Adevărul despre viața noastră

Căutarea noastră a adevărului.

În epoca în care trăim, avem la dispoziție mai multă cunoaștere ca oricând. În trecut, dacă voiai să afli ceva, trebuia să mergi la bibliotecă și să cauți. Astăzi, internetul și dispozitivele mobile oferă acces la informații aproape nesfârșite pe care le putem găsi aproape instantaneu.

Domnul este mulțumit când folosim cu înțelepciune resursele care ne sunt disponibile, dar El ne-a oferit acest sfat etern: „Căutați cu sârguință și învățați-vă unul pe altul cuvinte de înțelepciune; da, căutați cuvintele de înțelepciune în cele mai bune cărți; căutați să învățați, chiar prin studiu și, de asemenea, prin credință” (Doctrină și legăminte 88:118). El ne încurajează să învățăm despre lumea care ne înconjoară (vedeți Doctrină și legăminte 88:79; 93:53), dar, în căutarea adevărului, trebuie să privim către Dumnezeu, care „înțelege toate lucrurile și toate lucrurile sunt înaintea Lui… și El este deasupra tuturor lucrurilor… și toate lucrurile sunt prin El și de la El” (Doctrină și legăminte 88:41).

Printre adevărurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, unul dintre cele mai fundamentale pentru viața noastră pe pământ este acela că El este Tatăl nostru Ceresc. Noi suntem fiii și fiicele Sale de spirit. El ne cunoaște și ne iubește în mod perfect. Și, în calitate de copii de spirit ai Săi, avem o natură divină și un destin divin. Înțelegerea și acceptarea acestor adevăruri eterne ne oferă identitate, valoare și scop – ceea ce ne-a binecuvântat și îndrumat în viața premuritoare și va continua să o facă acum și pentru totdeauna.

Noi am fost cu Tatăl la început

Pe măsură ce căutăm adevărul lucrurilor „așa cum au fost”, descoperim aceste cuvinte ale Salvatorului nostru, Isus Hristos: „Și acum, adevărat vă spun vouă, Eu am fost la început cu Tatăl și Eu sunt Primul Născut” și „voi ați fost, de asemenea, la început cu Tatăl” (Doctrină și legăminte 93:21, 23).

Înainte de viața noastră pe pământ, am participat la un consiliu în cer unde Tatăl nostru Ceresc a prezentat marele Său plan al fericirii. Profetul Joseph Smith ne-a învățat că motivația lui Dumnezeu pentru planul Său este de a ne acorda „privilegiul de a progresa la fel ca El [și de a fi înălțați] cu El”. Lucrarea și slava Sa sunt să „[realizeze] nemurirea și viața veșnică a omului” (Moise 1:39).

Ne-am exercitat libertatea de a alege și am ales să urmăm planul Tatălui Ceresc. Am fost binecuvântați să ne naștem în această viață, unde continuăm să avem libertatea de a alege și putem trăi experiența vieții muritoare, învăța și progresa spre viața eternă.

Pe parcursul călătoriei noastre din viața muritoare, vom avea parte de încercări și obstacole. Dar nu trebuie să înfruntăm greutățile vieții singuri. Joseph Smith ne-a învățat că Tatăl Ceresc, „Marele Părinte al universului veghează întreaga familie umană cu grijă de tată și sentiment patern”.

Tatăl nostru Ceresc, „Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri”, ne va binecuvânta, ne va ridica și ne va mângâia „în toate necazurile nostre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz” (2 Corinteni 1:3-4). Ca parte esențială a planului Său, Tatăl Ceresc ne-a oferit calea de a ne întoarce la El.

Calea către Tatăl nostru

Adevărul „despre lucruri așa cum sunt ele într-adevăr” (Iacov 4:13) este clar: nu ne putem atinge întregul potențial în calitate de copii ai Tatălui nostru Ceresc singuri. Isus Hristos, Primul Fiu Născut în spirit al Tatălui, a făcut legământ să fie Salvatorul și Mântuitorul nostru.

