Planul lui Dumnezeu pentru ca familia să fie eternă

Unul dintre lucrurile care le-au trezit inițial interesul părinților mei față de Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos este importanța pe care Biserica o acordă familiei și învățăturii potrivit cărei „mare parte a lucrării lui Dumnezeu de salvare și exaltare este realizată prin familie”. Înainte să fie botezați, părinții mei au fost atât de impresionați de ceea ce învățau, încât și-au invitat vecinii să participe și ei la lecțiile predate de misionari.

Întâlnindu-se cu misionarii și continuând să studieze Evanghelia după ce au fost botezați, părinții mei au învățat cum „[să-și crească] copiii în lumină și în adevăr” și cum să-și „[pună] în ordine casa” din punct de vedere spiritual (Doctrină și legăminte 93:40, 43).

Ei au învățat că „familia [este] în centrul planului Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Săi” și că „fericirea în viața de familie este cel mai probabil obținută când este zidită pe învățăturile Domnului Isus Hristos”.

Ei au mai învățat următoarele: „Căsătoriile și familiile reușite sunt stabilite și menținute pe principiile credinței, rugăciunii, pocăinței, iertării, respectului, dragostei, compasiunii, muncii și ale activităților de recreere sănătoase”.

Au învățat că familiile pot fi eterne și că „aceeași sociabilitate care există între noi aici va exista printre noi acolo, numai că va fi însoțită de slava veșnică” (Doctrină și legăminte 130:2).

Și au învățat că „scopul suprem al fiecărei învățături, al fiecărei activități din Biserică este ca părinții și copiii lor să fie fericiți acasă, pecetluiți într-o căsătorie eternă și uniți cu generațiile lor”.

Având această cunoaștere, ei au dorit să fie pecetluiți ca familie eternă.

După ce părinții mei au fost botezați, ei au pus în practică ceea ce învățau, făcând trecerea dinspre lume către împărăția Evangheliei. Ei au depus eforturi pentru a ne uni familia, desfășurând seri în cămin și studiu al scripturilor în familie, participând cu credință la adunările Bisericii și făcând muncă de întocmire a istoriei familiei. Datorită acestor eforturi având ca scop unitatea, ei sperau să creeze o familie concentrată asupra planului salvării, privind prin prisma eternității.

În 1965, anul în care părinții mei au fost botezați, cel mai apropiat templu de São Paulo, Brazilia, era în Mesa, Arizona, la aproape 6.000 de mile (9.650 km) depărtare. Călătoria costa prea mult pentru familia noastră, așa că părinții mei au trebuit să aștepte până la dedicarea Templului São Paulo, Brazilia, în anul 1978, pentru a putea să-și primească rânduielile din templu și să fie pecetluiți. În vremea aceea, eu slujeam în misiune în Rio de Janeiro.

Cu aproximativ două luni înainte de a-mi încheia misiunea, în luna februarie a anului 1980, președintele meu de misiune ne-a permis mie și colegului meu să călătorim pe timpul nopții cu membrii țărușului de la Rio de Janeiro către templul din São Paulo, pentru ca eu să pot fi înzestrat și pecetluit cu părinții mei. Asemenea părinților mei, așteptasem ani de zile să primesc binecuvântările promise asociate rânduielilor și legămintelor din templu.

Acea experiență mi-a schimbat viziunea asupra viitorului și m-a făcut să întrezăresc pentru prima dată veridicitatea cuvintelor recente ale președintelui Russell M. Nelson: „Timpul petrecut în templu vă va ajuta să gândiți din perspectivă celestială și să vă faceți o imagine despre cine sunteți cu adevărat, cine puteți deveni și felul de viață pe care îl puteți avea pentru totdeauna”.

Scurtul timp pe care l-am petrecut atunci în templu a influențat profund restul slujirii mele în misiune. Având acea perspectivă nouă, faptul de a depune mărturie despre templu și importanța planului lui Dumnezeu pentru familii a avut, și el, un efect de durată asupra vieții mele.

Când eu și soția mea, Rosana, ne-am căsătorit la doi ani după misiunea mea, am fost pecetluiți în templu având obiectivul de a ne întemeia propria familie eternă. Pentru a face acest lucru, am lucrat împreună pentru a crea tradiții de familie asemenea celor pe care le-am învățat de la părinții noștri, toate concentrate asupra Salvatorului, învățăturilor Sale și învățăturilor profeților Săi din zilele noastre.

