viață, dar putem începe astăzi să dobândim o confirmare spirituală despre profeții în viață și să dăm ascultare sfaturilor lor cu răbdare și credință.

Doar Isus Hristos a trăit o viață perfectă. Conducătorii Bisericii se străduiesc să trăiască vieți neprihănite și să-i aducă pe oameni la Isus Hristos prin cuvintele și faptele lor, dar sunt supuși slăbiciunilor omenești. Conducătorii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu sunt infailibili.

Dar nu trebuie să pierdem din vedere rolul lor vital. Domnul îi cheamă pe membrii Primei Președinții și pe cei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli ai Bisericii să fie „martori speciali ai numelui lui Hristos” și să acționeze în calitate de profeți, văzători și revelatori în zilele noastre. Asemenea profeților din vechime, ei sunt în comuniune cu Dumnezeu și dezvăluie voia Sa. Ei au autoritatea divină de a îndruma Biserica prin revelație, de a administra rânduielile Evangheliei și de a îndruma lucrarea Domnului pe pământ. Aceasta nu înseamnă că ei știu toate lucrurile. Ei lucrează potrivit luminii pe care Domnul le-a dat-o, caută mai multă cunoaștere prin revelație continuă și se bazează pe puterea întăritoare pe care o primesc prin Isus Hristos și ispășirea Sa.

Domnul a lucrat întotdeauna prin intermediul profeților muritori, în pofida slăbiciunii lor. Asemenea lui Iona care a fugit de chemarea sa la Ninive, lui Petru care i-a tăiat urechea soldatului sau lui Joseph Smith care a dat pagini din traducerea Cărții lui Mormon lui Martin Harris, este posibil ca profeții să facă, uneori, greșeli. În astfel de cazuri, Domnul îi corectează pe slujitorii Săi și, după ce se pocăiesc, El îi binecuvântează să îndeplinească lucrarea pe care El i-a chemat să o facă.

Este important să ne amintim cum este stabilită doctrina Bisericii. Doctrina este declarată și interpretată de președintele Bisericii și susținută de Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece care acționează în unanimitate urmând tiparul oferit în Doctrină și legăminte 107:27-31. „Această cerință a unanimității asigură un control asupra prejudecăților și aversiunilor personale. Ea garantează că Dumnezeu conduce prin Spirit, nu omul prin majoritate sau compromis.” O învățătură a unui singur conducător al Bisericii poate reprezenta „o părere personală, dar bine chibzuită, care nu este menită să fie oficială sau să se aplice întregii Biserici”.

Prin intermediul Spiritului Sfânt, fiecare dintre noi poate primi o confirmare personală că profeții sunt chemați de Dumnezeu și că El îndrumă lucrarea Sa prin ei.

Președintele Wilford Woodruff a spus: „Domnul nu-mi va permite niciodată, mie sau oricărui alt bărbat care este în oficiul de președinte al acestei Biserici, să vă conducem pe un drum greșit”. Profeții și apostolii au reafirmat această învățătură de-a lungul generațiilor. Doctrina este declarată și interpretată de președintele Bisericii și susținută de Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece care acționează în unanimitate urmând tiparul oferit în Doctrină și legăminte 107:27-31.

Sfinții din zilele din urmă cred că plenitudinea Evangheliei restaurate și autoritatea preoției nu vor mai fi luate niciodată de pe pământ. Aceasta înseamnă că Dumnezeu va îndruma întotdeauna profeții pentru a se asigura că Biserica își îndeplinește misiunea de a-i pregăti pe copiii Săi pentru binecuvântările vieții eterne. El va continua să reveleze voia Sa profeților rând după rând, mărindu-le înțelegerea și eliminând eroarea, ca parte a restaurării Evangheliei care se află în desfășurare.

În Doctrină și legăminte 1:30, Domnul declară că Biserica este „singura Biserică adevărată și vie de pe toată fața pământului”. Totuși, toate lucrurile vii se dezvoltă și se schimbă. Practicile Bisericii sunt diferite astăzi față de cum erau cu doar câțiva ani în urmă. Aceasta este o caracteristică esențială a Bisericii, care a fost întemeiată pe principiul revelației continue. Sfinții din zilele din urmă cred că Dumnezeu „va revela încă multe lucruri mărețe și importante”.

Revelația continuă ne poate mări sau perfecționa înțelegerea, ne poate determina să schimbăm unele dintre tradițiile noastre și ne poate ajuta să ne apropiem tot mai mult de idealul Sionului. Biserica la nivel mondial se adaptează, astfel încât regulile ei să poată împlini nevoile timpurilor și locurilor concrete. La urma urmei, nevoile sfinților de la frontiera americană din secolul al XIX-lea erau, în multe privințe, foarte diferite de cele ale milioanelor de membri ai Bisericii răspândiți astăzi pe tot globul.

Majoritatea schimbărilor de care avem parte în Biserică implică implementarea practică a principiilor Evangheliei, cum ar fi modul în care desfășurăm preaslăvirea în ziua de sabat sau în care ne păstorim unii pe alții în episcopiile și ramurile noastre. Uneori, revelația a dus la schimbări mai semnificative în învățăturile și practicile Bisericii. Printre exemple se numără declarațiile oficiale care se găsesc în Doctrină și legăminte, care au dus la încetarea practicării căsătoriei pluraliste și la oferirea preoției și a binecuvântărilor templului tuturor, indiferent de rasă.

Profeții în viață, scripturile și conducătorii din trecut ai Bisericii sunt toți și toate importanți și importante. Scopul principal al acestor trei surse de adevăr este de a depune mărturie despre misiunea salvatoare a lui Isus Hristos. Trebuie să căutăm să înțelegem rolul important pe care îl are fiecare sursă și cum se raportează una la cealaltă.

Scripturile sunt o sursă de adevăruri importante revelate de-a lungul a mii de ani și în multe contexte culturale. Ele mențin adevărurile esențiale ale Evangheliei întotdeauna în fața ochilor noștri. Ele depun mărturie despre Hristos și Îi oferă Spiritului ocazia de a ne vorbi. Învățăturile profeților restaurării din trecut oferă o resursă spirituală asemănătoare. Trebuie să căutăm să înțelegem scripturile și învățăturile profeților din trecut în contextul în care au fost date și să acceptăm, cu recunoștință, adevărurile revelate pe care le împărtășesc.

Profeții în viață dețin cheile preoției necesare pentru a conduce Biserica și a administra rânduielile Evangheliei astăzi. Ei își adaugă mărturia despre Hristos la cea exprimată de profeții din trecut. Ei ne ajută să vedem cum pot fi puse în practică adevărurile Evangheliei în circumstanțele noastre actuale. Ei primesc revelații noi pentru Biserică, adaptând îndrumările din trecut la circumstanțele prezente, așa cum îi îndrumă Domnul. Uneori, învățăturile lor le înlocuiesc pe cele ale profeților din trecut. Cel mai adesea, cuvintele lor întăresc învățăturile din scripturi și cuvintele profeților din trecut.