Glasuri ale restaurării

După 40 de ani de la organizarea Taberei Sionului, Joseph Young, care fusese membru al taberei, a relatat că Joseph Smith a spus următoarele:

„Fraților, unii dintre voi sunteți mânioși pe mine pentru că nu ați luptat în Missouri, dar vă spun, Dumnezeu nu a vrut ca voi să luptați. El nu-Și putea organiza împărăția cu doisprezece bărbați care să deschidă poarta Evangheliei pentru popoarele pământului și cu șaptezeci de bărbați care să se afle sub îndrumarea lor și să îi urmeze, decât dacă îi alegea dintr-un grup de bărbați care și-au oferit viața și care au făcut o jertfă la fel de mare cum a făcut Avraam.

Acum, Domnul îi are pe Cei Doisprezece și pe Cei Șaptezeci, și vor fi alte cvorumuri de Șaptezeci chemate, care vor face sacrificiul și cei care nu au făcut sacrificiile lor acum și ofrandele lor acum, le vor face de acum încolo”.

„Când am ajuns în Missouri, Domnul i-a vorbit slujitorului Său Joseph și a spus: «Am acceptat ofranda voastră» și noi am avut privilegiul să ne întoarcem. La întoarcere, mulți prieteni m-au întrebat ce era de câștigat din faptul de a chema bărbați de la munca lor pentru a merge în Missouri și a se întoarce aparent fără să realizeze ceva. «Cine a câștigat din acest lucru?», au întrebat ei. «Dacă Domnul a poruncit să se facă acest lucru, ce scop a avut în vedere făcând astfel?»… Le-am spus acelor frați că am fost foarte răsplătit – răsplătit cu vârf și îndesat – da, încât măsura mea a fost plină și s-a revărsat pe deasupra de cunoașterea pe care am primit-o călătorind cu profetul.”

„Am fost în Tabăra Sionului cu profetul lui Dumnezeu. Am văzut comportarea lui Dumnezeu cu el. Am văzut puterea lui Dumnezeu cu el. Am văzut că era un profet. Ceea ce i s-a manifestat prin puterea lui Dumnezeu în acea misiune a fost de mare valoare pentru mine și pentru toți care au primit instrucțiunile lui.”

„Când membrii Taberei Sionului au fost chemați, mulți dintre noi nu ne văzuserăm niciodată fețele; eram străini unii pentru alții și mulți nu-l văzuseră niciodată pe profet. Fuseserăm risipiți pretutindeni, precum porumbul cernut prin sită, în toată națiunea. Eram bărbați tineri și eram chemați în acele zile de la începuturi să mergem și să mântuim Sionul, și ceea ce aveam de făcut trebuia să facem cu credință. Ne-am adunat din diferite state la Kirtland și am urcat să mântuim Sionul, îndeplinind porunca dată nouă de Dumnezeu. Dumnezeu a acceptat lucrările noastre, așa cum a acceptat lucrările lui Avraam. Am realizat foarte mult, deși apostații și necredincioșii au întrebat de multe ori, «Ce ați făcut?». Am dobândit o experiență pe care nu am fi putut s-o dobândim niciodată în niciun alt mod. Am avut privilegiul să privim fața profetului, și am avut privilegiul să călătorim [o mie șase sute de kilometri] alături de el, și să vedem lucrările Spiritului lui Dumnezeu cu el, și revelațiile lui Isus Hristos către el și împlinirea acelor revelații. El a adunat vreo două sute de vârstnici din toată națiunea în acele zile de la început și ne-a trimis în jurul lumii să propovăduim Evanghelia lui Isus Hristos. Dacă nu aș fi fost cu Tabăra Sionului, nu aș fi fost aici, astăzi [în orașul Salt Lake, slujind în Cvorumul celor Doisprezece]… Mergând acolo, am fost imediat trimiși în vie pentru a predica Evanghelia și Domnul a acceptat muncile noastre. Și în toate muncile noastre și persecuțiile de care am avut parte, riscându-ne deseori viața, a trebuit să lucrăm și să trăim prin credință.”

„Experiența pe care am dobândit-o călătorind în Tabăra Sionului a fost mai prețioasă decât aurul.”