Cărarea legămintelor plină de bucurie

Fotografie de Jerry Garns, poate fi copiată doar pentru uzul în cadrul Bisericii.

Promisiuni sacre

Tatăl nostru Ceresc și Fiul Său, Isus Hristos, ne iubesc pe fiecare dintre noi mai mult decât ne putem imagina. Nicăieri nu este manifestată dragostea Lor mai mult decât prin binecuvântările promise asociate legămintelor care ne-au fost oferite la botez și în casa Domnului.

„Unul dintre cele mai importante concepte ale religiei revelate este acela al legământului sacru”, ne-a învățat președintele Russell M. Nelson (1924-2025). „În termeni legali, un legământ este, în general, o înțelegere între două sau mai multe părți. Dar, în context religios, un legământ are o însemnătate mult mai mare. Este o promisiune sacră făcută lui Dumnezeu.”

Fiecare promisiune sacră pe care o facem și o ținem ne binecuvântează. Tatăl Ceresc și Salvatorul nostru, Isus Hristos, doresc să ne apropie mai mult de Ei. Ei doresc să ne ajute să învățăm și să creștem în credință și înțelegere. Ei doresc să ne înzestreze cu putere cerească. Ei doresc ca noi să găsim vindecare și pace într-o lume în care astfel de binecuvântări rămân greu de obținut. Ei doresc ca noi să avem parte de bucurie în această viață și în viața care va veni. Izvorând din această dragoste perfectă, Ei ne oferă ocazia de a avea o legătură de legământ cu Ei. Avem binecuvântarea de a ne lua din nou angajamentul față de acele legăminte săptămânal în timpul adunării de împărtășanie.

Noi luăm din împărtășanie într-un spirit de recunoștință, deoarece avem binecuvântarea plină de bucurie de a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos, amintindu-ne de El și de dragostea Sa pentru noi, arătată prin darul ispășirii Sale – că El a suferit, a sângerat și a murit pentru noi. Împărtășania ne binecuvântează, de asemenea, cu o ocazie săptămânală de a ne arăta dorința de a ține poruncile Sale, de a ne reînnoi legămintele și de a face un nou legământ (vedeți Doctrină și legăminte 20:77, 79).

„Adesea, aud expresia că noi luăm din împărtășanie pentru a ne reînnoi legămintele făcute la botez. Deși acest lucru este adevărat, acest lucru înseamnă mult mai mult decât atât!”, a spus președintele Nelson. „Am făcut un legământ nou. Dumneavoastră ați făcut un legământ nou… În schimb, [Domnul] declară că vom avea totdeauna Spiritul Său cu noi. Ce binecuvântare!”

Când ne pocăim și luăm din împărtășanie cu inima pură, primim Duhul Sfânt și suntem „curățați de păcat ca și cum am fi botezați din nou. Aceasta este speranța și mila pe care Isus le oferă fiecăruia dintre noi”.

Ce bucurie să ne pocăim și să fim iertați prin dragostea care mântuiește a lui Hristos!

Fotografie cu Templul Nauvoo, Illinois, de Jennifer Rose Maddy.

Casa Sa a bucuriei

După ce a devenit președinte al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, președintele Nelson a vorbit frecvent despre calea legămintelor, începând cu primul său mesaj public în calitate de președinte al Bisericii. Noi pășim pe această cale prin „[pocăință] și [botez] prin apă” (2 Nefi 31:17), a spus el cu altă ocazie, iar „apoi, pășim pe ea dedicați în întregime în templu”.

Așa cum luarea din împărtășanie ne amintește de legămintele noastre și de binecuvântările ce le însoțesc, la fel se întâmplă și cu munca făcută în templu pentru cei morți. Când înfăptuim rânduieli prin înlocuitor pentru cei care au decedat, ne aducem aminte promisiunile sacre pe care le-am făcut și binecuvântările promise pe care le vom primi.

Pe cărarea legămintelor, devenim moștenitori ai tuturor binecuvântărilor promise lui Avraam, Isaac, Iacov și urmașilor lor. În pofida acestor binecuvântări promise, Avraam, Isaac și Iacov nu au avut o viață ușoară și nici noi nu avem. La fel ca ei, noi avem parte de adversitate, mustrare și pierdere când suntem „[încercați] în toate lucrurile” (Doctrină și legăminte 136:31; vedeți, de asemenea, 101:4-5). Dar, asemenea profeților și sfinților neprihăniți din vechime, noi știm în cine ne putem pune nădejdea (vedeți 2 Nefi 4:19).

Viața noastră muritoare este doar un moment din existența noastră, dar acel moment – uneori, foarte dificil – are o importanță eternă. Da, Tatăl nostru Ceresc dorește ca noi să învățăm și să progresăm. Și, da, această creștere implică uneori dezamăgire și suferință. Dar El dorește ca viața noastră să fie frumoasă și plină de speranță. În acest scop și pentru a ne ușura călătoria înapoi la El, El ne-a oferit un Salvator, care este „garantul” legămintelor noastre cu Tatăl Său. Prin ispășirea lui Isus Hristos, Tatăl îndeplinește promisiunile făcute copiilor Săi în templu.

