Doctrină și legăminte 76:50-70

Vârstnicul J. Devn Cornish, din Cei Șaptezeci, a împărtășit cele de mai jos.

Membrii noștri se întreabă deseori: „Sunt eu suficient de bun ca persoană?” sau „Voi reuși eu, cu adevărat, să ajung în împărăția celestială?”. Desigur, nu există un astfel de lucru ca „a fi suficient de bun”. Niciunul dintre noi nu ar putea vreodată să „câștige” sau să „merite” salvarea sa, dar este firesc să ne întrebăm dacă suntem acceptabili înaintea Domnului, acesta fiind modul în care eu înțeleg aceste întrebări…

Permiteți-mi să fiu direct și clar. Răspunsurile la întrebările: „Sunt suficient de bun?” și „Voi reuși?” sunt „Da! Veți fi suficient de bun” și „Da, veți reuși, atâta timp cât continuați să vă pocăiți și nu vă scuzați sau nu vă răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu”. Dumnezeu din Cer nu este un arbitru fără inimă, care caută orice pretext pentru a ne scoate din joc. El este Tatăl nostru perfect iubitor, care dorește mai mult decât orice să-i vadă pe toți copiii Săi întorși acasă și trăind pentru totdeauna în prezența Sa, ca familii. Cu adevărat, El a dat pe Singurul Său Fiu Născut pentru ca noi să nu pierim, ci să avem viață veșnică! Vă rog să credeți și vă rog să găsiți speranță și alinare în acest adevăr etern. Tatăl nostru Ceresc intenționează ca noi să reușim! Aceasta este lucrarea Sa și slava Sa (J. Devn Cornish, „Sunt suficient de bun? Voi reuși?”, Liahona, nov. 2016, p. 32-33).

Sora Carol F. McConkie, care a făcut parte din Președinția generală a Tinerelor Fete, ne-a învățat cele de mai jos.

Speranța noastră de a obține sfințenie este concentrată asupra lui Hristos, prin mila și harul Său. Având credință în Isus Hristos și în ispășirea Sa, noi putem deveni curați, fără de pată, când negăm orice necredință [vedeți Moroni 10:32-33] și ne pocăim cu sinceritate. Noi suntem botezați cu apă pentru iertarea păcatelor. Sufletele noastre sunt sfințite când Îl primim pe Duhul Sfânt cu inimile deschise. Săptămânal, noi luăm parte la rânduiala împărtășaniei. Având spiritul pocăinței, cu dorințe sincere de neprihănire, noi facem legământ că suntem dornici să luăm asupra noastră numele lui Hristos, să ne amintim de El și să ținem poruncile Sale, pentru a avea totdeauna Spiritul Domnului cu noi. Cu timpul, pe măsură ce ne străduim continuu să devenim una cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, devenim părtași firii Lor divine [vedeți 2 Petru 1:4] (Carol F. McConkie, „Frumusețea sfințeniei”, Liahona, mai 2017, p. 10).

Vârstnicul Dale G. Renlund, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat cele de mai jos.

Lui Dumnezeu Îi pasă mai mult cine suntem și cine devenim, decât cine am fost. Pentru El este important ca noi să încercăm în continuare (Dale G. Renlund, „Sfinții din zilele din urmă continuă să încerce”, Liahona, mai 2015, p. 56).