Isus Hristos, „Singurul Născut al Tatălui, plin de har și de adevăr, chiar Spiritul adevărului… a venit și a locuit în carne și a locuit printre noi” (Doctrină și legăminte 93:11). El a venit să ne arate calea pentru a găsi fericirea, scopul și bucuria în această viață și în eternitate.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:16-17.)

Experiența Salvatorului din viața muritoare este importantă. El „n-a primit de la început plenitudinea, ci a primit har după har” (Doctrină și legăminte 93:12). El a crescut până „a primit plenitudinea slavei Tatălui” și „toată puterea, atât în cer, cât și pe pământ, și slava Tatălui a fost cu El, pentru că Tatăl a locuit în El” (Doctrină și legăminte 93:16-17). Salvatorul ne-a învățat:

„Eu vă dau aceste cuvinte pentru ca să puteți înțelege și să știți cum să preaslăviți și ce să preaslăviți pentru ca să puteți veni la Tatăl în numele Meu și, la timpul potrivit, să primiți plenitudinea Sa.

Pentru că, dacă țineți poruncile Mele, veți primi plenitudinea Sa și veți fi slăviți în Mine, așa cum sunt Eu în Tatăl; de aceea, Eu vă spun vouă, voi veți primi har după har” (Doctrină și legăminte 93:19-20).

În Grădina Ghetsimani și pe cruce, Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele lumii și a suferit toate tristețile și „dureri și suferințe și ispite de toate felurile” (Alma 7:11). Aceasta „[L-a] făcut… [pe El], Cel mai mare dintre toți, să [tremure] de durere și să [sângereze] din fiecare por” (Doctrină și legăminte 19:18). Numai prin Isus Hristos și prin ispășirea și învierea Sa sunt posibile salvarea și exaltarea.

Prin harul Salvatorului și sacrificiul Său ispășitor, putem crește până când primim plenitudinea și putem fi, într-o zi, aduși la perfecțiune. Dacă urmăm exemplul Salvatorului și ne supunem poruncilor Sale, El ne va conduce și îndruma pe drumul nostru înapoi către prezența glorioasă a Tatălui nostru din Cer.

Christ on the Road to Jerusalem (Hristos pe drumul către Ierusalim), de Michael Coleman, copierea interzisă.

Veți primi darul Său?

Printre adevărurile „despre lucruri așa cum ele într-adevăr vor fi” (Iacov 4:13), învățăm că experiența noastră în eternitate va fi determinată de alegerea noastră de a-L urma pe Isus Hristos și de a primi darurile pe care El le oferă. Scripturile ne învață că ne vom „[bucura] de ceea ce [suntem] doritori să [primim]”. Din nefericire, unii nu vor fi „dornici să se bucure de ceea ce ar fi putut primi” (Doctrină și legăminte 88:32).

Președintele meu de misiune, vârstnicul Marion D. Hanks (1921-2011), care a slujit în calitate de autoritate generală-Cei Șaptezeci, i-a învățat pe misionarii săi că a cere ceea ce suntem dornici să primim și ceea ce ne bucură este un mod prin care putem evalua unde ne aflăm pe parcursul călătoriei noastre spirituale. „Pentru că, la ce îi servește unui om dacă i se acordă un dar, și el nu primește darul?” Când primim darurile Salvatorului căutându-L și urmându-L cu sinceritate, ne vom bucura de speranța vieții eterne și „de acela care [ne dă acel dar]” (Doctrină și legăminte 88:33). Acest dar oferit cu atâta dragoste „este cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 14:7).

Dumnezeu este Tatăl nostru Ceresc. El ne cunoaște și ne iubește. Când ne întoarcem către El în căutarea adevărului, ne putem lipi de inteligență, putem să primim înțelepciune, să acceptăm adevărul, să iubim virtutea și să ne lipim de lumina care vine de la El (vedeți Doctrină și legăminte 88:40). Apoi, continuăm de-a lungul vieții noastre până când „va veni ziua în care [noi] Îl [vom înțelege] chiar pe Dumnezeu, fiind însuflețiți în El și prin El” (Doctrină și legăminte 88:49).

Aceea va fi o zi foarte glorioasă și plină de bucurie.