Isus Hristos – speranța și promisiunea Paștelui

Dumnezeu, Tatăl nostru Veșnic din Cer; Isus Hristos, Fiul Său Preaiubit; și Duhul Sfânt sunt foarte aproape de noi. Lumina lor infinită și eternă, compasiunea și dragostea Lor mântuitoare sunt întrețesute în scopul creației și în structura existenței noastre (vedeți Alma 30:44; Moise 6:62-63).

În consiliul din cer din viața premuritoare, „stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și… toți fiii [și fiicele] lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie” (Iov 38:7). Noi am ales alegerea. Acum, umblăm prin credință. Prin proprie experiență, descoperim frumusețea, claritatea, bucuria și scopul promise ale lui Dumnezeu în mijlocul incertitudinilor, descurajărilor și încercărilor din viața muritoare.

Nu suntem meniți să rătăcim singuri în incertitudine existențială. Putem avea o comuniune cu cerul, ne putem clădi credința și sentimentul de apartenență în familie și în gospodăria și comunitatea sfinților și putem deveni cea mai adevărată, cea mai liberă, cea mai autentică și cea mai fericită versiune a noastră prin supunere de bunăvoie și plină de bucurie față de poruncile lui Dumnezeu. Ispășirea – a deveni una – în și prin Isus Hristos aduce cu sine acest sentiment de apartenență pe care îl oferă legămintele.

Speranța vieții și misiunii lui Isus Hristos

În fiecare zi, speranța și promisiunea Paștelui includ binecuvântările și învățăturile pe care Isus Hristos le-a împărtășit în timpul slujirii Sale perfecte din viața muritoare. Prerânduit de la început, Isus Hristos S-a născut ca Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu (vedeți Iacov 4:5; Alma 12:33-34; Moise 5:7, 9). El a crescut în înțelepciune, în statură, și a fost tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor (vedeți Luca 2:52). Căutând doar să facă voia Tatălui Său, Isus Hristos a iertat păcate, a vindecat infirmități, i-a înviat pe cei morți și i-a alinat pe cei bolnavi și singuri.

Odată, după ce a postit 40 de zile, El a depus mărturie: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați” (Luca 4:18; vedeți, de asemenea, Isaia 61:1).

Aceștia suntem noi, toți.

La Cina cea de taină, Isus Hristos a spălat picioarele ucenicilor Săi (vedeți Ioan 13:4-8). Atât în lumea veche, cât și în cea nouă, „[apa] vie” și „pâinea vieții”, adică El însuși, a instituit împărtășania. În rânduiala sacră a împărtășaniei, noi Îl chemăm pe Tatăl și facem legământ să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos, să ne amintim totdeauna de El și să ținem poruncile Sale, pentru a putea avea totdeauna Spiritul Său cu noi (vedeți Luca 22:19-20; 3 Nefi 18:7, 10-11).

În Grădina Ghetsimani, Isus a suferit mai mult decât poate suferi omul, pentru a mântui și a ispăși pentru noi. Sângele a țâșnit din fiecare por. El a suferit aceste dureri pentru toți, pentru ca noi să nu suferim dacă ne pocăim (vedeți Doctrină și legăminte 18:11; 19:16).

Trădat și acuzat pe nedrept, Isus Hristos a fost batjocorit și biciuit și o coroană de spini a fost apăsată pe capul Său umil (vedeți Matei 27:26, 29; Marcu 15:15, 17, 20, 31; Luca 22:63; Ioan 19:1-2). „Zdrobit pentru fărădelegile noastre… prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:5). El a fost „înălțat pe cruce” pentru a ne aduce la El (vedeți 3 Nefi 27:14-15). Totuși, chiar și pe cruce, Isus Hristos a iertat (vedeți Luca 23:34). El l-a rugat pe Ioan să aibă grijă de mama Sa (vedeți Ioan 19:26-27). El S-a simțit părăsit (vedeți Matei 27:46; Marcu 15:34). Pentru ca scriptura să poată fi împlinită, El a spus că Îi era sete (vedeți Ioan 19:28). Când totul a fost îndeplinit, El singur „Și-a dat duhul” (Luca 23:46; vedeți, de asemenea, Ioan 10:17-18).

Isus Hristos știe cum să ne ajute în bolile, infirmitățile, singurătatea, izolarea și greutățile noastre (vedeți Alma 7:12). Astfel de suferințe vin adesea ca o consecință a alegerilor altora. El știe, de asemenea, cum să Se bucure împreună cu noi în încântarea și recunoștința noastră, cum să plângă cu noi când bucuria noastră este deplină. Cu blândețe, El ne cheamă în numele Său, prin glasul Său, în turma Sa. El cheamă fiecare persoană de pretutindeni. El ne invită să vedem și să înțelegem viața muritoare din perspectiva eternității. Pe măsură ce umblăm drept și ne ținem legămintele, El promite că toate lucrurile pot conlucra spre binele nostru (vedeți Doctrină și legăminte 90:24; Romani 8:28).

La timpul și în felul Său, are loc restaurarea – nu doar așa cum au fost lucrurile, ci și la cum pot deveni. Într-adevăr, Isus Hristos ne poate elibera de robie și păcat, de moarte și iad și ne poate ajuta să ne împlinim identitatea divină devenind mai mult decât ne-am imaginat vreodată, prin credință și pocăință.