Astăzi, copiii noștri își cresc copiii urmând aceleași principii ale fericirii ale Evangheliei. Pentru noi, familia este totul, deoarece înțelegem poziția centrală a familiei în planul lui Dumnezeu.

În calitate de autoritate generală, am avut binecuvântarea de a-mi pecetlui, în templu, cei trei copii cu cei cu care s-au căsătorit. A fost o experiență minunată să privesc în ochii lor momentul în care au îngenuncheat la altarul din templu. Mi-am putut vedea urmașii fiind binecuvântați de aceleași principii ale Evangheliei pe care eu le învățasem de la părinții mei și pe care eu și Rosana le-am predat la rândul nostru. Am putut vedea acele binecuvântări continuând în generațiile viitoare. Și mi-am amintit cine face ca toate acestea să fie posibile.

Memento de Crăciun

Familia este în centrul planul fericirii întocmit de Dumnezeu, însă fără Salvatorul Isus Hristos, acest plan nu ar fi posibil. Ispășirea Sa și rânduielile și legămintele care se găsesc în Evanghelia Sa fac ca promisiunea privind exaltarea să fie posibilă.

Președintele Nelson a declarat: „Exaltarea este o chestiune de familie. Doar prin intermediul rânduielilor necesare salvării ale Evangheliei lui Isus Hristos, familiile pot fi exaltate. Țelul final pe care ne străduim să-l atingem este să fim fericiți ca familii – înzestrați, pecetluiți și pregătiți pentru viața eternă în prezența lui Dumnezeu”.

Când vizitez locuri pe care nu le-am mai văzut înainte, încerc să găsesc mici decorațiuni care ilustrează nașterea Domnului care să ne amintească, mie și Rosanei, de Salvator. Am o colecție destul de mare.

În timp ce priveam acele decorațiuni care ilustrează nașterea umilă a Domnului și cugetam, eu și soția mea ne-am întrebat odată: „Ce contează cu adevărat cel mai mult în viața noastră?”. Desigur, răspunsul este: Salvatorul, Evanghelia Sa și familia noastră. Pentru a ne aminti de dragostea Tatălui nostru Ceresc pentru noi și că prin intermediul Salvatorului devine posibilă promisiunea privind familiile eterne, acum câțiva ani, înainte de Crăciun, ne-am așezat toate decorațiunile care ilustrează nașterea Domnului pe două rafturi mari din casa noastră – și le-am lăsat expuse, în loc să le strângem după sărbătorile de Crăciun. Această tradiție ne ajută să păstrăm viu spiritul Crăciunului în căminul nostru pe tot parcursul anului.

În fiecare zi, când privim acele decorațiuni care ilustrează nașterea Domnului, ele ne amintesc cu blândețe de rolul central al Salvatorului în viața noastră. Ele ne amintesc că pacea de pe pământ de acum (vedeți Luca 2:14) și fericirea eternă din lumea următoare depind de Salvator și de cinstirea legămintelor pe care le-am făcut cu El. Și, ele ne amintesc „că El a venit pe lume, chiar Isus, pentru a fi răstignit pentru lume, și pentru a purta păcatele lumii, și pentru a sfinți lumea, și a o curăța de toate nedreptățile;

Pentru ca, prin intermediul Său, să poată fi salvați toți aceia pe care Tatăl i-a pus în puterea Sa și care au fost creați prin El” (Doctrină și legăminte 76:41-42).

Așa cum noi am învățat aceste adevăruri de la părinții noștri, eu și Rosana am depus eforturi pentru a li le transmite copiilor noștri. Acum, copiii noștri îi învață aceleași adevăruri pe copiii lor. Semințele sădite acum 60 de ani în inimile părinților mei, în casa noastră mică din Brazilia, au înflorit și au dat rod „care este cel mai prețios, care este dulce, mai presus decât orice lucru care este dulce; și care este alb, mai presus decât orice lucru care este alb, da, și pur, mai presus decât orice lucru care este pur” (Alma 32:42).

Depun mărturie că persoanele care acceptă planul lui Dumnezeu pentru familii, iubesc așa cum a iubit Salvatorul și își cinstesc legămintele vor moșteni, într-o zi, „binecuvântările vieții eterne și plenitudinea bucuriei” alături de cei dragi și de Tatăl și de Fiul.