Prin dragostea și sacrificiul Său ispășitor, Salvatorul nostru a biruit și a vindecat tot cu ce ne vom confrunta în viață. Și, datorită casei Sale sfinte – casa Sa a bucuriei – totul va fi bine, în pofida adversității. Leacul ținerii legămintelor îndepărtează tristețea, durerea, mâhnirea și dezamăgirea. Nu trebuie să ne îngrijorăm și nici să ne temem. Ci ne putem bucura că prețul mântuirii noastre a fost plătit (vedeți 1 Corinteni 6:20) și că a fost așternută cărarea legămintelor către viața eternă.

Cărarea legămintelor este, cu adevărat, o cărare a iubirii mântuitoare. Când onorăm legămintele pe care le facem în templu, primim ca binecuvântări mai multă putere, mai multă dragoste, mai multă milă, mai multă înțelegere și mai multă speranță. Minunea și măreția pecetluirilor din templu – ale membrilor familiei legați împreună, în dragoste, pentru toată eternitatea – aduc sufletului meu o uimire și o bucurie nemăsurate și mă umplu de un spirit de recunoștință.

„Ori de câte ori apare orice fel de tulburare în viața dumneavoastră, cel mai sigur loc în care să vă aflați, din punct de vedere spiritual este acela în care trăiți în limitele legămintelor pe care le-ați făcut în templu!”, ne-a sfătuit președintele Nelson. Știu din propria mea dulce și, uneori, amară experiență din viața muritoare veridicitatea acestor cuvinte.

Ilustrație de Allen Garns.

Adunați-i acasă

După ce Israel Barlow și-a luat un ultim rămas-bun de la băiețelul său, el i-a scris soției sale: „Gândul că voi pleca departe, că nu mă voi mai întoarce niciodată în viață la mormântul [lui James], a smuls ultima fărâmă de afecțiune pe care o aveam, până când s-a rupt, cu lacrimi, pe mormântul lui”.

Îmi imaginez că mai multe lacrimi – de data aceasta de bucurie – au fost vărsate în data de 4 decembrie 1889. În acea zi, micuțul James Nathaniel Barlow a fost pecetluit cu părinții săi în Templul Logan, Utah. Până ca acest lucru să se întâmple, Israel murise, așa că alții i-au fost înlocuitori lui și lui James.

Sora Kearon și cu mine simțim o legătură profundă de afecțiune și compasiune față de Israel și Elizabeth. Primul nostru copil, un băiat pe nume Sean, a murit în timpul unei intervenții chirurgicale la inimă când avea doar trei săptămâni. Aceasta a fost o pierdere cutremurătoare pentru noi. La acea vreme, ne întrebam dacă am putea supraviețui. L-am îngropat într-un mormânt dureros de mic din Anglia. Cincisprezece ani mai târziu, familiei noastre i s-a cerut să se mute din casa noastră din Marea Britanie pentru a sluji cu timp deplin în Biserică, iar noi am lăsat în urmă acel mic mormânt.

Nu ne-am pierdut copilul în călătoria spre vest și nu am suferit greutățile de neînțeles ale familiei Barlow, dar înțelegem puțin ceea ce au trăit ei. Mormântul băiețelului nostru este foarte departe și, asemenea familiei Barlow, avem credință neclintită în învierea lui Isus Hristos și în natura eternă a familiei noastre prin legământul sfânt al pecetluirii.

Cu toții avem strămoși și alte persoane dragi dincolo de mormânt care ne spun: „Nu mă lăsa aici”. Datorită legămintelor făcute în templu, nimeni nu trebuie lăsat în urmă. Chemarea noastră este să-i iubim, să-i slujim și să ajutăm la adunarea lor acasă.

Tatăl nostru Ceresc ne iubește – pe dumneavoastră și pe mine. El ne-a dat temple pentru ca „orice [legăm] pe pământ [să fie] legat în ceruri” (Doctrină și legăminte 128:8; vedeți, de asemenea, Matei 18:18). El L-a trimis pe Fiul Său să rupă legăturile morții, pregătind calea pentru legături nepieritoare și reuniuni de familie eterne.

De aceea avem rânduieli. De aceea facem legăminte. De aceea construim temple. De aceea ne dedicăm lucrării și slavei lui Dumnezeu (vedeți Moise 1:39). Și, de aceea vărsăm lacrimi de bucurie, știind că ne așteaptă o reuniune eternă pe noi și pe cei dragi ai noștri în prezența Tatălui și a Fiului.

Fie ca noi să găsim bucurie și pace pe măsură ce ne ținem legămintele și ne alăturăm Domnului în lucrarea Sa glorioasă de salvare!