Datorită lui Isus Hristos, moartea nu este sfârșitul. De Paște, noi declarăm:

Prin poruncă și putere de la Tatăl Său, Isus putea să-Și dea viața și să o ia înapoi (vedeți Ioan 10:17). În timp ce trupul Său zăcea în mormânt, Isus Hristos a păstorit și a organizat în lumea spiritelor, declarând „mântuirea lor din legăturile morții” (Doctrină și legăminte 138:16).

În dimineața celei de-a treia zile, El S-a ridicat din mormânt. El i-a vorbit Mariei. S-a arătat celor doi ucenici care mergeau spre Emaus, apostolilor Săi și altora. (Vedeți Matei 28; Marcu 16; Luca 24; Ioan 20.)

Într-o mărturie chiasmatică, El i-a invitat pe ucenicii Săi să-și arunce mrejele de cealaltă parte a corabiei; de data aceasta, deși din nou pline de pești, mrejele nu s-au rupt (vedeți Ioan 21:6-11; Luca 5:3-7). El i-a hrănit pe ucenici și l-a rugat pe Petru de trei ori să pască oile și mielușeii Săi (vedeți Ioan 21:12-17). S-a înălțat la cer declarând că ucenicii Săi de atunci și noi, toți, de acum, trebuie să împărtășim vestea glorioasă a Paștelui și Evanghelia Sa fiecărei națiuni, fiecărui neam și fiecărui popor (vedeți Matei 28:19-20; Marcu 16:15).

Isus Hristos este Păstorul nostru cel Bun și Mielul lui Dumnezeu. El Și-a dat viața pentru oile Sale și Își dă viața oilor Sale. În grădină și pe cruce, El a suferit insuportabilul și a ispășit pentru noi. În viață și eternitate, El ne arată prin exemplu cum „spre veșnicie, moartea va deschide calea”.

Prin puterea ispășirii și învierii lui Hristos, trupurile și spiritele noastre vor fi reunite la învierea fizică. Vom fi glorioși, refăcuți în înfățișare și în formă fizică, membru cu membru. Chiar și firele de păr de pe capul nostru vor fi restaurate. Nu vom mai avea suferințele din viața muritoare, boli, accidente fizice sau incapacitate mintală. Ispășirea lui Hristos ne poate binecuvânta să biruim orice fel de separare spirituală și moarte spirituală. Cu condiția pocăinței, noi suntem eliberați de toate păcatele și întristările și suntem deschiși către o plenitudine eternă de dragoste și bucurie. Puri, curați, liberi, ne putem întoarce la cele mai prețuite relații de familie în prezența glorioasă, celestială a lui Dumnezeu, Tatăl nostru, și a lui Isus Hristos.

Îi vom vedea din nou pe cei dragi. Când ne vom reuni cu cei pe care îi iubim, ne vom vedea unul pe altul din perspectiva eternității – cu mai multă dragoste, înțelegere și bunătate. Ispășirea lui Isus Hristos ne poate ajuta să ne amintim ceea ce contează și să uităm ceea ce nu contează. Faptul de a-L vedea pe Salvatorul nostru și relațiile noastre cu mai multă credință și recunoștință aduce pace, ridică poveri, împacă inimi și unește familii pentru timp și eternitate.

Speranța abundenței și bucuriei

Paștele în contextul binecuvântărilor pe care le oferă Isus Hristos include deschiderea ferestrelor cerului, înmulțirea rodului viței și înfrumusețarea ținuturilor. Paștele în Isus Hristos include alinarea și îngrijirea văduvelor și orfanilor, a celor flămânzi și neajutorați, a celor cărora le este teamă, care sunt abuzați sau sunt prinși nevinovați în situații periculoase. Cunoscându-ne pe fiecare, Isus Hristos ne invită să fim atenți și să păstorim cu dragoste și compasiune, așa cum face El.

Toate lucrurile bune, Isus Hristos le restaurează din belșug (vedeți Ioan 10:10; Alma 40:20-24). El promite că „pământul este plin și este suficient și chiar din belșug” (Doctrină și legăminte 104:17). Restaurarea de către El a tuturor lucrurilor include plenitudinea Evangheliei Sale, autoritatea și puterea preoției Sale și rânduielile și legămintele sacre din Biserica Sa, denumită după numele Său, chiar Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Paștele în Isus Hristos include mai multe case sfinte ale Domnului care sunt mai aproape de copiii lui Dumnezeu în multe locuri, aducând în inima noastră doctrina conform căreia „izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului” (vedeți Obadia 1:21). Domnul ne oferă o cale altruistă care sfințește, de a oferi pe pământ ceea ce cei dragi care sunt plecați au nevoie și își doresc în eternitate, dar nu pot obține singuri.

Aceasta este speranța, promisiunea și mărturia mea. Depun mărturie despre Dumnezeu, Tatăl nostru; Salvatorul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos; și despre Duhul Sfânt. De Paște și în fiecare zi, fie ca noi să găsim speranță și promisiune eterne în planul divin al fericirii întocmit de Dumnezeu, cu cărarea sa a legămintelor de transformare divină din viața muritoare în nemurire și viață eternă. Sper ca în fiecare zi, certitudinea ispășirii lui Isus Hristos să ne ușureze poverile, să ne ajute să-i alinăm pe alții în suferințele lor și să ne elibereze sufletele pentru a primi bucuria Sa deplină.

Prin speranța și promisiunea Paștelui, Isus Hristos ne îndeplinește dorințele inimii și răspunde la întrebările sufletului nostru.