Casa lui Israel

Undeva în pustiul de la est de Canaan, Iacov aștepta cu neliniște să se vadă cu fratele său geamăn, Esau. Ultima dată când Iacov se văzuse cu Esau, în urmă cu aproximativ 20 de ani, Esau a vrut să-l omoare. Iacov a petrecut toată noaptea într-o luptă lăuntrică, căutând o binecuvântare de la Dumnezeu. Ca rezultat al credinței, stăruinței și determinării lui Iacov, Dumnezeu i-a răspuns la rugăciuni. În acea noapte, numele lui Iacov a fost schimbat în Israel, un nume care înseamnă, printre altele, „cel ce luptă cu Dumnezeu” (Genesa 32:28).

Aceasta este prima dată când numele Israel apare în Biblie și este un nume care apare constant în carte și de-a lungul istoriei. Numele a ajuns în scurt timp să se refere la mai mult decât un singur om. Israel a avut 12 fii și urmașii lor au fost cunoscuți, în mod colectiv, ca fiind „casa lui Israel”, „triburile (semințiile) lui Israel”, „copiii lui Israel” sau „israeliții”.

De-a lungul istoriei, copiii lui Israel au acordat o mare importanță descendenței lor din unul dintre cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Descendența lor era o parte importantă a identității lor de legământ. Apostolul Pavel a proclamat că el era „din seminția lui Beniamin” (Romani 11:1). Unul dintre motivele pentru care Lehi și-a trimis fiii la Ierusalim pentru a lua plăcile de alamă a fost faptul că plăcile conțineau „o genealogie a strămoșilor săi” (1 Nefi 5:14). Lehi a descoperit că era urmaș al lui Iosif, iar înțelegerea de către urmașii săi a legăturii lor cu casa lui Israel s-a dovedit importantă pentru ei în anii care au urmat.

În Biserică, astăzi, puteți auzi de Israel în expresii precum „adunarea lui Israel”. Cântăm despre „Mântuitorul Israelului”, „Speranța lui Israel” și „Vârstnici ai Israelului”. În aceste cazuri, noi nu vorbim sau cântăm doar despre vechea împărăție a lui Israel sau despre națiunea numită Israel din zilele noastre. În schimb, ne referim la oamenii care au fost adunați din națiunile lumii în Biserica lui Isus Hristos. Ne referim la oameni care luptă [alături de] Dumnezeu, care Îi caută binecuvântările cu sinceritate și care, prin botez, au devenit poporul Său de legământ. Folosind cuvintele președintelui Russell M. Nelson, să fim ai lui Israel înseamnă „să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră… să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă cea mai puternică influență în viața noastră”.

Binecuvântarea dumneavoastră patriarhală declară legătura dumneavoastră cu unul dintre triburile casei lui Israel. Această legătură este mai mult decât o informație interesantă din istoria familiei. Ea are de-a face, de asemenea, cu prezentul și viitorul dumneavoastră. Faptul că faceți parte din casa lui Israel înseamnă că aveți o relație de legământ cu Tatăl Ceresc și cu Isus Hristos. Înseamnă că dumneavoastră, la fel ca Avraam, sunteți meniți să fiți „o binecuvântare” pentru copiii lui Dumnezeu (Genesa 12:2; Avraam 2:9-11). Înseamnă, folosind cuvintele lui Petru, că „sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9). Înseamnă că dumneavoastră „[Îl lăsați] pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața [dumneavoastră]” – că sunteți cineva care „luptă [alături de] Dumnezeu” pe măsură ce vă onorați legămintele făcute cu El.